Cu ”Azov”, Turcia a înșelat Rusia. Cum va răspunde Moscova

Decizia conducerii Turciei de a-i preda Ucrainei pe comandanții batalionului neonazist ”Azov”* va rămâne fără răspuns doar în cazul în care ea face parte dintr-o înțelegere mai complexă și mai amplă, sunt de părere experții. Cel mai probabil însă va trebui o reacție: încălcarea acordurilor anterioare rupe tiparul obișnuit al relațiilor dintre Rusia și Turcia, scrie publicația Vzgliad.

Sâmbătă, Volodimir Zelenski a anunțat că se întoarce din Turcia în Ucraina împreună cu cinci comandanți ai batalionului naționalist ”Azov”. Într-o înregistrare video postată pe canalul Telegram al președintelui Ucrainei, este prezentat momentul în care el și șeful biroului său, Andrei Ermak, se întâlnesc, pe unul dintre aeroporturile din Turcia, cu liderii „Azov” și urcă împreună în avion.

Negocierile dintre Zelenski și Erdogan au avut loc în ajun, la Istanbul, și era de așteptat să fie luat în discuție acordul cerealier, care expiră pe 18 iulie. Autoritățile turce subliniază în mod regulat că Erdogan este singurul lider mondial care menține contacte constante atât cu Putin, cât și cu Zelenski, iar la Istanbul a avut loc nu doar semnarea acestui acord, dar și un schimb de prizonieri între cele două părți.

În același timp, Kremlinul a făcut o evaluare destul de dură a celor întâmplate. Secretarul de presă al președintelui Rusiei, Dmitri Peskov, a calificat decizia Turciei drept o încălcare a termenilor acordurilor anterioare. „Mai mult, în cazul de față, termenii au fost încălcați atât de partea ucraineană, cât și de partea turcă”, a spus el. Conform acordului, luptătorii trebuiau să rămână în Turcia până la sfârșitul conflictului, a amintit reprezentantul Kremlinului. El a precizat, totodată, că nimeni nu a informat Rusia că neonaziștii vor fi predați lui Zelenski.

O sursă diplomatică din Turcia consideră că o astfel de decizie putea fi luată doar la nivel înalt. Ea a mai atras atenția asupra faptului că partea turcă nu a anunțat-o.

Voci din Rusia au îndemnat la un răspuns pe măsură la acest incident. În acest context, politologul Fiodor Lukianov, redactor-șef al revistei ”Rusia în politica globală”, amintește că „sunt suficiente linii de contact sensibile din Caucaz până în Siria” și a propus ca evenimentul să fie evaluat într-un mod rațional.

Lukianov a constatat că Turcia nu a fost și nu va fi aliatul Rusiei, nu a declarat niciodată așa ceva și nu și-a dorit așa ceva. Același lucru este valabil și pentru Rusia în raport cu Turcia.

În opinia politologului, contactele de afaceri dintre Moscova și Ankara decurg din capacitatea, pe bază de reciprocitate, de a aduce unul altuia un anumit profit (uneori deloc mic) și – cel mai important – de a nu-și provoca unul celuilalt vreun prejudiciu semnificativ, pe care fiecare parte îl poate aduce, celeilalte. După cum arată Lukianov, această schemă funcționează destul de eficient de opt ani.

În același timp, zălogul funcționării schemei descrise îl constituie îndeplinirea cu precizie a celor convenite. Înțelegeri pot fi mult mai puține decât divergențe, dar dacă sunt respectate cu strictețe, acest lucru garantează continuarea unei conclucrări de succes, în pofida numărului mare de dezacorduri. Potrivit unui modus operandi acceptat tacit, o încălcare a înțelegerii de către una dintre părți trebuie obligatoriu urmată de un răspuns de dimensiuni proporționale, după care pasivul ”se șterge”, iar echilibrul se restabilește pentru continuarea acțiunilor comune. În opinia lui Lukianov, aceasta este logica în care Rusia ar trebui să răspundă într-un fel Turciei.

În septembrie 2022, publicația Vzgliad a scris în detaliu despre schimbul de prizonieri, la finalul căruia membrii batalionului „Azov” au ajuns în Turcia, unde ar fi trebuit să rămână până la sfârșitul operațiunii militare speciale.

Experții intervievați de publicația Vzgliad au avut păreri diferite despre cum ar trebui să fie măsurile de răspuns. Dar au fost solidari în privința faptului că, dacă Ankara își schimbă cu adevărat atitudinea față de Moscova, lucrurile nu pot fi scăpate de sub control.

„Pentru a înțelege în totalitate ce anume a determinat o astfel de decizie a părții turce, trebuie cunoscut întregul context. Pe de o parte, poate fi rezultul unei presiuni asupra Turciei din partea aliaților din NATO și din partea Uniunii Europene. Admit, totodată, că decizia poate fi determinată de chestiunile interne ale Turciei, la rezolvarea cărora Occidentul a promis ajutorul său”, a apreciat expertul Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale, orientalistul Kirill Semionov. ”Aș atrage atenția asupra faptului că, în ajunul vizitei sale la Ankara, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat livrarea de obuziere turcești pentru nevoile Forțelor Armate ale Ucrainei. Dacă acest lucru nu se va întâmpla în viitorul apropiat, atunci putem spune că a fost un târg și că, în loc de obuziere, au fost predați Ucrainei liderii „Azov”.

În acest caz, Semionov nu vede „mari probleme pentru relațiile ruso-turce”. „Cu toate acestea, după părerea mea, absența livrărilor de arme este, pentru noi, mai prioritară. În ceea ce privește situația cu liderii „Azov”, efectul este mai mult mediatic decât sesizabil pe câmpul de luptă. Desigur însă, lucrurile trebuie privite în dinamica lor”, consideră expertul.

„Dacă obuzierele vor fi, totuși, livrate, putem trage concluzia că s-au produs schimbări în poziția Ankarei. În acest caz, desigur, va trebui să reacționăm destul de dur”, a adăugat Semionov.

El admite, de asemenea, că ar putea fi un fel de pas preventiv al președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, deoarece Rusia nu vrea să prelungească acordul cerealier. „Dar în acest caz, refuzul nostru de prelungire a acestui acord va fi deja răspuns la predarea capilor „Azov” și nu invers. Dar Moscova își rezervă dreptul la răspunsuri mai dure, dacă partea turcă a trecut cu adevărat pe o poziție pro-ucraineană”, a concluzionat expertul.

„Cred că Rusia trebuie să răspundă la acțiunile Ankarei refuzând să prelungească acordul cerealier. După părerea mea, un astfel de pas ar fi destul de proporțional. În plus, separat există problema agenților turci de influență din Rusia. Este vorba, în primul rând, despre reprezentanți ai diasporei azere, deoarece nu mai este pentru nimeni un secret faptul că Azerbaidjanul a devenit o continuare a Turciei în multe probleme”, a declarat Vadim Truhaciov, docentul Catedrei de Studii Regionale Străine și Politica externă a Universității de Stat pentru Științe Umaniste din Rusia.

El a amintit că turcii au făcut bani frumoși din afacerea cu cereale. „În același timp, nu trebuie, în principiu, să ne surprindă nimic, Turcia nu a fost niciodată un aliat absolut al Rusiei. Turcia este membră a NATO, are un acord de asociere cu Uniunea Europeană și baze militare americane de pe teritoriul său. Și este clar că nu intenționează să schimbe ceva.

Când și dacă Ankara va fi pusă în postura de a face o alegere dură și fără echivoc între Rusia și țările occidentale, ea le va alege, fără îndoială, pe cele din urmă”, a subliniat expertul.

„În calitate de membru al NATO, Turcia participă la înarmarea Ucrainei. Faptul că nu s-a alăturat sancțiunilor și că menține relații cu Rusia este imitația unui fel de politică independentă. În același timp, nici măcar nu se poate spune că Ankara „stă pe două scaune”. Stă doar pe „scaunul occidental”, doar că are fața întoarsă spre Rusia”, este convins analistul.

La rândul său, Konstantin Dolgov, membru al Consiliului Federației, fost reprezentant adjunct al Rusiei la ONU, și-a exprimat încrederea că, trimiși pe front, liderii „Azov” vor fi distruși acolo.

„Acțiunile Turciei și ale Kievului reprezintă o încălcare gravă a acordurilor existente. Dar cel mai important lucru acum este altul. Dacă acești naționaliști se vor întoarce cu adevărat în zona de război, vor fi lichidați chiar acolo, pentru ei nu va mai exista un al doilea prizonierat. Sunt absolut convins de acest lucru”, a subliniat el.

––––––––-

* Batalionul sau regimentul ”Azov” este un nume generic care se referă la zeci de unități naționaliste ucrainene.