Ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin, despre motivele începerii operațiunii militare speciale în Ucraina și alte subiecte (II)

Interviu acordat de ambasadorul Federației Ruse în România, Valery Kuzmin, postului de televiziune România Civică.

Reporter: Calistrat Atudorei, membru în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, doctor în Filosofie, președinte al Forumului Țărilor Nealiniate din România.

Calistrat Atudorei: – Sigur, sunt subiecte foarte vaste, asupra cărora ar fi poate necesar să insistăm mai mult, dar propun să trecem acum la analiza evenimentelor din actualitate și în acest sens aflăm din știri, iată, că Federația Rusă s-ar pregăti să lanseze o puternică ofensivă în teritoriile ucrainene. Aflăm, de exemplu, că orașul Bahmut (sau Artiomovsk, cum era denumit înainte) este, practic, încercuit de trupele Federației Ruse și este o chestiune de zile până când acest oraș va fi cucerit de ruși. Întrebarea mea pentru dvs. este: cât va continua această ofensivă, care este mai exact scopul ei? Urmăriți să extindeți ofensiva și în vestul Ucrainei?

Valery Kuzmin: – În primul rând, dacă vorbim despre orașul Artiomovsk, precizez că numele „Bahmut” a fost atribuit acestui oraș după ce Ucraina a devenit un stat suveran și independent. Sigur că nu sunt autorizat să vă informez despre planurile comandamentului sau a diviziilor armatei ruse, dar pot să constat că recunoașterea nu numai în Occident, ci și la Kiev, a faptului că trupele noastre înaintează semnalează clar că acum, iată, nu se mai vorbește despre nesfârșitele „victorii ucrainene”. În ceea ce privește eliberarea acestui oraș Artiomovsk, este un fapt a cărui importanță nu trebuie să o exagerăm. Dar precizez că preluarea acestui oraș va deschide drumul ofensivei armatei ruse către ultima linie foarte fortificată de apărare a armatei ucrainene, în districtul Kramatorsk-Slaviansk. După aceea se va putea vorbi despre finalizarea eliberării teritoriului Republicii Populare Donetsk. Căderea în viitorul apropiat a orașului Artiomovsk va face posibilă eliberarea unor alte poziții importante din punct de vedere strategic, cum ar fi Avdeevka, suburbie a orașului Donetsk, de unde deja de nouă ani, ukronaziștii bombardează aproape zilnic populația civilă din regiunea Donețk și din regiunea Lugansk. După cum știm foarte bine, coordonatele obiectivelor bombardate de Forțele Armate ale Ucrainei sunt, potrivit americanilor înșiși, furnizate de serviciile Statelor Unite, iar țintele lor principale sunt spitalele, școlile, grădinițe, piețe, maternități, stații de autobuz, zone rezidențiale civile și alte obiective de infrastructură (apă, gaz și electricitate). Aceasta face ca în Donetsk, de exemplu, apa potabilă să poată fi oferită doar câte 3-4 ore odată la aproximativ 10 zile. Dacă ne referim la scopul principal al operațiunii militare speciale a Federației Ruse, precizez că Rusia nu și-a propus invadarea și alipirea teritoriilor ucrainene. De altfel teritoriile acestor patru regiuni au făcut parte în trecut din Rusia (fiind cunoscute ca Noua Rusie – Novorossia), numite și de președintele nostru Vladimir Putin ca „teritoriile noastre istorice”. Dar scopul operațiunii este asigurarea securității persoanelor care locuiesc în acele teritorii. Și, așa cum a declarat ministrul nostru de externe Serghei Lavrov încă din primele etape ale operațiunii militare ruse, pe cât de lungă va fi raza de atac a dispozitivelor pe care Ucraina le primește de la Occident, pe atât de departe va fi necesar ca noi să le îndepărtăm de granițele noastre. În prezent au fost livrate arme cu rază de acțiune de 300 de kilometri și sunt sigur că Occidentul va oferi și arme care depășesc această distanță.

A.: – Apropos de teritoriile istorice, așa cum ați vorbit despre Noua Rusie, pentru noi, românii, este un subiect sensibil faptul că avem în Ucraina teritorii care au aparținut României, mă refer la o parte din Basarabia, Bucovina de Nord, ținutul Herța… Care este opinia dvs.: dacă pentru Rusia este justificat să își recupereze teritoriile istorice, ar fi justificat și pentru România să își recupereze teritoriile la un moment dat?

K.: – Este o temă foarte interesantă și ar fi demnă să fie discutată separat, special pe acest subiect, și ar trebui abordată pe un nivel academic deoarece apar foarte multe detalii importante și, așa cum spun prietenii mei arabi, „Diavolul se ascunde în detalii”. Dacă ar fi să discutăm despre această temă aș vrea să evidențiez că factorul cel mai important ar fi, în opinia mea, exprimarea liberă a poporului. Pentru că, iată, în 1991 Uniunea Sovietică a fost de acord cu exprimarea liberă a popoarelor pentru a deveni state suverane. Toată lumea știa că în Ucraina trăiesc foarte mulți ruși și că în Rusia trăiesc foarte mulți ucraineni. De exemplu soțul fiicei mele este ucrainean și atunci ne întrebăm: nepoții mei ce sunt? Ucraineni sau ruși? Dar noi în Rusia nu ne gândim prea mult la asemenea detalii pentru că acest gen de familii sunt cu zecile de mii sau sute de mii în Rusia, sunt milioane de astfel de oameni. Și dacă Ucraina, pe drumul său european și democratic, ar reuși să găsească o rezolvare pentru problemele acestor minorități, așa cum de exemplu minoritatea germană este respectată în Elveția, atunci nu ar mai fi avut loc aceste referendumuri și nu ne-am fi confruntat cu problemele pe care le avem astăzi. Dar acum, în anul 2023, constatăm că tot ceea ce ne-a promis Occidentul și NATO (de exemplu au existat o serie de tratate pentru pace), ei bine, toate promisiunile și acordurile Occidentului s-au dovedit acum a nu fi fost altceva decât minciuni. Pe de altă parte, vedem că în Statele Unite indiferent ce partid este la guvernare, administrația are în mod constant ca scop slăbirea și divizarea Rusiei în mai mute regiuni separate, iar politica SUA merge pe o linie revanșardă/agresivă, așa cum se petrece acum în Ucraina. Prin „revanșism” mă refer la comportamentul colaboraționiștilor naziști din Ucraina, la acei așa-numiți „banderoviști”. Ne amintim că în anul 2014 doamna Victoria Nuland a afirmat public că Statele Unite au alocat cinci miliarde de dolari pentru „dezvoltarea comunității civile”, dar putem deduce că era vorba de neonaziștii din Ucraina (care au fost masiv înarmați) și numai Dumnezeu mai știe câți bani au mai alocat în același scop după aceea.

A.: – Mulțumesc pentru răspuns. Retorica din spațiul euro-atlantic este aceea că Federația Rusă aspiră să devină din nou imperiul care a fost Uniunea Sovietică și chiar mai mult decât atât. În ultimele zile au apărut informații cum că s-ar pregăti o operațiune specială prin care să fie răsturnat guvernul din Republica Moldova. Maia Sandu a făcut anumite, spune ea, dezvăluiri… Și de asemenea, se speculează că următoarea țintă ar fi România. În ceea ce privește Republica Moldova vreau să adaug câteva detalii. Informația provine de la președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care, recent, la Summitul Consiliului European, a informat-o pe Maia Sandu, conform Agenției Associated Press că „Am interceptat planul de distrugere a Republicii Moldova de către serviciile ruse”. Deci ar fi vorba despre anumiți agenți în civil ai Federației Ruse care ar urma să vină în Republica Moldova și să opereze acolo anumite misiuni în urma cărora Maia Sandu ar fi dată jos ca președinte. Cum răspundeți acestor acuzații?

K.: – Eu cred, în urma analizei pe care am făcut-o, că mai degrabă doamna Maia Sandu a avut sentimentul că poporul său nu o mai susține. Nu doresc să intru prea mult în detalii pentru că recunosc că nu am avut posibilitatea să urmăresc tot ceea ce se întâmplă acolo, dar pot să vă spun că foarte multe evenimente politice interne din Republica Moldova arată că democrația tocmai începuse să înflorească acolo. Am petrecut câțiva ani (ca ambasador) în Republica Moldova și pot să vă spun că în opinia mea motivul pentru care președintele Zelenski acționează astfel este evident. Probabil ați observat că forțele armate ale Ucrainei au „foame de arme”. Și mă refer aici în primul rând la armele de producție sovietică, ce continuă să joace un rol important pe teatrul operațiunilor de luptă. Este important să remarcăm că în prezent foarte multe dintre stocurile de arme de producție sovietică din Europa de Est sunt deja epuizate sau aproape epuizate. De exemplu în Republica Transnistreană Moldovenească există un depozit de armament lăsat acolo de armata sovietică după retragerea din Europa de Est. Cred că militarii ucraineni – pentru că în numele lor vorbește astăzi Zelenski – vor să preia acest stoc de armament, care este astăzi, dacă nu greșesc, de 20.000 de tone. Așadar cel care vrea să destabilizeze situația din Moldova este Zelenski, nu Moscova, și el a mai încercat asta și anul trecut, atunci când a organizat acele mici acte teroriste. Vorbind însă dintr-o perspectivă mai vastă putem observa că în multe dintre statele vestice, în mass-media occidentală, sunt prezentate idei dintre cele mai stranii. Criteriul principal este acela al promovării aspirațiilor geopolitice hegemonice ale Washingtonului, care urmărește, în primul rând să-și asigure rolul de lider al Occidentului și „lider al lumii democratice”. Acest obiectiv al Statelor Unite este efectuat cel mai adesea chiar în detrimentul intereselor aliaților săi, care se mărginesc să primească doar o „pomană” din partea „stăpânilor” de la Washington. În același timp, Statele Unite subminează funcționarea pozitivă și eficientă a structurilor internaționale cum ar fi ONU, OIAC (Organizația pentru interzicerea armelor chimice) și a multor altora. Constatăm că Washingtonul încearcă o scindare a lumii afirmând că se confruntă două tabere: statele democratice și statele autocratice (dictatoriale). Totuși, atunci când Rusia vorbește despre democratizarea relațiilor internaționale, Washingtonul arată că nu dorește să audă nimic despre toate acestea. Este elocvent să observăm că Washingtonul s-a poziționat singur în decident pentru a desemna care stat este democrație și care nu este. Federația Rusă, dimpotrivă, a susținut în mod constant principiile consacrate în Carta ONU, cum ar fi egalitatea suverană a statelor. Diplomația rusă susține constant căutarea colectivă de soluții față de toate problemele internaționale complexe care au survenit, de la terorism până la chestiunile ecologice. Insistăm invariabil pe un ton de respect reciproc în comunicarea internațională. Atunci când vorbim despre acordurile speciale pe care dorim să le semnăm, spunem întotdeauna că acestea trebuie să fie bazate pe un echilibru rezonabil al intereselor părților în cauză. Nu știu cine ar putea aduce vreun argument împotriva principiilor de politică externă a Rusiei pe care le-am prezentat foarte pe scurt. Referitor la acuzațiile că Federația Rusă ar fi o dictatură de „coșmar”, o tiranie care s-a manifestat ca atare de-a lungul întregii sale istorii, noi știm foarte bine despre cum apar acest gen de povești. De exemplu în secolul al XVI-lea, Occidentul a inventat o poveste de groază despre „despotul moscovit Ivan cel Groaznic”. Desigur că Ivan Vasilievici al IV-lea era produsul unui secol foarte dur, dar este semnificativ să constatăm că, așa cum arată documentele, contemporana sa regina Elisabeta I a Angliei și-a executat de câteva ori mai mulți supuși decât țarul rus, deși populația statului ei era chiar mai mică decât cea rusă la acea vreme.

Revenind la întrebarea dvs. referitoare la eventualele intenții agresiva ale Federației Ruse față de Republica Moldova și România, ipoteză care este foarte vehiculată astăzi în spațiul mediatic, pot să vă declar în mod responsabil că Federația Rusă nu are intenții agresive față de România și Republica Moldova. Rusia nu are așadar în acest sens niciun plan de invazie, lovitură de stat sau alte acțiuni neprietenoase și agresive. Deci locuitorii României și Republicii Moldova nu au de ce să se teamă de Rusia, desigur, dacă teritoriul acestor state nu va reprezinta o amenințare serioasă la adresa sistemului statal și a securității Federației Ruse, inclusiv din partea NATO sau a Statelor Unite.

A.: – Da. Chiar mă așteptam la acest răspuns pentru că, într-adevăr, prin această trimitere masivă de armament greu din partea statelor euro-atlantice, vedem că a fost trimis foarte mult armament în ultima vreme, mă întreb cum vedeți dvs. delimitarea dintre a susține Ucraina în conflict și a deveni efectiv parte din conflict. În ultima vreme se vorbește foarte mult despre cele 80 sau 100 de tancuri pe care Occidentul Colectiv le va trimite în sprijinul armatei ucrainene împotriva Federației Ruse. Și în acest sens aș vrea să vă întreb: în ce măsură considerați că aceste tancuri au potențialul de a modifica în mod semnificativ deznodământul conflictului?

K.: – În primul rând, nu, aceste tancuri nu vor modifica situația și aș vrea să menționez că chiar astăzi am văzut la știri că aproape fiecare țară NATO sau a Uniunii Europene a promis un anumit număr de tancuri, dar acum încearcă să explice că nu poate livra numărul de tancuri promise. Spun de exemplu că au promis opt, dar nu pot livra decât patru întrucât celelalte patru sunt prea vechi. Pe de altă parte vreau să vă spun că după ce în Rusia oamenii au auzit de decizia definitivă a Germaniei de a-și trimite „Leoparzii” cu aceleași cruci ca în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a ajuta Kievul, a provocat o izbucnire de indignare în Rusia și a contribuit în plus la consolidarea societății noastre, din a cărei memorie istorică este imposibil să ștergi 27 de milioane de victime ale agresiunii naziste. În Rusia oamenii își amintesc un motto din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei și anume: „Cauza noastră este dreaptă. Inamicul va fi învins. Victoria va fi a noastră!”.

A.: – Doresc să menționez că în urmă cu câteva zile secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că „Ritmul utilizării munițiilor în Ucraina depășește acum posibilitatea producției lor de către statele NATO”. Această afirmație confirmă ceea ce spuneați referitor la faptul că statele euroatlantice au început să revină asupra declarațiilor lor că vor trimite un anumit număr de tancuri. Acum, având în vedere că determinarea statelor euroatlantice este atât de mare în a susține Ucraina, în ce măsură considerați că mai putem spune că Rusia se luptă cu Ucraina. Știu că există și anumite declarații că Rusia se luptă de fapt cu NATO, cu Occidentul Colectiv. Care este opinia dumneavoastră?

K.: – Foarte mulți occidentali, inclusiv unii politicieni, au arătat că nu e cazul să fie căutate prea mult argumentele poziției ruse. De exemplu Jens Stoltenberg, la reuniunea miniștrilor de apărare ai statelor membre NATO a declarat că de fapt războiul nu a izbucnit în februarie 2022, ci în anul 2014. Așadar confesiunea foarte deschisă a unui înalt funcționar occidental. Recent și ministrul Afacerilor Externe al Germaniei, doamna Baerbock, a declarat ceva asemănător, dar după aceea a încercat să o dreagă și să explice că ea de fapt a vrut să spună altceva. Vedem astăzi că hegemonul de peste ocean nu mai este la fel de puternic cum era înainte. Mă refer, desigur, la SUA, care încearcă să își mențină hegemonia folosindu-și aliații și împingându-i spre un conflict cu Rusia. În realitate, aceste țări sunt, de fapt, ocupate de Statele Unite ale Americii. Și includ aici Germania sau Japonia care ambele au pe teritoriul lor multe baze americane, dar mai putem enumera și multe alte țări. Vedem că SUA au determinat statele europene să renunțe la gazul natural ieftin venit din Rusia pentru a cumpăra gazul lichefiat al Statelor Unite, care este de 3-4 ori mai scump decât gazul rusesc. În acest fel dependența față de SUA acestor țări a fost mărită și, ca urmare, în prezent mai multe mari companii europene se gândesc să își mute afacerile în America pentru că în Europa energia a ajuns să coste foarte mult. Noi vedem că SUA vor continua să impună acestor țări punctul său de vedere, și aici mă refer în primul rând la statele membre NATO. Da, noi în Rusia înțelegem că, de fapt, nu suntem în conflict cu Ucraina, ci cu NATO. Mai corect ar fi să spunem că NATO a declanșat un război hibrid și Rusia este astăzi nevoită să lupte în acest război. Auzim cu îngrijorare afirmațiile lui Biden, președintele Statelor Unite, care a declarat anul trecut că livrările către Ucraina de avioane de luptă sau tancuri au potențialul să declanșeze al Treilea Război Mondial. Acum Biden pare să își fi schimbat complet părerea, la 180 de grade. El spune acum că nu crede că există pericolul unui război mondial, că în Ucraina nu activează soldați americani, ceea ce eu personal nu cred. Rusia crede că parcursul actual al țărilor occidentale nu are un viitor, însă Occidentul nu poate fi convins decât prin rezultatele de pe câmpul de luptă. În această privință, fiecare parte are propria abordare strategică. Puteți fi siguri că în ceea ce privește securitatea națională a Rusiei din următoarele etape, nu Casa Albă va decide ce fel de mijloace trebuie utilizate, ci Kremlinul. Sperăm că acest adevăr simplu va fi înțeles în mod adecvat în statele NATO. Eu sunt deja un om în vârstă și pot să vă spun că această atitudine a politicienilor occidentali îmi amintește de maniera în care politicienii vestici din vremea tinereții mele au încercat să declanșeze războiul. Aceste atitudini au fost foarte plastic redate în caricaturile din revistele noastre satirice.

A.: – Legat de implicarea Occidentului în conflictul din Ucraina sunt de semnalat câteva declarații oficiale, de exemplu, cea a unui înalt reprezentant al Pentagonului, John Kirby, care a afirmat că, într-adevăr, SUA înarmează și antrenează soldații ucraineni încă din anul 2014. Dar, spun oficialii americani, toate aceste eforturi au fost menite să sprijine democrația ucraineană în fața previzibilei invazii a Federației Ruse.

K.: – Pot să vă spun că acești neonaziști și militari ucraineni care au fost antrenați de către americani chiar nu s-au gândit deloc la susținerea democrației și a celorlalte (sloganuri) și putem fi siguri de aceasta judecând după faptele pe care le fac pe câmpul de luptă sau în spatele liniilor de front. Vedem cum ucid în mod barbar civilii ucraineni, ucid militari ruși neînarmați care au fost luați prizonieri și multe alte fapte criminale. Este dificil pentru mine să apreciez profesionalismul militarilor ucraineni care au fost antrenați de americani, dar putem să ne facem o impresie după știrile care sunt difuzate. În Ucraina în prezent are loc al șaselea sau al șaptelea val de mobilizare, dar aceasta a ajuns să semene cu o vânătoare. Adică vedem cum militarii ucraineni capturează efectiv civili pentru a-i încorpora. Pe rețelele de socializare ucrainene au apărut chat-uri (platforme de dialog- n.r.) pe care civilii ucraineni se avertizează unii pe alții pe unde se află militarii care vin să recruteze silit, adică semnalează zonele pe care trebuie să fie evitate pentru a nu fi luați cu forța și încorporați. Că toate acestea au loc într-un stat așa-zis „democratic”, inspirat de „valorile europene”. În Rusia – despre care Occidentul spune că ar fi „despotică” și „autocratică” – chiar cei care au fost supuși mobilizării, dar nu au vrut să participe au fost liberi să plece din țară fără nicio problemă. Acum, trebuie spus că unul dintre obiectivele pe care și le-a propus de la început armata Rusiei a fost acela de a minimiza pierderile de vieți ale militarilor săi. Acesta este motivul pentru care au fost retrase trupele din Herson, iar ofensiva Rusiei este efectuată cu multă răbdare și fără grabă. Militarii noștri constată că forțele armate ale Ucrainei pun în prima linie oameni care nu au fost informați că vor fi trimiși acolo. Acestora li s-a spus că vor fi trimiși într-o anumită localitate, dar din păcate ei ajung în prima linie, față în față cu armata rusă. Și, bineînțeles, acești soldați neantrenați din prima linie sunt cei mai vulnerabili, iar în spatele lor sunt militarii profesioniști și neonaziștii din batalioanele ”Aidar” și ”Azov”, care asistă la uciderea celor din prima linie. O parte din acești soldați din prima linie care ajung să fie luați prizonieri de ruși se roagă de soldații ruși să le dea voie să dea telefon rudelor lor și solicită să nu fie returnați în Ucraina. Putem să vă spunem că acești militari ucraineni nu au fost deloc prea bine antrenați de americani și de europeni. Mai mult, ei sunt siliți să stea în prima linie de militarii ucraineni din spatele lor, din a doua linie, care îi împușcă fără milă dacă încearcă să fugă.

 ( Va urma)