Nikolai Patrușev: Prăbușirea imperiilor parazite (I)

Omenirea a intrat într-o eră de cotitură, o nouă perioadă a istoriei mondiale. Nu este vorba doar de schimbarea ordinii mondiale, de reformatarea sistemului de relații internaționale sau de evoluția doctrinelor și valorilor care stau la baza arhitecturii mondiale. În prezent, au loc schimbări profunde, cu adevărat tectonice, scrie Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, într-un articol publicat în numărul din septembrie 2023 al revistei „Razvedcik”.

Sub privirea noastră, ordinea mondială colonială centrată pe Occident, care a luat naștere în epoca cruciadelor și s-a conturat în timpul marilor descoperiri geografice, este în curs de distrugere finală. Atunci s-au pus bazele modelului occidental de civilizație, de natură prădătoare care a supraviețuit, cu unele modificări, până în zilele noastre. În cadrul acestui model, un grup restrâns de state a construit o piramidă, stabilindu-se în vârf și acordându-și puteri exclusive. Modul în care este concepută această piramidă a parazitismului și cui îi este atribuit fiecare dintre etajele sale reiese în mod clar din practica occidentală modernă de împărțire a lumii în țări dezvoltate, țări cu economii în tranziție și țări în curs de dezvoltare. Esența acestui sistem este simplă: toți cei care se află pe un nivel inferior trebuie să transfere fără a se plânge și practic gratuit o parte din propriile resurse – materiale, financiare, intelectuale, umane. În realitate, avem de-a face cu o suprastructură parazitară cu mai multe niveluri la scară globală.

Cuvântul „parazit” în traducere din limba greacă înseamnă „linge-blide”. În Grecia antică, acesta era numele dat escrocilor care câștigau încrederea concetățenilor bogați și, prin înșelăciune și adesea cu forța, preluau controlul asupra locuințelor lor. Chiar în acest mod au acționat și puterile occidentale, asigurându-și dominația, fără a ezita să recurgă la cele mai brutale și inumane metode.

Istoria cunoaște multe exemple. Cucerirea de către europeni a Lumii Noi a fost însoțită de genocidul populației indigene. Ca urmare a divizării  și jefuirii sale, peste 15 milioane de sclavi au fost duși din Africa în America, în primul rând în SUA. Ne amintim de exploatarea masivă a resurselor din Asia de Sud și Asia de Sud-Est, „războaiele opiului” din China și alte operațiuni similare. În același timp, proiectele colonial-imperialiste au fost planificate și puse în aplicare în primul rând de capitalul privat: negustori, antreprenori, societăți pe acțiuni și corporații, care erau mai puternice decât multe state și dispuneau de propriile armate și flote.

Astăzi, companiile Indiilor de Est și administrațiile coloniale au fost înlocuite de corporații transnaționale ale căror resurse depășesc potențialul majorității statelor din lume. În țările occidentale, politica nu este modelată de autoritățile alese de cetățeni, ci de același mare capital. Concernele americane din industria de apărare se simt de mult timp ca niște stăpâni ai Pentagonului, iar omologii lor din giganții informatici precum Google, Meta, Apple, Microsoft și Amazon nici măcar nu încearcă să ascundă utilizarea tehnologiilor de colectare a datelor personale și de control social din întreaga lume în scopuri proprii.

Conglomeratul de bănci private cunoscut sub numele de Rezerva Federală a SUA este un creditor al guvernului american, care, la rândul său, a constrâns restul lumii să fie dependentă de dolar. Washingtonul continuă să crească în mod deliberat, deși forțat, datoria națională, care a depășit deja 32,5 trilioane de dolari. Președinții care s-au succedat la conducerea Rezervei Federale s-au lăudat cu faptul că Statele Unite pot rambursa orice împrumut pe care îl contractează, deoarece pot tipări bani nelimitat.

În scopul dominației globale, Occidentul folosește influența militară directă, amenințările cu forța, „privatizarea” elitelor, „revoluțiile colorate”, încurajează terorismul și extremismul. Astfel, extinderea continuă a Alianței Nord-Atlantice oferă, de fapt, SUA o oportunitate de a absorbi state, de a le priva de independența lor, apărându-și în același timp interesele naționale. Duplicitatea NATO nu poate fi ascunsă sub niciun pretext. De ani de zile, cei din NATO își proclamă verbal angajamentul pentru pace, timp în care se luptă sau amenință cu război orice țară care nu este de acord cu politica SUA. Puterea militară a NATO este folosită pentru a menține hegemonia occidentală, subjugarea economică și presiunea politică asupra statelor care nu reprezintă o amenințare militară pentru alianță. În șapte decenii, NATO a fost implicată în peste 200 de conflicte militare în întreaga lume.

Observ că, în practică, pentru America armatele NATO sunt și ele colonizate. Dacă va fi necesar, Washingtonul va trimite cu ușurință trupele altor țări membre ale alianței la moarte, fără a risca viețile reprezentanților „excepționalului” popor american. Terorismul internațional, care, în forma sa actuală, este un instrument direct de promovare a influenței atlantiștilor, se înscrie, de asemenea, pe aceeași linie. Practic, toate grupările teroriste majore de astăzi sunt create, aprovizionate și finanțate de serviciile de informații occidentale care pun în aplicare deciziile conducerii politice din țările lor.

Principala cauză a crizelor moderne de migrație o reprezintă, de asemenea, și conflictele provocate de occidentali și de politicile lor prădătoare vechi de secole față de statele din Orientul Mijlociu, Asia, Africa și America Latină.

Nici schemele prin care operează astăzi crima organizată transnațională nu sunt noi. Anglia, Franța, Spania, Portugalia și Statele Unite nu au ezitat niciodată să apeleze la serviciile piraților și ale altor bandiți pentru a-și atinge obiectivele politice și economice. Și toată prada a fost depozitată în Occident, într-un fel sau altul.

O metodă non-militară eficientă de consolidare a dominației occidentale a fost influența psihologică asupra locuitorilor altor țări și continente. Timp de secole, propagandiștii profesioniști din Lumea Veche au construit un argument conform căruia nu numai că aduc bine altor popoare, dar se presupune că fac acest lucru ca un act de caritate, aproape în detrimentul lor. Toată lumea își amintește de versurile lui Rudyard Kipling cu privire la „povara omului alb”, care, potrivit acestuia, consta în trimiterea „celor mai buni fii în slujba triburilor sumbre”. În același timp, nu este atât de cunoscut faptul că unele colonii englezești, cum ar fi Australia, au fost folosite inițial doar pentru a curăța metropola de infractori și persoane marginalizate. Justificarea conceptuală a colonialismului a fost întruchipată în așa-numitul rasism științific, creat la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul swcolului al XX-lea în Anglia și SUA. Prin argumente privind inegalitatea fizică și intelectuală a raselor umane, teoreticienii săi au explicat necesitatea tutelei raselor „superioare” asupra celor „inferioare”.

Ideologia propriei superiorități față de alte popoare și civilizații a fost cultivată în societățile occidentale timp de secole și este încă dragă acestora. Occidentul privește Rusia chiar de pe astfel de poziții. Temându-se de măreția și puterea sa, însetați după bogățiile ei, occidentalii au căutat mereu să ne slăbească țara și să pună stăpânire pe resursele ei. Prin urmare, faptul că, odată cu începerea operațiunii militare speciale în Ucraina, Occidentul a fost lovit de un val de rusofobie nu este deloc surprinzător.

Mai există și un alt aspect. Rusia este percepută de Occident ca o amenințare constantă. Dezmembrarea sistemului colonial a început după cel de-al Doilea Război Mondial, sub influența directă a realizărilor și victoriilor Uniunii Sovietice. Atunci, metropolele occidentale au pierdut controlul direct asupra posesiunilor lor, iar zeci de state din întreaga lume au obținut independența. În consecință, colonizatorii au fost nevoiți să adopte mecanisme și metode de constrângere indirectă: atragerea noilor țări în blocuri politice și militare, mituirea elitelor locale, subjugarea economică și tehnologică, exploatarea resurselor străine prin scheme ascunse. Pierderile au fost imense, iar dragostea pentru țara noastră în Occident nu a crescut.

Astăzi, împotriva Rusiei este folosit întreg arsenal de mijloace de care dispun adversarii săi. Nu este vorba doar de amenințări sau sancțiuni, ci și de mii de resurse de informare aflate sub controlul lor și de un sistem pe mai multe niveluri de influențare a opiniei publice, care se bazează pe o rețea extinsă de agenții de relații publice străine menite să creeze motive pentru declanșarea unor campanii de informare virulente în întreaga lume. În acest sens, trebuie amintit că pentru apărarea împotriva agresiunii geopolitice occidentale potențialul militar, chiar și cel de rachete nucleare avansate, nu este suficient. Este important să-i reziști într-o manieră organizată, într-o luptă la scară largă pentru minți și inimi.

Destrămarea URSS a determinat o schimbare a raportului de forțe, iar cei care luptau pentru dominație s-au grăbit să folosească această ocazie pentru a-și întări dictatul față de restul lumii. În prezent, Statele Unite și Europa cheltuiesc resurse uriașe pentru a găsi și educa în centre educaționale specializate așa-numiți tineri lideri democrați, care vor fi apoi folosiți pentru a organiza lovituri de stat în scopul instaurării unor regimuri dependente de Occident în foste state independente. A devenit un lucru banal ca „liderii” instruiți în acest mod să se dovedească a fi marionete obișnuite care primesc bani și instrucțiuni de la CIA, MI6 și alte servicii de informații occidentale.

Occidentalii obțin pârghii suplimentare de influență prin implicarea în pregătirea conducătorilor promițători și reprezentanților structurilor de forță, care devin apoi promotori de idei dăunătoare în detrimentul intereselor naționale ale statelor lor. În ultimii ani, au fost identificați și neutralizați sute de angajați ai serviciilor de informații străine și alte persoane implicate în organizarea de activități de informații și acțiuni subversive împotriva țării noastre și a partenerilor noștri strategici.

După ce au întâmpinat rezistență, SUA și aliații lor au apelat la tactici de distrugere a arhitecturii de securitate mondială, care a fost stabilită de-a lungul anilor. Ignorând scopurile și principiile Cartei ONU, aceștia încearcă să înlocuiască dreptul internațional cu o „ordine bazată pe reguli” pe care ei înșiși o definesc. În aspirațiile sale neocoloniale, Occidentul încearcă să distrugă cele mai importante asociații de integrare, dar care nu se află sub controlul său: ASEAN, SCO, BRICS, CSI, EAEU și altele, cu scopul pe termen lung de a transforma statele independente în vasali ai săi. Cercurile de elaborare a politicilor americane sunt convinse de un presupus destin mesianic special al Americii – de a conduce lumea printr-o politică externă puternică, fără a recunoaște interesele nimănui. Acestea intervin în mod activ în procesele interne din America Latină, Africa și Asia, construind noi alianțe în folosul lor. Printre acestea se numără parteneriatul trilateral AUKUS cu Marea Britanie și Australia, triunghiul SUA-Japonia-Republica Coreea, care vizează China, Rusia, RPD Coreeană și alte țări din regiune care nu se supun voinței Washingtonului. În regiunea Asia-Pacific, Casa Albă este obsedată de ideea formării unei structuri de rețea de securitate, în care Tokyo ocupă un loc important. Se elaborează planuri pentru crearea unei filiale NATO în regiunea Asia-Pacific. Interacțiunea cu Anglia se intensifică pentru a folosi potențialul serviciilor sale de informații, progresele tehnologice și pentru a integra forțele armate în operațiunile americane actuale. Washingtonul nu poate renunța la gândul unei ” filiale” a unei NATO de buzunar în Orientul Mijlociu.

(Va urma)