Corneliu Vlad: Rusia consacră conceptul de “majoritate globală”

Corneliu VLAD

În contextul post război rece și al estompării până la dispariție a structurării peisajului global în țări din lumea întâi, a doua și a treia, Rusia consacră în politica și politologia internațională o nouă sintagmă, numita “majoritatea globala”, care înglobează statele lumii dinfara lumii occidentale.

Un concept care pornește de la realitatea că Rusia este statul cu cel mai întins teritoriu al planetei, are ca vecini direcți la granițe cele mai multe state și, last but not least, joacă un rol preponderent în viață lumii.

Ca putere globală, este așadar firesc ca Rusia să conceapă și să acționeze în raporturile sale cu stratele lumii cu o deschidere de 360 de grade.

În contextul boicotului occidental, care urmărește izolarea internațională a țării, Rusia nu renunță la aceasta conduită, dar reacționează rațional și își activizează politica sa externă.  Ea își extinde și intensifică relațiile bi- și multilaterale cu toate statele lumii pe criterii ferme de selecție.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov explică detaliat această nouă optică: „ Diferențierea partenerilor străini în funcție de natura politicii și comportamentului lor față de Rusia și de gradul în care țin cont de interesele Rusiei sunt caracteristicile fundamentale noi ale acestui concept. Toate țările sunt împărțite în trei grupuri, și anume, state cu minte constructivă, state neutre și neprietenoase.”

Moscova pornește de la faptul că relațiile cu Occidentul au coborât în prezent la nivelul lor cel mai scăzut ca urmare a atitudinii neprietenoase a țărilor din această zonă față de Rusia pe fondul conflictului din Ucraina. Dar în același timp, această atitudine regretabilă deschide noi oportunități de cooperare în afara Occidentului istoric, cu partenerii Rusiei din fosta URSS, Asia, Africa, Orientul Mijlociu și America Latină.

Conceptul Moscovei acordă prioritate acestor regiuni atât în ceea ce privește rolul lor mai mare în afacerile internaționale, cât și în ce privește canalizarea către aceste regiuni a resurselor care au fost eliberate de o scădere bruscă a sferei de interacțiune cu Occidentul.

Cu mult înainte ca deteriorarea relațiilor dintre Rusia și Occident să se transforme într-o criză politică cuprinzătoare, relațiile cu statele non-occidentale au început să prindă contur la nivel politic încă din anii ’90, pornind de la punctele de vedere ale lui Evgheni Primakov. Ulterior, această orientare a primit și o dezvoltare practică în cadrul unei politici externe multi-vectorale.

Creșterea treptată a contradicțiilor cu Occidentul a accelerat materializarea „pivotului spre Est”, deși implementarea lui a fost lentă, căci era limitată de condițiile infrastructurale și economice obiective, precum și de absența unui stimulent direct și dureros pentru o astfel de „întorsătură”.

Dar criza actuală a relațiilor dintre Rusia și Occident a condus la creșterea numărului și a calității legăturilor cu lumea non-occidentală. Avalanșa sancțiunilor și impasul relațiilor cu Occidentul au devenit un stimulent foarte puternic pentru schimbările necesare.

În același timp, o serie de dificultăți și obstacole așteaptă Rusia în drumul său către ceea ce politologii ruși numesc acum „majoritatea mondială”. Rusia trebuie să le evalueze realist și obiectiv și „trebuie să evite iluzia că „majoritatea mondială” își va rezolva toate problemele – apreciază analistul Ivan Timofeev. Avem o muncă grea și minuțioasă în față, pentru decenii viitoare”.

Dezvoltarea relațiilor Rusiei cu lumea non-occidentală trebuie să țină cont de mai mulți factori, consideră Timofei Bordaciov, directorul programului Club ”Valdai”.

Prima sarcină este formarea de centre de putere relativ independente de SUA și aliații lor. Aceste centre de putere nu trebuie să fie consolidate într-un singur proiect politic, dar independența lor în luarea deciziilor fundamentale în domeniul securității și dezvoltării lor este trăsătura esențială care unește astfel de centre de putere. „Iar lupta împotriva Occidentului va deveni fără compromisuri și miza este extrem de mare”, apreciază Bordaciov.

A doua sarcină este de a crea oportunități sigure de modernizare prin interacțiunea cu lumea non-occidentală. Și aceasta este o mare sfidare, și aici succesul este departe de a fi evident, considera analistul rus.

„Majoritatea mondială” este strâns încorporată în globalizarea centrată pe Occident și una dintre principalele sfidări este utilizarea tot mai mare de către Occident a poziției sale centrale în rețelele globale ca instrument politic. Politizarea are loc pe un front larg, de la finanțe globale și lanțuri de aprovizionare, până la mass-media și universități. Este necesar ca Rusia să reușeasca să construiască un model economic viabil care nu este legat în mod fundamental de instituțiile financiare occidentale sau lanțurile de aprovizionare.

Apariția unui astfel de model într-o putere mare și bine dotată cu resurse, precum este Rusia, va schimba semnificativ starea actuală a lucrurilor. În plus, China, ca jucător major, urmează, extrem de precaută, aceeași cale. Ea menține legături globale benefice și nu forțează o confruntare cu Statele Unite, dar în același timp construiește treptat un sistem economic rezistent la factorul extern. Cursul Rusiei este benefic și Chinei pentru că pentru Beijing, Rusia este un partener în construirea propriului sistem economic, ferit de influența concurenților și a rivalilor.

O a treia sarcină imperioasă este asigurarea securității față de Occident. Conflictul cu Occidentul a subminat drastic securitatea Rusiei. Moscova apreciază că la granițele de vest ale Rusiei, exista astăzi un bloc puternic, avansat din punct de vedere tehnologic și consolidat, iar puterea sa militară va crește și va fi poziționată să se opună Rusiei. Prin conflictul militar din Ucraina, perspectiva unei ciocniri militare deschise între Rusia și NATO devine destul de reală. Prevenirea unui astfel de scenariu a devenit o prioritate militaro-politică cheie, ceea ce face că mai degrabă militarii decât factorii diplomatici joacă un rol principal. Precondițiile pentru o soluție diplomatică a conflictului din Ucraina nu sunt încă vizibile.

Țările din regiunea euro-atlantică vor rămâne așadar o amenințare militaro-politică directă pentru Rusia, iar Occidentul reflecta această percepție. Ceea ce, însă, remarcă politologii rusi, nu inseamnă ruperea tuturor legăturilor cu Occidentul. Legăturile Rusiei cu vecinii săi occidentali au o tradiție de secole și chiar o criză atât de puternică pe cum este cea de astăzi nu le poate reduce peste noapte. În Occident, dincolo de sloganurile politice consacrate, se află un spațiu politic și mental extrem de eterogen, care combină în mod bizar postmodernismul și ultra-liberalismul cu conservatorismul și tradiționalismul. Și acesta din urmă nu determină proximitatea pozițiilor față de Rusia (Polonia este una dintre cele mai conservatoare țări din Europa, dar conservatorismul în sine nu creează premisele politice pentru apropierea de Rusia.) Apropierea culturilor, valorilor și mentalității sunt o condiție prealabilă pentru apropierea politică și însăși existența acestor legături va oferi Rusiei și țărilor occidentale coordonate și legături umane similare, indiferent cât de îndepărtate ar fi relațiile lor politice.