Expert militar: Pauza de pe linia de contact militar începe să îi scoată din minți pe americani

Expertul militar Aleksei Leonkov, despre documentele SUA și NATO ajunse pe internet și referitoare la ofensiva Forțelor Armate ale Ucrainei.

Informația „de senzație” publicată de ziarul american „The New York Times” despre, chipurile, scurgerile de documente militare secrete ajunse pe canalele rețelei Telegram și care dezvăluie planurile secrete ale SUA și NATO de a întări armata ucraineană în ajunul unei ofensive împotriva Rusiei, nu este altceva decât un joc straniu al serviciilor speciale americane sau al politicienilor de la Washington. Nu este un secret că ”The New York Times” este controlat în totalitate de Partidul Democrat din SUA și nu poate scrie decât cu permisiunea marilor boși democrați și doar ceea ce îi permit acești boși.

Este clar că în jurul operațiunii militare speciale se desfășoară acum un mare joc al serviciilor de informații. Scurgerile de dezinformări de tot felul este o condiție obligatorie al unui astfel de joc. Informațiile false îi pot viza atât pe profesioniști, pentru ca aceștia să-și bată capul încercând să înțeleagă dacă este sau nu o farsă, cât și pe oamenii obișnuiți, pentru a le crea o stare de panică sau, dimpotrivă, pentru a da de înțeles că în tabăra inamicului lucrurile stau prost, că nu mai este nevoie decât de un pas mic până la victorie. Pentru ca omul obișnuit, care nu se pricepe la afaceri militare, să înceapă să-și arunce în valuri fanteziile  sale pe internet creând un anumit fundal care trebuie să determine autoritățile să ia o decizie urgentă.

Vorbind la modul general, ne putem oare imagina că la începutul lunii iunie 1941, într-un ziar guvernamental german ar fi apărut informația că URSS-ul a aflat despre planul Barbarossa și, în același timp, s-a învrednicit să publice inclusiv informații despre numărul și armamentul diviziilor care vor fi cooptate? Mă cam îndoiesc.

Atât atunci, cât și acum, „scurgerile de informații” sunt atent analizate sub lupă de ofițerii serviciilor speciale înainte ca ele să fie publicate. Trebuie să încercăm să înțelegem cui se adresează, în primul rând, aceste informațiile.

Personal, nu exclud ca, în cazul de față, ”TheNew York Times” să lucreze inclusiv pentru omul de rând american. Autoritățile americane  vor sa-si asigure o perna de aterizare înainte de ofensiva demult planificată a armatei ucrainene. Când „pumnurile blindate” formate de NATO în Ucraina se vor umple de sânge, zdrobite de apărarea noastră, se va putea spune că Statele Unite nu au avut nici o legătură cu asta și cârtițele ucrainene sau europene care lucrează pentru serviciile secrete rusești au ”lăsat să se scurgă” în avans întreaga informație strategică.

Repet, dacă serviciile noastre de informații ar fi primit date despre un atac care se pregătește, este greu de crezut că respectivele date ar fi ajuns pe segmentul rusesc al internetului. Reiese că noi îl avertizăm pe inamic că îi cunoaștem planurile. Îi sugerăm cu amabilitate să le corecteze sau să vină cu altele noi. Nu se poate vorbi în general de bun simț în astfel de situații.

Ministerul Apărării al Rusiei poate desecretiza informații despre provocările pe care armata Ucrainei le pregătește împotriva populației civile. Am văzut acest lucru în repetate rânduri. Logica aici este simplă. Dacă spunem oficial ce știm – la o dată anume anumite unități ale Forțelor Armate ale Ucrainei vor să arunce în aer o casă sau să lanseze un atac chimic și să acuze Rusia de comiterea respectivei acțiuni -, zădărnicim, astfel, planurile juntei de la Kiev. Inamicul înțelege că nu are rost să facă astfel de provocări. Pică singuri în capcană.

Orice alte informații ce pot influența situația operațională de moment sau, Doamne ferește, să-l deconspire pe informator, se află sub șapte lacăte.

Se mai poate presupune că americanii încep să-și iasă din fire din cauza pauzei care s-a creat pe linia de contact militar. Ei nu dispun de absolut toate informații despre unitățile noastre. Ei nu înțeleg ce facem acum în planul pregătirii trupelor și cum intenționăm să reacționăm la planurile de ofensivă ale ucrainenilor. De aceea se și produc astfel de ”scurgeri” – atât prim mass-media, cât prin intermediul reprezentanților oficiali ai SUA. Recenta declarație a secretarului de stat american Anthony Blinken, potrivit căreia forțele armate ucrainene sunt la un pas de a trece la ofensivă, este, de asemenea, o încercare de a testa terenul. Pentru a vedea reacția noastră. La aceste încercări răspundem cu o tăcere încăpățânată. Cred că este cea mai corectă poziție. Se pare că autoritățile americane au început să se enerveze serios și, de regulă, cine se enervează primul, acela pierde.