Corneliu Vlad: „Occidentul colectiv”

Corneliu VLAD

Expresia „Occidentul colectiv” a intrat în discursul oficial relativ de curând, dar era utilizată în mass-media de mai mult timp.

După 1991 discursul politic și politologic occidental și-a asumat victoria propriului model și sarcina euforică de a-l exporta în întreaga lume. Acest plan mesianic a funcționat, până în momentul în care Moscova a decis, în anul 2007, să exprime în mod clar noul curs al politicii sale față de Occident. Noua orientare a politicii Rusiei fată de Occident a fost exprimată atunci clar prin discursul președintelui Putin la Conferința de securitate de la München.

Discursul de la München a clarificat înțelesul sintagmei ce avea să se impună: „Cred că este evident că procesul de extindere a NATO nu are nicio legătură cu modernizarea alianței în sine sau cu asigurarea securității în Europa. Dimpotrivă, este un factor serios provocator care reduce nivelul de încredere reciprocă”. Președintele Putin a comentat negativ lumea unipolară: „norme separate, (…) de fapt, aproape întregul sistem de drept al unui stat, în primul rând, desigur, al Statele Unite și-au depășit granițele naționale în toate sferele : în economie, și în politică și în sfera umanitară – și este impus altor state”.

Din 2007, Rusia, consideră misiunea hegemonică a SUA drept o amenințare la adresa stabilității și securității internaționale. Dacă până în 2007 și mai ales până în 2014 Rusia era considerată a fi parte a valorilor şi civilizației occidentale , afirmă analistul D.Trenin, din 2015 a început o perioadă de competiție între Rusia şi SUA şi UE. Rusia, a spus el în 2018, nu va fi parte a Europei, dar „va rămâne în esență europeană”.

Moscova a înlocuit proiectul economic european cu cel eurasiatic, iar Rusia și-a restabilit statutul de superputere mondială.

Caracteristicile atribuite acum sintagmei Occidentul colectiv sunt cele ale unui partener în care nu se poate avea încredere și care folosește standarde duble, pune la cale conspirații și omite să respecte principiile și normele relațiilor internaționale.

În anul 2016, termenul de Occident colectiv a fost folosit de către Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, dar înainte de 2021, sintagma nu era uzitată în declarații publicate pe site-ul Kremlinului.

Președintele Putin a folosit pentru prima dată expresia Occidentul colectiv la 21 aprilie 2021, iar apoi expresia a devenit frecventă, în special după declanșarea crizei din Ucraina.

Sintagma a apărut așadar în limbajul geopolitic în contextul deteriorării brutale climatului internațional după destinderea precară de după războiul rece. Acum, relevă analistul italian Giorgi Comai, „Rusia duce un război împotriva unui inamic mai mare și mai sinistru. Numele său este, din ce în ce mai mult, Occidentul colectiv, o expresie care permite reîncadrarea „inamicului” ca o singură entitate ostilă”.

La termenul Occident colectiv se recurge în prezent în contextul în care cele două entități se consideră în mod reciproc drept amenințări una pentru alta și s-au angajat prin criza ucraineană, într-o spirală a confruntării.

Conceptul are conotații negative și include toate ideile dominante despre lumea occidentală larg răspândite în politica rusă, după declanșarea crizei ucrainene în 2014.

Politologul estonian Ekaterina Chimiris enumera în 2022 următoarele mesaje ale sintagmei:

experiența traumatică a negocierilor ruso-occidentale cu un Occident care încearcă să-și impună sistemul de valori și modelele, slăbind în același timp Rusia;

expansiunea, sub conducerea Statelor Unite, a modului de viață occidental și a instituțiilor vestice în spațiul post-sovietic;

Rusia, o fortăreață antioccidentală aflată în prima linie care se îndreaptă spre propria identitate⁠ și o asociere cu Asia, este singura din lume care luptă împotriva expansiunii occidentale;

Vestul colectiv este un partener în care nu se poate avea încredere și care a ignorat toate regulile, iar Rusia este o victimă a acestuia;

Vestul colectiv nu înțelege nici Rusia ca stat și nici modul de viață rus;

Vestul colectiv este unit împotriva inamicului comun, Rusia.

În Occident, conceptul se definește la modul general prin raportare la geografie, geopolitică, cultură, economie. În cartea sa „Abandonul Occidentului” (2000), M. Kimmage subliniază că Occidentul are mai multe semnificații: punct cardinal,  Zapad (Căderea), apusul soarelui, Abendland (Țara serii).

Dar în același timp, Vestul este un loc, o valoare și o idee. Kimmage ține să precizeze că sensul geopolitic a ajuns încet în Occident, în contextul preexistenței, în istorie, a mai multe dihotomii, cum ar fi Atena ca Vest vs. Est persan; jumătatea vestică a Imperiul Roman vs. jumătatea de Est; varianta latină (vestică) a creștinismului vs. Biserica Ortodoxă Răsăriteană; creștinii din întreaga lume vs. lumea musulmană; lumea occidentală liberal-democrată versus autoritarismul estic și comunismul.

În 1914, „London Times” scria că Rusia se află în afara lumii occidentale. Primul și al doilea război mondial, precum și războiul rece au fost războaie între lumea occidentală și Est. Iar prăbușirea URSS în 1991 a fost interpretată în Vest ca victorie a modelului occidental, ca un „sfârșit al Istoriei”, în care sarcina principală a țărilor occidentale devenea exportarea modelului său în întreaga lume.

Acest plan euforic a primit replica energică a Moscovei, care a decis să-și afirme și dezvolte propriile interese și idei geopolitice.

Dar relatiile Rusiei cu Europa și Occidentul rămân încă un teren pentru discuții științifice și publice, dar și de analize pe impact. De fapt, subliniază istoricul V. Baranovski, „dezbaterile asupra Europei au făcut parte din istoria Rusiei de-a lungul ultimului mileniu”.