Corneliu Vlad: BRICS+, nucleul organizațional pe suport economic al unui nou centru de putere mondială

Corneliu VLAD

Prin deciziile și proiectele sale, summitul BRICS de la Johannesburg  a consacrat această grupare de state (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) ca un nou centru mondial de putere, care tinde să reunească într-un vast construct multilateral  un număr impresionant de state ale lumii care se coagulează tot mai distinct în conceptul geopolitic care a primit denumirea de Majoritatea globală.

Președintele Putin a ținut să sublinieze explicit, în mesajul său adresat summitului, că, în evoluția sa, „BRICS a urmat un curs strategic de perspectivă, care răspunde aspirațiilor principalei părți a comunității internaționale, așa-numita Majoritate globală”.  Și a detaliat: „Acționând într-o manieră coordonată și bazată pe principiile egalității, sprijinindu-ne reciproc în calitate de parteneri și ținând cont de interesele celuilalt, abordăm cele mai urgente probleme de pe agenda globală și regională”.

Șeful statului rus a subliniat că grupul ”celor cinci” din BRICS s-a impus pe scena mondială ca o structură cu autoritate: ”Poziția organizației se întărește constant”.

Liderul rus a punctat succint câteva din obiectivele prioritare ale noului centru de putere, care cunoaște o dezvoltare și consolidare vertiginoasă: „Suntem cu toții uniți în angajamentul nostru de a forma o ordine mondială multipolară cu dreptate autentică, bazată pe dreptul internațional și în conformitate cu principiile cheie stabilite în Carta ONU, inclusiv suveranitatea și respectarea dreptului fiecărei națiuni de a-și urma propriul model de dezvoltare. Ne opunem hegemoniilor de orice fel și statutului excepțional la care aspiră unele țări, precum și noii politici pe care aceasta o presupune, o politică de neocolonialism continuu.”

Extinderea BRICS este o tendință spectaculoasă. Rareori se întâmplă ca un format internațional să fie asaltat de un număr atât de mare de cereri de aderare.

Peste 40 de țări și-au exprimat interesul să se alăture BRICS, iar dintre ele, peste 25 au cerut oficial să fie admise. Sfidarea, salutară de altfel, a fost gestionată în spiritul  conceptului BRICS+, ca alternativă la creșterea numărului de membri –  folosind cei cinci membri fondatori din patru continente ca un ax al roții și numeroșii lor parteneri ca spițe ale roții, cum se exprima plastic analistul rus Andrei Kortunov. Astfel, spunea el, „BRICS apare ca o platformă deschisă și flexibilă pe care orice țară, bloc sau regiune din economia mondială își va putea promova nevoile specifice și propriile strategii de dezvoltare”.

Prin aderarea noilor membri, ponderea totală a BRICS din PIB-ul global este acum de 37%. Iar G7, gruparea statelor lumii cele mai dezvoltate economic reprezintă acum 30% din PIB-ul global, ceea ce, sublinia președintele Putin, arată că economiile emergente vor avea un cuvânt mai mare de spus în gestionarea economiei mondiale. În același timp, a adăugat liderul rus, „este evident că Sudul global și economiile emergente mai mari și mai mici ale lumii tind să se alăture Rusiei în ce privește Ucraina și nu Occidentului”.

Ponderea statelor din BRICS+, adică din Majoritatea globală, în viața internațională se afirmă ca un fenomen de cea mai mare importanță pentru lumea de mâine, deși o serie de exegeți, mai ales din sfera NATO, încearcă să-i diminueze impactul planetar. De altfel, apreciază politologul Pepe Escobar ”va fi nevoie de timp pentru ca și Sudul Global, sau Majoritatea globală să înțeleagă pe deplin enormitatea noilor mize strategice”.

De la an la an, țările BRICS își măresc potențialul. Cele cinci state partenere, cu o populație totală ce depășește 3 miliarde, dețin o pondere mai mare în PIB-ul global decât așa-numitul Grup celor Șapte în ce privește paritatea puterii de cumpărare. În ultimul deceniu, țările BRICS și-au dublat investițiile în economia globală, iar exporturile lor totale au atins 20% din totalul global.”

Mai ales că, trebuie menționat, BRICS se aliniază în demersul său cu alte structuri existente, cum ar fi Organizația de Cooperare de la Shanghai (OSC). China, India, Rusia și noul membru BRICS Iran sunt membri cu drepturi depline ai OSC, iar noii membrii BRICS Egipt, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite sunt toți parteneri de dialog. Este de menționat și apropierea de Comunitatea Statelor Independente (CSI), ai cărei membri sunt Rusia, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Tadjikistan și Uzbekistan.

Prin încorporarea Iranului, Arabiei Saudite și a Emiratelor Arabe Unite, noul BRICS+ devine o putere de petrol și gaze. BRICS+ realizează acum 39% din exporturile globale de petrol; 45,9% din rezervele dovedite; și cel puțin 47,6% din totalul petrolului produs la nivel global. Și întrucât BRICS+ poate include Venezuela, Algeria și Kazahstanul ca noi membri încă din 2024, acesta ar putea controla până la 90% din totalul petrolului și gazelor comercializate la nivel global.

La orizont, se profilează și o simbioză directă BRICS 11- OPEC+ (unde Rusia și Arabia Saudită au un cuvânt greu de spus).

BRICS+ face o străpungere spectaculoasă și pe continentul african. Prin noul membru Etiopia, BRICS își dezvoltă acțiunea africană pe minerit, minerale și metale. Etiopia este bogată în aur, platină, tantal, cupru, niobiu și oferă un potențial vast în explorarea petrolului și a gazelor naturale.

Șocul  BRICS+ în sfera energetică este o replică istorică la șocul petrolului din 1973, prin care Riadul a absorbit masiv petrodolari. Iar acum, Arabia Saudită operează o nouă schimbare tectonică, prin alinierea strategică cu Rusia-China-India-Iran.

Cu o creștere considerabilă a PIB-ului colectiv al BRICS+ la 36% din totalul mondial, grupul cuprinde acum 47% din populația lumii. Este „cea mai mare revelație geopolitică și geoeconomică”, exclamă Chris Devonshire-Ellis, președintele Dezan Shira & Associates. El apreciază că BRICS 11 urmează să spargă literalmente banca pe fronturile pieței de energie și mărfuri.

Iar pe ansamblu, conceptul BRICS a fost extins, include acum o nouă amprentă semnificativă în Orientul Mijlociu, a cooptat ca membru a doua cea mai mare economie din America de Sud, Argentina (Brazilia este cea mai mare), a admis  Egiptul și Etiopia, din Africa de Nord mediteraneană și Africa de Est.

ONU listează 152 de state ale lumii drept țări în curs de dezvoltare. BRICS 11 le vizează, deoarece depășesc Nordul Global în orice, de la creșterea populației până la contribuția generală la creșterea PIB-ului global măsurată prin PPP.

În ultimii zece ani, instituțiile financiare chineze au împrumutat aproape 1 trilion de dolari pentru proiecte de conectivitate de infrastructură în Sudul Global. Viitorul forum al Inițiativei O Centură, Un Drum (BRI) va imprima un impuls reînnoit simbiozei BRI-BRICS.

BRICS+/BRICS 11 s-a extins considerabil, dar rațional, la summitul de la Johannesburg și dispune  acum de un fundament economic, energetic și de materii prime care indreptatesc optimism în viitorul acestui construct care se identifica tot mai mult cu Majoritatea globală. „Prin extindere, remarca Andrei Kortunov, un grup capătă reprezentativitate și legitimitate suplimentare. Mulți lideri BRICS sunt mândri să spună că comunitatea lor reprezintă mai mult de un sfert din teritoriul planetei și produsul mondial brut, precum și mai mult de două cincimi din populația lumii. Adăugarea altor state mari din Sudul Global va face ca BRICS să pară și mai impresionant”, aprecia analistul rus înaintea summitului de la Johannesburg.

Cert este că Majoroitatea globală, în ipostaza sa instiutionala, devine tot mai consistentă și mai credibilă.