Corneliu Vlad: O nouă polaritate mondială: “Casa dușmanilor” și „Casa partenerilor” (II)

Corneliu VLAD

Războiul din Ucraina, afirmă politologul rus Dmitri Trenin, a produs un cutremur în domeniul strategiei externe a Rusiei, al utilizării diplomației și a forței sale militare și a modificat radical modul în care Moscova privește restul lumii.

Uriașul efort occidental de a izola complet Rusia rămâne foarte limitat, căci Moscova și-a menținut și chiar extins relațiile tradiționale, bi- și multilaterale cu statele de pe toate continentele.

Dar în contextul războiului de sancțiuni al Occidentului împotriva Rusiei și al boicotului impus de Washington, noua viziune asupra lumii a Rusiei și-a stabilit ca obiectiv prioritizarea relațiilor cu țările din Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină.

China și India, Arabia Saudită și Turcia, Iranul și Emiratele Arabe Unite, Brazilia, Africa de Sud și multe alte state, au refuzat să se alăture „coaliției sancțiunilor” lansată de SUA și, în plus, multe țări și-au extins profitabil relațiile comerciale și de altă natură cu Rusia.

Moscova apreciază și dezvoltă relațiile cu statele extraeuropene care rămân parteneri stabili de conlucrare cu o Rusie în dificultate (în ce privește legăturile cu Occidentul). Aceste state însumează un areal mai mare decât Occidentul nu numai din punct de vedere demografic, ci și economic. Iar Moscova apreciază că ele manifestă o atitudine „neutră” și chiar „constructivă” în confruntarea dintre Rusia și Occident. Analistul Dmitri Trenin vede în acest grup numeros de state o „Casă a partenerilor” (în timp ce alți comentatori de la Moscova îi spun Majoritatea Mondială).

În fruntea listei se află China și India, pe care Rusia le tratează ca mari puteri ale continentului eurasiatic. Legăturile Moscovei cu Beijingul sunt tot mai puternice și ele au fost potențate și de politica de adversitate a Washingtonului față de Rusia și China. Beijingul și-a depășit rezervele inițiale cu privire la acțiunile Rusiei în criza ucraineană și, din toamna lui 2022, s-a apropiat vizibil de Moscova – remarcă Trenin. Beijingul – adaugă el – apreciază că în contextul relațiilor tensionate chino-americane, cooperarea și coordonarea mai strânsă cu Rusia va avea un sens strategic sporit pentru China. Președintele Chinei i-a declarat public liderului rus  în timp ce se despărțeau pe treptele Palatului Kremlinului în martie 2023 că ei doi „conduc schimbări pe care lumea nu le-a văzut în o sută de ani”.

Războiul din Ucraina a testat și India, în noua sa poziție de putere mondială emergentă. India rămâne rezervată față de sugestiile Occidentului și Japoniei de a se îndepărta de relația sa strânsă cu Moscova. India și-a stabilit ca obiectiv să devină a treia economie a lumii până în 2040 (în prezent este a cincea), este interesată de cooperarea economică și tehnologică cu Occidentul și în același timp se teme de China, dar a evitat să afecteze relația sa solidă cu Rusia. Hotărârea Indiei de a rămâne o mare putere suverană garantează că New Delhi nu se va alătura taberei occidentale împotriva Rusiei. Interesul major al Moscovei, subliniază Trenin, este să faciliteze apropierea indo-chineză, care ar face din trio-ul Rusia-India-China (RIC) piesa centrală a noii geopolitici eurasiatice.

China a reușit un succes diplomatic major prin intermedierea unui acord saudito-iranian de restabilire a relațiilor diplomatice, acord care a contribuit la diminuarea situației conflictuale din Golf. Și este pentru prima dată în istoria recentă, când un acord de pace major în Orientul Mijlociu s-a realizat fără Statele Unite.

Iranul își extinde relațiile economice cu China și cooperarea militară cu Rusia, solicită să devină membru al Organizației de Cooperare de la Shanghai, iar Afganistanul, China, Rusia, Iranul și Pakistanul conlucrează pentru stabilitatea în zonă.

În ce o privește, Rusia continuă eforturile pentru un acord de pace în Siria, în conlucrare cu Turcia și Iranul, promovează dialogul turco-sirian și actionează cu Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite pentru reinstalarea Damascului ca membru cu drepturi depline al Ligii Arabe. Turcia și Emiratele Arabe Unite au devenit noi noduri pentru relațiile Rusiei cu lumea, iar Iranul ocupă un loc proeminent în planurile Moscovei pentru un coridor comercial Nord-Sud între Sankt Petersburg și Mumbai.

Rusia acordă așadar o importanța deosebită focalizării pe relațiile sale cu Majoritatea Mondială. Noua abordare a Moscovei față de Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină urmărește crearea elementelor noii ordini mondiale promovată de Moscova și Beijing, care vizează încheierea hegemoniei americane și acționează pentru o lume multipolară.

Multipolaritatea care să înlocuiasca hegemonia unipolară este concepută de Moscova ca un construct foarte diferit de o oligarhie mondială sau un nou concert al unor puteri majore care să conducă lumea.

Pilonul cheie al hegemoniei Americii în lume este sistemul de finanțare bazat pe dolar. Dedolarizarea devine o tendință tot mai pronunțată în lumea nonoccidentală. Rusia și China, Rusia și India își fac deja o mare parte din comerțul lor bilateral în monedele lor naționale, iar acordul China-Brazilia privind un acord similar sugerează o formulă care dacă va fi urmată de țările din Golf, poate deveni o tendință puternică.

Organizația de Cooperare de la Shanghai, care include o mare parte din Eurasia, poate deveni un sistem de stabilitate și cooperare internațională la nivelul întregului continent.

Configuratia geopolitică a Asiei se schimbă. Statele Unite, care în perioada postbelică erau puterea dominantă în Eurasia, răman active de-a lungul periferiei sale maritime, de la Ucraina până în Taiwan și de la Golf până în Arctica, dar inima continentului este acum controlată și gestionată de către puterile eurasiatice însele.

Majoritatea Mondială/Casa Partenerilor devine o realitate tot mai pronunțată și Asia excelează în acest proces în plină desfășurare.