Corneliu Vlad: Traseul istoric de la lumea a treia la Majoritatea globală

Corneliu VLAD

Prin impactul si implicațiile sale planetare, războiul din Ucraina accelerează procesul de reconfigurare a raporturilor de forță ale lumii de după războiul rece.

Sfârșitul incert și problematic al războiului rece canonic a pus capăt lumii bipolare și echilibrului instabil și periculos bazat pe distrugerea reciprocă asigurata, dar fară a oferi vieții internaționale un plus de stabilitate și securitate.

Eșichierul mondial este în plin proces de restructurare, iar politologii nu reușesc să cadă de acord asupra definirii noii etape a vieții internaționale.  Un nou război rece sau același, dar reformatat? O lume monopolară sau multipolară? Un tablou planetar cu Est, Vest și lumea a treia sau o arhitectură geopolitică încă în curs de reașezare?

Vestul rămâne structural același, cu cooptarea fostei Europe Răsăritene. Estul – cu Rusia și China, cărora li se adaugă și alte câteva puteri asiatice (Iranul, într-o măsură și India etc.). Iar fosta lume a treia, „Restul”, cum este denumit ireverențios în Occident, un areal mai divers, mai labil și mai centrifug ca înainte.

Oricum, confruntarea Est-Vest rămâne predominantă la scara globală și cei doi mari protagoniști iși disputa atragerea de partea lor a acestui areal incert. Restul se află în fața unor mari opțiuni: cu Estul, cu Vestul sau ca o forță oarecum coerentă plasată între cele două tabere. Ba, și mai mult, The German Marshall Fund of the United States identifică cinci variante opționale aflate în fața Restului: SUA, Europa Unită, Rusia, China și o a cincea, cu o diversitate de preferințe.

„Reevaluarea rolului statelor swing, denumite uneori puteri mijlocii, este urgentă deoarece ele vor să rămană nealiniate, subliniază Heather A. Conley, președintele German Marshall Fund. Aceste țări, remarcă ea, sunt extrem de pragmatice și interesate de sine, caută avantaje naționale și regionale și nu vor să fie legate de o ordine internațională condusă de americani. Iar unele aspiră la un loc ascendent în sistemul internațional. Kremlinul consideră că cel puțin una dintre ele, India, este un „centru global de putere suveran prietenos”.

Voltaire spunea că înainte de a începe o discuție, trebuie definiti termenii. Occidentul, spuneam, preferă termenul peiorativ Restul. Iar statele înglobate aici sunt numite fie state globalizate, fie swing states, adică state indecise, oscilante, versatile, care pot inclina în ultimă instanță balanța etc. Nuanța peiorativă se regăsește și aici, dar se recunoaște și ponderea lor specifică.

Căci, scriu analiștii americani Heather A. Conley și Alexandra Gesine Weber, „statele cu influență semnificativă în afacerile internaționale, dar cu preferințe variate pentru cooperare – cunoscute sub denumirea de „state globalizate” – au devenit interlocutori din ce în ce mai relevanți pentru a aborda provocările globale”.

Reconfigurarea pe scară largă a alianțelor globale este acum în curs de desfășurare și determină statele să se poziționeze în raport cu noua dinamică a competiției strategice, remarcă politologul olandez Alexandra de Hoop Scheffer. „Multe țări aleg să mențină relații fluide în diferite domenii ale afacerilor internaționale pentru a exploata oportunitățile din competiția chino-americană în continuă creștere. Aceste state urmăresc să-și sporească influența în afacerile globale prin cooperarea cu Statele Unite, China, Europa și Rusia, fără a acorda niciuneia dintre ele un angajament exclusiv. Având în vedere această acoperire geopolitică și economică globală în creștere, statele swing joacă un rol esențial în regiunile lor respective, modelând politici privind problemele transnaționale cheie, cum ar fi schimbările climatice, sănătatea globală și guvernarea internetului, și asumând un rol mai activ în diplomația de criză. Ele caută să scape de o logică bipolară și adoptă o strategie de multialiniere”.

Rusia însă, are propria sa abordare și numește acest grup de state Majoritatea mondiala. „Ar fi mai corect să numim această colecție de state Majoritatea mondială, deoarece în contextul uman universal Occidentul este o minoritate în scădere. Această formulă mi-a fost oferită de Feodor Lukianov. Alți colegi sugerează numirea acestui set de țări Marele Est. Vom vedea ce termen prinde, dar Non-Vestul nu este cu siguranță cel mai bun”, scrie politologul rus Serghei Karaganov.

Politologul rus explică de ce a optat pentru această sintagmă: „Schimbările din lumea contemporană sunt radicale și multidimensionale. Guvernanța globală și instituțiile de reglementare se află într-o criză gravă. Statele denumite până de curând „non-occidentale” reprezintă azi majoritatea mondială, își întăresc pozițiile globale. Aceste țări își declară ferm intenția de a revizui practica globală de partajare a produselor, dar dețin și resurse suficiente și, cel mai important, sunt în continuă extindere pentru a-și susține practic ambițiile în creștere”.

În interacțiunea dintre diverși actori internaționali, subliniază Karaganov, angajamentul și dezangajarea simultană sunt evidente. Acest proces are loc în cadrul unei auto-organizări instituționale a Majorității mondiale, care se materializează în constructurile de dialog multilateral BRICS, Organizația de Cooperare de la Shanghai, Uniunea Economica Eurasiatica și altele.

Ceea ce înseamnă că Rusia și China, membre ale acestor instituții, sunt și ele integrate în conceptul si realitatea numită Majoritatea globală.

“Asistăm la cel mai puternic și mai intens cutremur global. Acest lucru este incomod, dar după un cutremur, apar noi continente, țări, fenomene, munți și chei. Așa se creează o lume nouă”, sintetizează, printr-o metaforă Karaganov traseul istoric al lumii a treia de la Restul lumii la Majoritatea globală.