Câmpul de luptă din Ucraina: Este timpul să facem câteva bilanțuri

În pofida atacurilor ce continuă, ofensiva ucraineană s-a destrămat în multe lupte locale pe diferite direcții, pierzându-și orice perspective strategice, scrie blogul militar ”Ramzai” de pe rețeaua VKontakte. În decursul celor două luni de încercări neîncetate de a sparge frontul rusesc, Forțele Armate ale Ucrainei au pierdut peste 35.000 de oameni și alți peste 40.000 fiind răniți, peste 4800 de unități de tehnică militară și armament. Au fost avariate sau distruse 230 de tancuri, inclusiv 26 de tancuri Leopard-2, 35 de transportoare blindate pentru infanterie Bradley, mai mult de 100 de unități de artilerie tractabile și 110 autotunuri primite din Marea Britanie, SUA, Germania, Suedia, Franța și Polonia.

Practic, au fost scoase din luptă 30 la sută din tot efectivul militar antrenat pentru ofensivă și peste 40 la sută din armele furnizate de SUA și de aliații lor. În prezent, comandamentul armatei Ucrainei nu mai are în rezervă mai mult de cinci brigăzi, neimplicate în lupte, ceea ce îi spulberă orice speranță de a răsturna situația în favoarea sa. De fapt, aceasta este rezerva de care nu ar trebui să se atingă și de care Kievul are nevoie pentru a se apăra în cazul în care Forțele Armate ale Rusiei trec la ofensivă.

Fără nici o îndoială sau exagerare, acesta este rezultatul eșecului strategiei adoptate în decembrie anul trecut de comandamentul militar al SUA și al armatei Ucrainei, o strategie menită să zdrobească definitiv armata Rusiei. În opt luni, au fost cheltuite uriașe resurse militare, economice și umane. Numai ajutorul militar direct acordat de SUA și de aliații lor s-a ridicat, în această perioadă, la 25 de miliarde de dolari. Din decembrie 2022, pe ”Frontul de Est” s-au pierdut peste 400 de tancuri, 350 de tunuri, mai mult de 2.000 de vehicule blindate și peste 4.000 de alte diferite arme. În bătălii au murit 120.000 de soldați și ofițeri ucraineni, 200.000 au fost grav răniți. Rezultatul tuturor campaniilor de iarnă, primăvară și vară este „zero” barat. La scara frontului ruso-ucrainean, cele aproximativ 10 sate și cătune recucerite, în marea lor majoritate așezări abandonate pe teritoriul neutru nimăniu, reprezintă o cifră infimă ce atestă criza militară prin care trece armata ucraineană. Este evident că, în starea lor actuală, forțele armate ucrainene nu sunt, pur și simplu, capabile să provoace o înfrângere militară serioasă armatei ruse. Nerespectarea legilor războiului, așa cum au cerut în toate aceste luni protectorii militari americani, a însemnat pentru armata Ucrainei pierderi uriașe și un impas militar total.

Ideea de a compensa superioritatea tehnico-militară a armatei ruse prin resurse umane nelimitate și miza pe livrările militare din Occident, care ar fi trebuit să asigure toată această desfășurare cu tehnică de luptă și arme (așa-numita „strategie Zalujnîi”), care a avut într-o prima etapă (septembrie 2022) un oarecare efect, a început încă din decembrie să-și piardă din eficacitate, astfel că în primăvară s-a discreditat complet, transformându-se în renumita tactică de tristă amintire a „asaltului cărnii de tun”.

Trebuie reamintit că în mai-iunie anul trecut, mobilizarea totală a Ucrainei a permis armatei țării să își mărească de peste patru ori efectivul militar și, astfel, să depășească de mai bine de cinci ori, din punct de vedere numeric, gruparea rusă, dar în octombrie Rusia a efectuat mobilizarea parțială, a început recrutarea voluntarilor, reușind ca, până în decembrie să-și dubleze forța de luptă, accelerând puternic, în același timp, aprovizionarea cu tehnică de luptă și armament. Livrările de tehnică militară și de arme occidentale nu s-au ridicat la nivelul anvergurii misiunilor încredințate spre îndeplinire armatei Ucrainei. Prin urmare, în iunie ucrainenii au decis, sub presiunea americanilor, care aveau nevoie de o victorie militară asupra rușilor pentru susținerea politică a lui Biden, intrat într-un con de umbră, să intre în ofensivă, fără a dispune de superioritatea numerică necesară și, cel mai important – având de patru ori mai puține tancuri decât inamicul, de cinci ori mai puține unități de artilerie și neavând o aviație de luptă capabilă să susțină ofensiva din aer. Americanii au sperat că armata ucraineană va putea compensa această catastrofală disproporție față de cerințele propriilor concepte de luptă cu „curajul individual și ingeniozitate slavă” (așa cum s-a scris într-unul din rapoartele americane). Cum s-a terminat acest lucru pentru ucraineni – am enumerat la început – 120.000 de morți în opt luni de război. Acesta este prețul nerespectării axiomelor militare…..

Iar consecințele acestei „ignorări” s-au amplificat acum, strângând în jurul gâtului armatei Ucrainei lațul presiunii timpului. Asemenea pierderi uriașe nu pot fi compensate rapid. Numai pentru a compensa tehnica de luptă și armamentul pierdute în luptă este nevoie de cel puțin trei până la cinci luni, și nu pentru toate tipurile. De exemplu, SUA vor putea compensa doar parțial tancurile distruse furnizând modelele lor învechite de tancuri Abrams 1A1 (până la 100 de unități până în noiembrie), dar europenii nu mai au aproape niciun tanc. Doar tancurile Leopard1 dezmembrate aflate spre păstrare la compania Rheinmetall, a căror refacere va dura cel puțin 4 luni.

Și mai dificilă este situația cu compensarea pierderilor de vieți omenești. Dacă, cu ajutorul unei mobilizări totale în zonele din spatele frontului, armata Ucrainei ar putea, cu siguranță, să aducă sub arme între 100.000 și 120.000 de ucraineni, va fi nevoie de cel puțin trei luni pentru a-i antrena măcar până la nivelul de bază. În același timp, în majoritatea brigăzilor de luptă, nucleul profesional al veteranilor (care au luptat patru – șase luni) a scăzut până la 10 – 30%. Iar acest lucru face ca infanteria ucraineană – cândva principala miză a lui Zalujnîi – să fie o armată slab instruită, prost gestionată și puțin motivată. Fapt confirmat de ultimele evenimentele de pe front. Desigur, în cadrul armatei Ucrainei mai există încă unități de elită cu un indice ridicat de pregătire și de motivație, dar ele nu mai joacă un rol decisiv, putând servi doar ca o carcasă de apărare sau putând fi folosite pentru contralovituri ocazionale. Și în această stare zdrențuită, armata Ucraina va intra în toamnă.

Inițiativa trece la armata rusă, iar forțele Ucrainei așteaptă cu teamă acest lucru. Întrebarea este dacă comandamentul rus va fi capabil să depășească „criza pozițională” generală a acestui război, să aleagă o strategie și o tactică în stare să frângă neîntrerupta agitația sângeroasă  în fâșia tactică și să demonstreze reușite strategice, fără de care este imposibil să câștige războiul.

Și, în sfârșit, așa cum se întâmplă întotdeauna după eșecurile de pe front, comandamentul armatei Ucrainei și serviciile speciale ucrainene sporesc substanțial intensitatea atacurilor lor teroriste – raiduri cu drone-kamikaze, atacuri cu drone pe mare, sabotarea diverselor obiective civile și noi acte de terorizare individuală împotriva jurnaliștilor, politicienilor și personalităților publice rusești, încercând să compenseze eșecurile lor militare prin propaganda acțiunilor lor teroriste. Vom fi pregătiți!