Corneliu Vlad: O lume monopolară sau multipolară?

Corneliu VLAD

Noul Concept de politică externă al Rusiei continuă să genereze analize și comentarii aprofundate în rândul politologilor ruși și străini. Din reacțiile lor cele mai recente sunt de menționat dialogul televizat purtat de dr. Heather Ashby și dr. Mary Glantz de la  United States Institute of Peace și amplul comentariu al unuia dintre veteranii politologiei ruse, Dmitri Trenin.

Dr. Mary Glantz apreciază că noul Concept de politică externă reprezintă „consolidarea unei evoluții treptate a viziunii ruse asupra lumii de la lansarea în 1993 a primei sale ediții” și reafirmă „elemente consistente expuse în precedentul document similar: 1) Rusia este o mare putere; 2) lumea se îndreaptă către „relații de putere centrate pe regiune”; 3) Statele Unite (și, mai târziu, Occidentul colectiv) sunt o provocare pentru mișcarea către multipolaritate; 4) Națiunile Unite, bazate pe Carta ONU și „alte norme de drept internațional”, trebuie să joace un rol decisiv în relațiile interstatale.

Rusia vede în cadrul mondial al momentului pe de o parte lumea occidentală condusă de Statele Unite, care insistă asupra aderării globale la „ordinea bazată pe reguli” derivată din valorile și practicile occidentale, care  „nu sunt probabil idealuri codificate în tratate obligatorii din punct de vedere juridic” și pe de altă parte restul lumii, care aderă la mai multe „valori tradiționale”, vrea să fie guvernată de dreptul internațional (definit prin tratate și alte acorduri obligatorii din punct de vedere juridic și condus de Națiunile Unite) și respinge lumea unipolară.

Nu altfel văd lumea și politologii ruși care vorbesc de Occidentul Colectiv si Majoritatea Mondială. Numai că de aici colegii lor americani extrag o concluzie ilogică: „acest concept de politică externă subliniază repudierea de către Moscova a ordinii actuale și rolul principal al Statelor Unite în aceasta”. Altfel spus, reconfirmarea viabilității dreptului internațional și a sistemului Națiunilor Unite ar echivala cu un afront adus Statelor Unite.

Dr. Heather Ashby nu acceptă că „Rusia continuă să se considere o mare putere în cadrul sistemului internațional. Conform conceptului său de politică externă, Rusia consideră că joacă un rol distinct în promovarea unui sistem multipolar, contribuind la echilibrarea relațiilor dintre marile puteri”. Și, continuă ea, Rusia susține („destul de enervant”, după părerea sa), că are o „ responsabilitate specială pentru menținerea păcii și securității la nivel global și regional”. În sfârșit, exegeta conchide că „acest document confirmă că Rusia se angajează față de principii și valori fundamental diferite, care în cele din urmă împiedică cooperarea în prevenirea și soluționarea conflictelor violente”. Din nou, este greu de crezut că dreptul și principiile relațiilor internaționale în vigoare ar fi vinovate pentru starea tensionată a lumii de azi. Și nu nerespectarea acestor comandamente acceptate și însușite de toate statele lumii, cel puțin declarativ, e drept, de către unele și uneori.

Comentariile celor două analiste converg către o idee comună și anume ele resping necesitatea creării unei lumi multipolare echilibrate și fără un hegemon. Dr. Mary Glantz încheie tranșant dialogul afirmând tăios că Noul Concept rus „este o provocare directă pentru viziunea Statelor Unite asupra lumii”.

La Moscova, politologul Dmitri Trenin definește precis și tranșant starea de fapt a lumii de azi: „Războiul din Ucraina, este pentru majoritatea rușilor – și nu doar pentru Kremlin – un conflict militar direct, dacă nu încă cinetic, cu Occidentul condus de americani”. Iar Noul Concept rus de politică externă „este un prim pas într-o direcție fundamental nouă”. Direcție total diferită de „noua gândire” a lui Mihail Gorbaciov, de postura „să fim aliați cu Occidentul” a lui Boris Elțîn și chiar de aspirațiile „Europei Mari până la Vladivostok” ale lui Vladimir Putin ca nou președinte.

Dacă operațiunea militară specială din Ucraina s-ar fi încheiat rapid cu câteva câștiguri importante, dar limitate pentru Moscova, poate că nu ar fi început niciodată, susține reputatul analist rus. Dar ceea ce a urmat în realitate a ridicat miza la maximum. „Dacă Rusia ar eșua în acea transformare, consecințele ar fi cumplite – și nu numai pentru Rusia. Dacă va reuși, Majoritatea Mondială va beneficia de un membru cu experiență și mult mai capabil, gata să conlucreze pentru un nou echilibru internațional”.

După cum se confirmă, în miezul dur al actualelor  relații conflictuale ruso-americane persistă ca punct important  dilema: o lume unipolară, a hegemoniei americane, bazată pe „reguli” (făcute de cine?) sau o lume multipolară, bazată pe normele și principiile relațiilor internaționale acceptate unanim de statele lumii.