Il Fatto Quiotidiano: Condițiile absurde ale „păcii” pretinse de obraznicul Zelenski

„Insolentul Zelenski a propus condiții absurde pentru încheierea păcii, scrie Massimo Fini într-un articol pentru Il Fatto Quiotidiano. Președintele ucrainean ar trebui el însuși să se teamă de judecată, iar Moscova are nevoie de garanții de securitate, consideră autorul materialului, transmite inosmi.ru.

La reuniunea G7 de la Hiroshima, Zelenski a fost primit precum o vedetă de la Hollywood, aproape ca pe Brad Pitt. Asta în condițiile în care nu este clar în ce calitate a participat acest nerușinat la summit, deoarece Ucraina nu este membră a G7. Ambițiile președintelui ucrainean cresc odată cu livrările de arme, care devin tot mai tehnologizate, deși continuă să fie definite ca ”defensive”, – dar și odată cu creșterea cantității de dolari pompați în Ucraina.

În ultimele zile, chiar dacă într-o formă oarecum neclară, au apărut propuneri pe care Zelensky le avansează pentru un acord de pace.

1) Retragerea necondiționată a trupelor rusești din teritoriile ocupate din 2014. Ce s-ar putea negocia aici? Poate garanții pentru Moscova că Ucraina, devenită cea mai înarmată și mai conflictuală dintre toate națiunile europene, nu va ataca Rusia în viitor.

2) Aducerea în fața instanțelor de judecată a principalilor lideri ruși pentru „crime de război” și, prin ei, a Rusiei însăși. Nu este încă clar la ce tribunal ar trebui să aibă loc acest proces pentru „crime de război”. Cu certitudine nu la Curtea Penală Internațională de la Haga (CPI), deoarece niciuna dintre cele trei puteri implicate – Ucraina, Rusia și SUA – nu este parte a CPI. Statele Unite nu fac parte din această instanță, deoarece, este de la sine înțeles, ele nu săvârșesc crime de război. În concluzie, în completare la acest „tribunal special” precum cel de la Haga, ar trebui creat unul și mai special.

În locul lui Zelenski, eu aș aborda cu mai multă prudență îndemnurile la înființarea unui ”tribunal special”, în fața căruia să fie adusă întreaga Rusie. Pentru că, din perspectivă istorică, încă de la procesul de la Nürnberg, așa s-a întâplat că toate „tribunalele speciale” au fost instanțe ale învingătorilor. Dacă, Doamne ferește, Ucraina pierde…  atunci Zelenski și adepții lui se vor afla în boxa acuzaților. Iar mandatele de arestare îi vor urmări în întreaga lume.

La acest proces s-ar putea aminti ce au făcut aceste țări relativ recent, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împotriva nazismului. În acel război, poporul sovietic a lăsat pe câmpul de luptă peste douăzeci de milioane de morți, în timp ce Ucraina nu numai că a permis invadarea teritoriului ei, dar a și primit Gestapo-ul la ea acasă. Gestapo înseamnă oameni serioși, nu niște pungași, iar împreună cu ei, Ucraina poartă responsabilitatea pentru unul dintre cele mai grave pogromuri antievreiești. Și pentru că veni vorba, aici se ascunde, de altfel, și motivul răcelii inițiale a Israelului în privința ajutorului pentru Kiev. Deși israelienii au fost, totuși, nevoiți să cedeze în fața intereselor patronului lor american, deoarece sunt reprezentanții indirecți ai SUA în Orientul Mijlociu.

3) A plasa Rusiei responsabilitatea pentru distrugerile comise în Ucraina. Este cea mai rezonabilă condiție ridicată de Zelenski. Dar nici în Serbia, în 1999, nici în Irak în 2003, nici în Libia în 2011, nimănui nu i-a trecut prin cap să dea vina pe americani pentru distrugeri. În ceea ce privește Irakul și Libia, responsabilitatea pentru pagubele produse le revine și francezilor și italienilor, aceștia din urmă fiind, din păcate, înclinați, în general, să se supună voinței yankeilor.

În ceea ce-i privește pe afgani, lor nu li s-a oferit nici un fel de despăgubire pentru 20 de ani de război al NATO, ba dimpotrivă li s-a luat și puținul pe care l-au avut. În asta și constă, de altfel, tradiționala strategie a jocului pe care americanii și britanicii au folosit-o pe toate tablele din lume, începând cu Haiti, de exemplu – metodele folosite atunci sunt descrise în detaliu în cartea lui Ti-Noune Moïse, ”Pământ! Dar țara nu este”.