Ce se știe, până acum, despre ofensiva Forțelor Armate ale Ucrainei în acest moment: Cronică militară

Boris ROJIN,                                                                                                                                                                                                                                                      expert militar, Telegram

Boris Rojin/ Foto: Telegram

Trupele ucrainene angajează acțiuni ofensive pentru a patra zi, dar este încă prematur să spunem că luptele au atins apogeul.

Este deja o ofensivă sau tot o operațiune de recunoaștere prin luptă?

De regulă, formațiunile de luptă ale trupelor sunt protejate de forțele de apărare aeriană. Pentru Forțele Armate ale Ucrainei, ca pentru o armată de tip post-sovietic, unde forțele terestre au o importanță decisivă, protecția trupelor de către forțele de apărare aeriană reprezintă garanția succesului operațiunilor desfășurate atât în apărare, cât și în atac. De altfel, dislocarea sistemelor de apărare aeriană a devenit unul dintre semnele clare de pregătire a ofensivei. În ultimele câteva săptămâni, sistemele de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune model sovietic (de exemplu, Osa-AKM) au fost puse în mișcare. Ceva mai târziu, în zona de front a fost observată apariția (și distrusă  ulterioor cu drone și avioane) a sistemelor de apărare aeriană cu rază medie de acțiune S-300.

Chiar înainte de ofensivă, pe front au apărut și armele mai moderne ale NATO. Pe 6 iunie, nu departe de linia frontului (la aproximativ 25 km de linia de contact de luptă), a fost distrus un sistem german de apărare antiaeriană IRIS-T SLM, trimis în Ucraina pentru a organiza apărarea aeriană deasupra Kievului.

Raza de lansare a rachetelor acestui sistem de apărare aeriană este de aproximativ 40 km, ceea ce înseamnă că, pentru a controla cel puțin o parte din spațiul aerian de deasupra pozițiilor Forțelor Armate ale Rusiei, trupele ucrainene l-au desfășurat în imediata apropiere de linia frontului. Dislocarea sistemului de apărare aeriană și desfășurarea acestuia au fost observate din aer și imediat, practic, dronele ”Lanțet” au lovit direct sistemul german de apărare aeriană.

Ce este neobișnuit la această ofensivă?

O parte semnificativă a tehnicii de luptă, inclusiv tancurile Leopard 2A4 și Leopard 2A6, este folosită pe direcția Zaporojie într-un mod extrem de ciudat și prost gândit. Forțele Armate ale Ucrainei acționează împrăștiat, în grupuri mici blindate cu componență mixtă. Într-o serie de cazuri, tehnica blindată pe roți (MRAP, transportoare blindate de militari) merg la atac fără sprijinul artileriei sau al tancurilor; au fost observate grupuri, unde raportul dintre tehnica blindată pe roți și tancuri este de 10 la 1.

În același timp, în componența grupurilor mecanizate ale Forțelor Armate ale Ucrainei nu intră echipamente inginerești de deminare, iar tancurile Leopard în sine au fost, de la bun început, furnizate armatei Ucrainei fără traule de mine, de o importanță critică în timpul unei ofensive.

Într-o serie de cazuri, Forțele Armate ale Ucrainei reușesc să străpungă doar un coridor îngust, la intrarea căruia se concentrează circa opt până la zece unități de tehnică de luptă. O țintă de asemenea dimensiuni și vizibilă fără probleme din aer este lovită, practic, imediat, de artilerie, de rachetele antitanc ghidate sau de elicopterele Ka-52 ale aviației militare.

În plus, se știe că grupurile blindate ale inamicului preferă să se deplaseze pe drumuri, ceea ce le limitează manevrabilitatea și le face o țintă ușoară pentru artilerie și aviația militară.

Potrivit datelor preliminare, din cauza lipsei de echipamente inginerești și pentru că nu se procedează, înainte de ofensivă, la o recunoaștere inginerească, în patru zile pierderile de tehnica de luptă ucraineană depășesc 300 de unități.

Ce concluzie se poate trage?

Nu întâmplător a fost inventată de către Statul Major General și generalul Surovkin linia defensivă formată din câteva zeci de linii. Ea funcționează și funcționează bine. În același timp, o mare parte din trupele ucrainene implicate până în prezent fie au fost redislocate din alte sectoare, fie sunt formate din cei mobilizați. Motivația unor astfel de unități, ca să ne exprimăm frumos, nu este ridicată, ceea ce afectează direct rezultatul ofensivei.

S-au depus eforturi colosale pe partea de comunicații. Unitățile Forțelor Armate ale Rusiei dispun de comunicații, în timp ce inamicul s-a confruntat cu probleme serioase din primele zile. Se pierd semnalele GPS, se blochează canalele de control ale aparatelor de zbor fără pilot.

La planificarea operațiunii, Forțele Armate ale Ucrainei au sperat în mod evident să treacă repede peste câmpurile minate și să rupă linia de apărare, folosind rezervele. Ruperea nu le-a ieșit, iar acum comandamentul ucrainean trebuie să improvizeze.

Unul dintre rezultatele unei astfel de improvizații a fost încercarea de a utiliza sistemele reactive M142 HIMARS în zonele fortificate avansate ale Forțelor Armate ale Rusiei. Judecând după toate probabilitățile, sistemele de rachete costisitoare sunt utilizate în unele cazuri din lipsa artileriei reactive cu rază lungă de acțiune de concepție sovietică, fapt ce indică indirect dificultăți legate de muniție și de aprovizionarea operațiunii ofensive în ansamblul ei.