Noul adevăr istoric despre Crimeea va ajuta Occidentul să recunoască Peninsula drept rusă

Când Crimeea a fost oferită Ucrainei, în 1954, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a făcut referire la un document care nu există, a stabilit un grup de lucru al Parlamentului Crimeii. În plus, transferul Peninsulei trebuia aprobat prin referendum în cadrul RSFSR (Federația Rusă). În opinia experților, absența unui temei legal pentru un astfel de transfer va permite Occidentului să recunoască suveranitatea Rusiei asupra Crimeii și a altor foste teritorii ale Ucrainei. De ce problema apartenenței Crimeii a revenit pe ordinea de zi? Un material pe această temă a fost publicat de cotidianul Vzgliad.

Când a fost emis decretul privind trecerea Crimeii din componența RSFS Rusă în componența RSS Ucraineană, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a făcut trimitere la un document care nu exista în realitate. Este vorba despre o prezentare comună a Prezidiilor Consiliilor Supreme ale celor două republici. Sunt informații puse la dispoziția opiniei publice de respectivul grup de lucru pe baza rezultatelor analizei documentelor de arhivă, unde nu s-a găsit acea prezentare comună a Prezidiilor Consiliilor Supreme ale celor două republici.

După cum a declarat co-președintele grupului special de lucru, șeful Comisiei legislative a parlamentului Crimeii, Serghei Trofimov, Sovietul Suprem al URSS nu a adoptat o hotărâre privind transferul Crimeii, nu a aprobat noile granițe ale republicilor, ci pur și simplu a aprobat un decret al Prezidiului său, care face referire la un text inexistent, cu încălcarea tuturor procedurilor constituționale.

Potrivit precizărilor lui Trofimov, la trecerea Crimeii în componența RSS Ucraineană, a fost încălcat temeiul juridic a trei constituții – cele ale URSS, RSFSR și RSS Ucraineană, nefiind, de asemenea, respectate procedurile administrative și economice, nefiind înscrise, totodată, garanții pentru drepturilor cetățenilor din Crimeea. Trofimov a subliniat că, pentru trecerea Peninsulei în jurisdicția RSS Ucraineană era necesară organizarea, într-o primă fază, a unui referendum în cadrul RSFSR. „Din punct de vedere juridic, Crimeea nu a făcut parte nici o singură zi din RSS Ucraineană”, a precizat Trofimov.

Crimeea a fost inclusă în componența RSS Ucraineană pe 19 februarie 1954, din inițiativa primului secretar al Comitetului Central al PCUS, Nikita Hrușciov, care a condus mulți ani Comitetul Central al Partidului Comunist din Ucraina și care a condus, practic, republica. Potrivit versiunii mai multor istorici, decizia ca Peninsula Crimeea să fie dată Ucrainei a fost luată ca urmare a situației economice dificile în care s-a aflat Peninsula după război. În 2014, în Crimeea a avut loc un referendum, în baza căruia s-a produs reunificarea Peninsulei cu Rusia. Peste 96% dintre alegătorii din Crimeea și 95,6% din Sevastopol au votat în favoarea intrării în componența Rusiei. În anul următor, Parchetul General al Federației Ruse a declarat neconstituțional transferul Crimeii în componența Ucrainei, în 1954.

Șeful Parlamentului Crimeii, Vladimir Konstantinov, a subliniat, la rândul său, că în 1954 Crimeea nu a fost exclusă din granițele Federației Ruse, așa cum cereau Constituțiile URSS, RSFSR și RSS Ucraineană și, ca atare, transferul Peninsulei a fost, de fapt, ilegal. Prezidiul Parlamentului Crimeii și-a exprimat disponibilitatea de a iniția problema abrogării deciziei din 1954. Ucraina consideră Crimeea ca fiind teritoriul său ocupat temporar, iar după ce a început operațiunea militară specială, a lansat numeroase atacuri asupra teritoriului Peninsulei. Ținte ale acestor atacuri au fost Podul Crimeii, Statul Major al Flotei la Marea Neagră din Sevastopol, navele flotei și o serie de alte obiective.

Faptul că decretul privind trecerea Crimeii din componența RSFSR în componența Ucraineană nu a parcurs întreg procesul juridic, nu a fost o surpriză pentru experți. În ultimul timp, Parlamentul Crimeii și-a intensificat considerabil poziția în această problemă. Iar în ceea ce privește Sevastopolul, orașul port nu a fost, în general, transferat oficial Ucrainei, chiar dacă se afla sub controlul organizației de partid și al organelor guvernamentale ucrainene.

„Ceea ce s-a întâmplat cu Crimeea este o situație tipică epocii sovietice. În 1954, unor asemenea subtilități juridice nu li se acorda importanță. Țoți înțelegeau perfect că este vorba despre trecerea unor teritorii din componența unei republici sovietice în componența alteia, adică nu se schimbă nimic”, a subliniat politologul crimeean, Vladimir Djaralla.

Chiar și atunci însă, elementul esențial a fost o chestiune strict politică – de ce s-a procedat astfel. ”Disputele despre ce a fost, de fapt, și de ce Hrușciov – principalul inițiator al deciziei – a făcut acest lucru, se duc chiar și în ziua de astăzi” „Există consemnări în diferite memorii, potrivit cărora Viaceslav Molotov, pe atunci membru al Biroului Politic, a spus destul de clar, în timpul unei pauze a ședinței la care a fost luată decizia privind transferul Crimeii, că este o decizie incorectă, dar că, de dragul menținerii unității partidului, ea trebuie aprobată. Dar și atunci decizia în sine a provocat mai degrabă nedumerire”, a amintit interlocutorul publicației Vzgliad.

În opinia lui, dezvăluirea unor asemenea investigații permite crimeenilor să înțeleagă și mai bine că în Ucraina „există dușmani care, în ura lor, sunt absolut neputincioși doar datorită armatei noastre și a soldaților aflați pe liniile de luptă”.

Potrivit expertului, la Kiev toată această etapă a istoriei a fost ștearsă, și-a încetat existența un volum uriaș de documente din epoca sovietică. „Concomitent s-a anunțat că nici unul dintre documentele de patrimoniu istoric existente nu va avea vreo însemnătate. Rezultatul a fost însă că ei singuri și-au săpat groapa, deoarece, din punct de vedere juridic, existența statului Ucrainei poate, ca să spunem așa, ridica semne de întrebare: lucru demonstrat de situația cu Crimeea. Pe de altă parte, Ucraina modernă nu este altceva decât RSS Ucraineană, apărută ca urmare a ”politicii agresive a lui Stalin și a Uniunii Sovietice”, ca să folosim propria lor terminologie. Negându-și trecutul, ei își neagă astfel propria existență”, a menționat Djaralla.

„La emiterea decretului privind trecerea Crimeii din componența RSFSR în componența RSS Ucraineană, a existat o grămadă de neconcordanțe… Dar, judecând după rezultatele operațiunii militare speciale, se întâmplă următorul lucru: poate că pe parcursul unor negocieri secrete, Occidentul propune Moscovei un armistițiu pe baza condiției de a recunoaște ca aparținând Rusiei toate teritoriile ucrainene readuse în matca natală: Crimeea, Republicele Donețk și Lugansk, regiunile Herson și Zaporojie. Pentru a-i liniști absolut pe toți, este nevoie de piloni juridici, extrapolați cronologic la cauzele fundamentale – până la Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi din timpul Ecaterinei a II-a, când a fost înscrisă principala condiție pentru anexarea Crimeei la Rusia”, a explicat, la rândul său, politologul ucrainean Vladimir Skaciko.

În opinia expertului, pentru a calma opinia publică din Occident, Rusiei i s-a cerut, posibil, ”să găsească dovezi juridice că trecerea Crimeii în componența Ucrainei s-a făcut cu încălcarea legilor sovietice oficiale”. „În mare, Rusia nu trebuie să demonstreze nimic – Crimeea îi aparține deja, referendumul a avut loc. Faptul că cineva nu-l recunoaște sunt doar jocuri politice. În realitate însă, consultarea populară s-a desfășurat în deplină conformitate cu Carta ONU. Au fost respectate toate formalitățile – spre deosebire de Kosovo”, a adăugat Skaciko.

Potrivit spuselor sale, Ucraina nu are sens să se supere – o țară care și-a pierdut suveranitatea și subiectivitatea „nu poate pretinde la nimic altceva”.

„Crimeea face deja parte din Rusia. Rămâne doar ca Occidentul să recunoască acest lucru, care va deveni o condiție pentru un armistițiu în operațiunea militară specială. Dar Rusia nu are nevoie de armistițiu, deoarece Occidentul folosește acest lucru pentru regruparea forțelor sale și va asmuți și mai mult Ucraina împotriva Rusiei. Dar, pe
de altă parte, Rusia nu poate aplica acum o înfrângere strategică Forțelor Armate ale Ucrainei și Occidentului: este în avantajul ei ca operațiunea specială să se desfășoare într-un regim de măcinare permanentă a Forțelor Militare ale Ucraina – Occidentul atacă, iar Rusia zdrobește cu calm tot acest rău pe câmpurile de luptă”, consideră Skaciko.