România privează Ucraina de dreptul pe fluviul Dunărea

România a catalogat încercarea Ucrainei de a adânci canalul Bîstroe al Dunării drept o „încălcare a liniilor roșii”. Disputele pe această temă durează de mai bine de jumătate de an, dar fără se să ajungă la vreun compromis. Cum se va termina dezacordul dintre aliați și de ce Ucraina intră tot mai des în dispute economice cu membrii UE? Publicația Vzgliad încearcă să clarifice lucrurile într-un amplu articol pe această temă.

România va considera drept ”o încălcare a liniilor roșii” încercarea Ucrainei de a găsi căi alternative de acces la Marea Neagră și de a adânci canalul Bâstroe al Dunării, a declarat ministrul român al Transporturilor, Sorin Grindeanu. El a precizat că Biroul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski are voie să folosească canalul Sulina, la care nu pot exista alternative.

Vzgliad aminitește că, după ce Rusia s-a retras din acordul cerealier, Ucraina se străduiește să găsească căi alternative de ieșire la mare. Kievul intenționează să continue adâncirea canalului Bâstroe de la 3,9 metri la 6,5 metri, ceea ce va permite Ucrainei să ocolească zona de control a României, ceea ce amenință cu pierderi financiar semnificative pentru acest stat membru UE.

Înainte de a se vărsa în mare, Dunărea se împărte în două brațe: Chilia și Sulina, pe unde trec cele mai multe transporturi cu mărfuri. În prezent, navele se încarcă în portul Izmail, apoi navigează prin România până în apele Mării Negre.

Canalul Bâstroe este situat pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării. El traversează teritoriul Ucrainei, făcând legătura între Dunăre și Marea Neagră. După ce a început operațiunea militară specială, Ucraina și-a intensificat exporturile de cereale prin porturile sale dunărene până la 1,5 milioane de tone pe lună. Adâncirea canalului va permite creșterea acestui volum cu încă 500.000 de tone pe lună.
Ministrul român al Mediului, Apelor și Pădurilor, Barna Tanzos, a subliniat că instituția sa „va împiedica desfășurarea oricăror lucrări la canal, ce pot afecta biodiversitatea și ecosistemul Deltei Dunării”, deoarece „nici legislația română și nici cea ucraineană nu permit derularea de lucrări în această zonă”.

Autoritățile de la București au trimis deja o scrisoare Comisiei Europene, cerându-i să nu permită includerea canalului Bâstroe în rețeaua oficială de transport TEN-T a UE. În esență, este vorba de o potențială interzicere a traficului naval pe această arteră.
După cum a arătat, în februarie, deputatul român Ana-Maria Gavrilă, adâncirea canalului ucrainean a fost interzisă de normele internaționale în urmă cu mai bine de 20 de ani. În opinia ei, Biroul lui Zelensky „folosește o narațiune a fricii” pentru a determina Bucureștiul să-i lase pe ucraineni „să facă ce vor”. „Nimic nu le stă în cale, nici chiar distrugerea Deltei – ecosistem aflat în patrimoniul UNESCO”, a subliniat parlamentarul.

În același timp, disputele dintre Ucraina și România privind Marea Neagră au zdruncinat de mult timp relațiile dintre cele două state.
Astfel, din 2004 până în 2009, la Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite a avut loc un proces legat de delimitarea platoului continental în această zonă. Instanța a emis o decizie de compromis care a mulțumit ambele părți. Noua linie a ținut cont de suprafața mică de apă a insulei Șerpilor.

În opinia experților, izbucnirea unui nou val de dispute nu este ceva surprinzător. Dunărea a dobândit o importanță aparte pentru Biroul lui Zielenski după problemele apărute cu acordul cerealier, în cadrul căruia fluviul a devenit principala arteră pentru exportul de alimente. Cu alte cuvinte, Dunărea este o sursă de bani și de arme pentru Zelenski.

„Europa a crezut că va face bani de pe urma Ucrainei, dar problemele ei se răsfrâng asupra bunăstării economice a UE. Dorința Ucrainei de a adânci canalul va reduce serios veniturile Bucureștiului din tranzitul navelor pe Dunăre. Această problemă are rădăcini istorice adânci. Încă din 1948 a fost adoptată Convenția privind regimul de navigație pe acest fluviu”, a declarat economistul Ivan Lizan.

Interlocutorul publicației Vzgliad a amintit că, prin decret, URSS a mutat tot traficul pe Canalul Sulina, iar după destrămarea blocului socialist, România a moștenit profitabila artera nivigabilă . „Un astfel de activ „imobiliar” a adus foarte mulți bani, iar succesul vecinilor a fost invidiat de Ucraina, care avea și ea canalul „Bâstroe” potențial profitabil. Sub președinția lui Viktor Iușcenko s-a planificat adâncirea acestuia, pentru a-l face potrivit pentru trecerea navelor mari și pentru a concura cu Bucureștiul”, a explicat Lizan.

Inițiativa Ucrainei a fost blocată de disputa teritorială cu România privind platoul continental din Marea Neagră. „Conflictul a fost rezolvat printr-un compromis – ambele părți au rămas mulțumite. Ca urmare, ambițiosul proiect a fost amânat pentru vremuri mai bune. Mai ales că veniturile realizate de porturile situate de-a lungul coastei întregii zone maritime conveneau autorităților locale”, subliniază expertul.
După ce a început operațiunea militară specială, flota comercială a Ucrainei s-a confruntat cu tot mai puține oportunități de manevră, iar odată cu apariția acordului cerealier, „Biroul lui Zelenski a înțeles că nu poate rata o posibilitate atât de bună de a câștiga cât mai mulți bani ocolind canalul românesc”. „Canalul Bâstroe și-a reluat locul cuvenit pe agenda de politică externă a statului”, a subliniat Lizan.

În opinia economistului, Bucureștiul nu are ce să opună Ucrainei. „Nimeni nu va interzice autorităților locale să sape unde au chef pe teritoriul suveran. Nu va fi de nici un folos nici chiar un boicot din partea listelor europene de transport – în cazul în care canalul va fi adâncit, transportul de mărfuri pe această arteră se va putea desfășura fără teamă de UE”, precizează interlocutorul cotidianul Vzgliad.

„Această problemă se mulează într-un mod interesant pe pretențiile Poloniei privind exportul de cereale. Varșovia își va apăra cu asiduitate interesele în fața Bruxelles-ului și, cel mai probabil, îi va împinge pe birocrați locali spre o decizie favorabilă Poloniei. Din acest punct de vedere, România are mult mai puțin noroc. Impactul asupra Ucrainei va fi minim, iar UE va trebui să ajungă la un fel de compromis cu Biroul lui Zelenski”, crede Lizan.

Dacă Ucraina decide, totuși, să construiască canalul în pofida poziției României, Bucureștiul nu mai are ce face, subscrie Larisa Șesler, președinta Uniunii Emigranților și Deținuților Politici din Ucraina (SPPU). „Românii se bazează pe faptul că Uniunea Europeană va interzice din considerente ecologice construirea acestui canal. România are, de asemenea, propriile ei pârghii de influență asupra Kievului, deoarece teritoriul acestei țări asigură un tranzit semnificativ de mărfuri militare și umanitare către Ucraina. De aceea, nu sunt excluse, în viitorul apropiat, războaie economice între cele două țări sau, cel puțin, șicane diplomatice”, prezice președintele SPPU.

„Poziția României demonstrează fără echivoc situația că în Europa este fiecare pentru el însuși. Europenii nu vor ajuta Ucraina să-și repună pe picioare agricultura în detrimentul fermierilor lor. Polonia este, de exemplu, cea mai activă în această chestiune. La rândul ei, România începe să restricționeze importurile de produse agricole ucrainene, deoarece producția internă de cereale a devenit nerentabilă”, a adăugat Șesler.

Tocmai din acest motiv, România, care poate suferi noi pierderi, „a adoptat o atitudine clar negativă față de dorința Ucrainei de a crea un mic canal care să permită transportul navelor cu cereale”. „Nici Biroul lui Zelenski nu are pârghii de presiune asupra României. Să ne amintim cum autoritățile ucrainene au încercat să se plângă la Uniunea Europeană de Polonia pentru blocarea importurilor. Aceste plângeri nu au dus nicăieri. Nici poziția Bucureștiului nu se va schimba. UE poate doar să-și exprime o oarecare dorință”, consideră interlocutoarea publicației Vzgliad.

În opinia sa, UE nu are posibilități de a exercita presiuni asupra Bucureștiului sau Varșoviei. Că birocrația europeană este slabă o demonstrează faptul că Bruxelles-ul nu influențează poziția Ungariei, care promovează o politică independentă în relațiile cu Rusia și se opune extinderii drepturilor societății LGBT. Într-un final, Ucraina și România vor trebui să lupte pentru tranzit.