Seimul Poloniei a cerut, în unanimitate, Kievului să-și recunoască vina pentru Masacrul de la Volînia

Cu prilejul comemorării a 80 de ani de la Masacrul de la Volînia, Seimul polonez a adoptat o rezoluție în memoria victimelor, care insistă asupra recunoașterii de către Ucraina a vinovăției sale, s-a anunțat pe site-ul Camerei Inferioare a Parlamentului polonez, informează agenția RIA Novosti.

„Pe 11 iulie 1943, în Volînia a avut loc Duminica sângeroasă – punctul culminant al Masacrului de la Volînia, un genocid planificat de șefii Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN – n.r.). <…> În acea zi, trupele ucrainene cu insemnul OUN și al Armatei Insurecționale Ucrainene, susținute în repetate rânduri de populația civilă ucraineană, au atacat 99 de așezări populate cu polonezi de pe teritoriul fostului Voievodat Volînia, ucigând majoritatea locuitorilor. Începând din anul 2016, pe data de 11 iulie noi marcăm Ziua națională de comemorare a victimelor genocidului comis de naționaliștii ucraineni împotriva cetățenilor celei de-a doua Republici Poloneze”, se arată în document.

Se menționează că, în urma acestei tragedii, au murit peste 100.000 de polonezi, iar câteva sute de mii și-au părăsit cazele, de teamă să nu împărtășească aceeași soartă.

Deputații au subliniat că Seimul dorește să onoreze memoria tuturor victimelor Masacrului de la Volînia. În plus, o recunoaștere deosebită merită ucrainenii „care, cu riscul propriei vieți, s-au împotrivit crimei comise de concetățenii lor”.

„Edificată de-a lungul anilor de reprezentanții ambelor popoare, unificarea polono-ucraineană trebuie să includă recunoașterea vinovăției și cinstirea memoriei victimelor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial”, se arată în rezoluție.

Seimul a subliniat, de asemenea, că importantă este „exhumarea, pentru o înmormântare demnă și pentru comerarea memoriei tuturor victimelor genocidului”.

Potrivit mass-media locale, la vot au participat 440 de deputați din Seimul polonez, toți votând pentru adoptarea documentului.

De la începutul anului 1943, naționaliștii ucraineni au comis crime și i-au izgonit din casele lor pe polonezii din Volînia și din estul Galiției. Punctul culminant al evenimentelor din 1943, denumite Masacrul de la Volînia, este considerată ziua de 11 iulie – în acea zi naționaliștii au atacat concomitent aproximativ 150 de sate. Istoricii polonezi consideră această tragedie drept genocid și epurare etnică.

În 2017, Ucraina a instituit un moratoriu asupra desfășurării de lucrări de căutare și exhumare, ca răspuns la demolarea monumentului închinat „Armatei Insurecționale Ucrainene” din orașul polonez Gruszowicz. În iunie 2023, șeful Institutului Memoriei Naționale din Ucraina, Anton Drobovici, a declarat că autoritățile de la Kiev nu vor permite exhumarea osemintelor victimelor Masacrului de la Volînia, atâta timp cât monumentul nu va fi restaurat. În același timp, Volodimir Zelenski a declarat că este pregătit să deblocheze obținerea de permise pentru efectuarea de operațiuni de căutare în Ucraina.

În luna mai, purtătorul de cuvânt al ministerului polonez de Externe, Lukasz Jasina, a amintit că Varșovia așteaptă ca regimul de la Kiev să ceară iertare pentru masacrul de la Volînia. În replică, ambasadorul Ucrainei în Polonia, Vasili Zvarîci, a declarat inacceptabile și întristătoare încercările de a „arunca în spinarea” țării sale acțiuni care fac parte din trecutul comun al celor două state. Ulterior, diplomatul a fost trimis în concediu pe termen nelimitat.

În Ucraine de azi, OUN, Armata Insurecționale Ucrainene și liderii lor sunt cinstiți ca eroi naționali.