Corneliu Vlad: Majoritatea globală, apariție binevenită în viața internațională

Corneliu VLAD

În peisajul imprevizibil, dramatic și tensionat al vieții internaționale, marcată de conflictul ucrainean și implicațiile sale extinse, analistul rus Timofei Bordaciov remarcă o tendință pozitiva și încurajatoare: “Omenirea este acum mult mai unită și adaptabilă, chiar și atunci când se confruntă cu provocări atât de majore”. Majoritatea statelor lumii, remarcă el, refuza să se alinieze automat poziției Statelor Unite și aliaților lor și, în mod concret, nu se alătură războiului economic al Occidentului împotrivă Rusiei. Iar aceste state reprezintă 85 la suta din populația lumii.

Este și acesta un argument care îi îndreptățește pe politologii rusi să afirme că în ultimii ani a început să se cristalizeze o Majoritate globală, adică un conglomerat de state care, deși nu se constituie într-un nou centru mondial de putere și nu are un cadru instituțional bine stabilit, se afirmă ca o forță la scară planetară tot mai conturată și cu șanse de potențare în viitor.

Se poate spune că această grupare preia într-un fel locul lumii a treia sau al mișcării de nealiniere din timpul războiului rece, căci are o linie proprie de conduită și de acțiune, distinctă de cele ale Vestului și Estului de ieri și de azi.

Ea este o forță politico-diplomatică, dar și cu atuuri economie și în alte domenii, care și-a spus cuvântul de greutate și și-a dovedit eficacitatea în mod concret la Națiunile Unite, în Adunarea Generală, unde s-au opus condamnării unilaterale a Rusiei, dar si în Grupul G20.

Statele din Majoritatea globală doresc încetarea războiului din Ucraina și fie că susțin sau nu în mod deschis poziția Rusiei, nu se alătură torentului de acuzații la adresa Moscovei, așa cum fac guvernele și aparatul lor mediatic din Occident.

Cum se explică acest lucru? Există probabil trei motive principale, spune politologul rus Feodor Lukianov.

În primul rând, desi toată lumea știe că războaiele de pe planetă nu s-au oprit niciodată, inclusiv în ultimii 30 de ani, statele occidentale vorbesc despre o epocă a „armoniei și prosperității” pe care Putin ar fi întrerupt-o. Majoritate globală percepe o asemenea abordare ca egoistă și ipocrită. A spune Orientului Mijlociu, de exemplu, că Rusia a încălcat toate standardele morale imaginabile, este absurd, având în vedere ceea ce a trăit regiunea în toată perioada postbelica.

În al doilea rând, cei mai mulți din fosta lume a treia văd evenimentele actuale ca punctul culminant al unui conflict de lungă durată legat de politicile asertive ale SUA și ale aliaților săi cu privire la teritoriile direct adiacente Rusiei. Atitudinea lor ignora o replică consacrată: „La ce te-ai fi așteptat să se întâmple când ai provocat tigrul?”

În cele din urmă, reacția majorității planetei ilustrează iritarea față de Occident în ansamblu. Occidentul este perceput ca un hegemon cu o istorie colonială care abuzează mereu de puterile sale. Motivul nu este sprijinul pentru acțiunile Rusiei, ci opoziția față de încercările Occidentului de a-și impune voința altora, ceea ce deseori le dăunează propriilor interese.

Cu alte cuvinte, nu este vorba neapărat de simpatie pentru Rusia, ci de antipatie față de Occident.

După prăbușirea URSS, aceste țări nu s-au apropiat de lumea occidentală nici în ce privește bunăstarea și confortul, nici în privinta orientării lor politice.

Dar Occidentul, remarcă Bordaciov, “deși a avut o șansă excelentă de a câștiga peste majoritatea statelor lumii, nu a reușit să le angajeze într-un front unit împotriva Rusiei – excepții fiind cele care fac deja parte din Occident și câteva care doresc să i se alăture. Două treimi din întreaga comunitate internațională nu mai sprijină necondiționat poziția SUA și a aliaților lor în criza ucraineană.

Tările în curs de dezvoltare înțeleg că acum au posibilitatea de a nu face o alegere tranșantă între Est și Vest. Pentru ele, strategia de îndepărtare de conflict devine mai rațională și mai justificată. Pe măsură ce problemele conflictuale se prelungesc în Europa și capătă caracteristicile unui conflict permanent între Rusia și Occident, majoritatea țărilor lumii se vor adapta la realitate în astfel de condiții.

Pentru Statele Unite, reducerea capacității sale de a câștiga lumea de partea sa le-a determinat să adopte o strategie de intimidare și de presiuni asupra membrilor independenți ai comunității internaționale. Dar această strategie nu mai poate avea succes. Ca urmare, tot mai multe țări vor coopera în mod egal cu Rusia și Occidentul.

Criza din Ucraina are mai multe implicații practice pentru majoritatea statelor lumii. Și Feodor Lukianov explică:

1. Rusia s-a confirmat ca o putere care provoacă în mod deschis și fără rezerve Occidentul, iar Occidentul nu a putut face nimic în acest sens, în ciuda eforturilor considerabile. Acest lucru permite lumii non-occidentale să acționeze din ce în ce mai independent.

2.Atunci când statele din Nordul Global încep să intre în conflict între ele, încă nu le pasă de modul în care afectează Sudul Global. Iar acesta se retranșează pe o poziție proprie.

3. Politica de distanțare în general, dar de angajare în probleme specifice poate aduce dividende. Statele din Majoritatea globală valorifică această oportunitate, chiar dacă ea poate fi asimilată cu oportunismul. (De aici, și sintagma swing states, state schimbătoare, sovaielnice, nesigure).

4. Relațiile fructuoase sunt posibile și necesare fără marile puteri, dar de multe ori nu rezolvă problemele țărilor și regiunilor.

Acești factori, conchide Lukianov, vor contribui la formarea unui nou cadru internațional. Dar deocamdată, prin poziția lor în conflictul actual, indiferent de rezultatul său concret pentru participanții imediați, țările majoritare ale lumii și-au întărit cel mai mult pozițiile.

Se poate vorbi de o Majoritate mondială tot mai distinctă și ea are șanse de consolidare. Fenomenul e salutar pentrui viața internațională și el va contribui la evitarea unei noi sciziuni mondiale prin bipolaritate, ca în timpul războiului rece.

Iar Rusia, spre deosebire de Occident, care nu are o politica eficientă în materie, are toate șansele să conlucreze în interes comun cu această nouă forță mondială.