Operațiunea militară specială a împiedicat Ucraina să rupă în bucăți Donbassul

„24 februarie a devenit un moment de cotitură și răspunsul Rusiei la acțiunile inamicului. Așa descriu foștii cetățeni ucraineni emoțiile trăite cu un an în urmă, când s-a dat startul operațiuni speciale a Rusiei. În același timp ei consideră că Donbassul și alte regiuni ar fi trebuit să înceapă revolta împotriva naționaliștilor ucraineni nu în 2014, ci cu zece ani înainte, în timpul ”revoluției portocalii”, scrie publicația Vzgliad, într-un amplu material pe această temă.

În discursul său adresat Adunării Federale, președintele Vladimir Putin a enumerat motivele începerii operațiunii speciale. Principalul lucru a fost protejarea oamenilor de pe pământurile noastre istorice, asigurarea securității țării și lichidarea pericolului care izvora din regimul neonazist al Ucrainei, ajuns la putere prin lovitura de stat din 2014. „Vom rezolva pas cu pas, cu atenție și consecvență, obiectivele care stau în fața noastră”, a dat asigurări liderul rus.

Potrivit acestuia, „din 2014, Donbassul a luptat, și-a apărat dreptul de a trăi pe propriul pământ, de a vorbi limba maternă, a luptat și nu s-a predat în condiții de permanente atacuri, în condiții de ură nedisimulată din partea regimului de la Kiev, a crezut și a așteptat ca Rusia să îi vină în ajutor”. Moscova a încercat să găsească o soluție pașnică, dar, după cum s-a vazut ulterior, cealaltă parte a fost ocupată, în tot acest timp, cu tot felul de ”chițibușerii”.

Președintele a amintit, de asemenea, că liderii Ucrainei au purtat negocieri cu Occidentul legate de livrări de sisteme de apărare aeriană, avioane de luptă și alte echipamente grele încă dinainte ca operațiunea militară specială să înceapă. „Ne amintim și de străduintele regimului de la Kiev de a obține arma nucleară. Doar au vorbit public despre asta. SUA și NATO au desfășurat rapid bazele lor militare și biolaboratoarele secrete lângă granițele țării noastre. Pe parcursul manevrelor, ei au studiat teatrul viitoarelor operațiuni militare. Pregăteau regimul de la Kiev supus lor, Ucraina înrobită lor pentru un mare război. Și astăzi recunosc acest lucru”, a declarat președintele.

Când Washingtonul și Bruxelles-ul au respins propunerile sincere ale Rusiei, a devenit clar – acolo s-a optat pentru un curs de escaladare. Până în februarie anul trecut, forțele armate ucrainene au concentrat o armată uriașă împotriva Donbassului, dar nu au avut timp să lanseze o ofensivă, a subliniat Putin.

Potrivit spuselor sale, războiul a fost declanșat de Occident, iar „noi am folosit forța și vom folosi forța pentru a-l opri”. „Noi apărăm viețile oamenilor, propria noastră casă, iar obiectivul Occidentului este puterea nelimitată. El a cheltuit deja peste 150 de miliarde de dolari pentru a ajuta și înarma regimul de la Kiev”, a subliniat șeful statului.

„În 2014, la Kiev a avut loc o preluare a puterii – grupuri de luptători formate și plătite dinante au început să destabilizeze Euromaidanul. La Kiev nu s-a găsit un Aleksandr Lukașenko al Ucrainei: nimeni nu s-a încumetat să pună mâna pe pistol mitralieră pentru a-i liniști pe protestatari. Ca urmare, în Ucraina s-au creat condițiile pentru o lovitură de stat. Pentru noi, cei din Donbass, ceea ce se întâmpla a fost un șoc”, și-a amintit fostul ambasador al LNR, Rodion Miroșnik.

Potrivit spuselor sale, Donbassul a fost întotdeauna o regiune pro-rusă, iar după Euromaidan „am fost nevoiți să ne apărăm propria identitate”. „Am început cu mitinguri, apoi a fost ”Primăvara rusă”, după care a trebuit să punem mâna pe arme. Împotriva noastră a fost lansată așa numita operațiune antiteroristă”, a subliniat interlocutorul. ”În 2014, în regiunea Lugansk nu exista nici o unitate militară, de aceea au încercat să ne ia pe nepregătite. Tancurile ucrainene au fost întâmpinate de oameni neînarmați. Abia mai târziu au apărut la ei puști de vânătoare, când a devenit clar că nu vor ieși în întâmpinarea noastră. Nu aveam unde să ne retragem și am început să ne pregătim pentru ce era mai rău”.

Curând după aceea a fost formată linia de confruntare militară, unde locuitorii LNR au câștigat câteva bătălii importante. „Totul s-a încheiat cu primele Acorduri de la Minsk. Rusia a continuat în tot acest timp să calmeze situația, să încheie conflictul pe cale pașnică, dar conducerea ucraineană nu avea nevoie de așa ceva, iar Moscova nu se gândea la anexarea Donbassului”, a reamintit expertul.

„La acel moment, eram directorul unei companii de televiziune, iar conducerea mea era complet subordonată Kievului. Au încercat să mă concedieze pentru că, pe 1 martie, am condus mitingul „Primăvara rusă” în Lugansk.

Iar consiliul nostru regional lucra la un mesaj adresat lui Vladimir Putin, cu rugămintea de a acorda ajutor”, a subliniat interlocutorul. ”Înțelesesem cu cine aveam de-a face. Încercările de a negocia cu oficialii de la Kiev nu se puteau termina cu bine. Dar acordurile Minsk-1 și Minsk-2 ofereau, totuși, o șansă pentru o conviețuire pașnică într-un regim federal”.

Potrivit spuselor sale, după Minsk-2, Occidentul a început frenetic să pregătească Forțele Armate ale Ucrainei pentru desfășurarea de operațiuni militare. În Ucraina au început să curgă arme, veneau instructori NATO. Avea loc o transformare calitativă a Forțelor Armate ale Ucrainei, al căror control a fost preluat de consilieri americani. Negocierile s-au dovedit a fi doar un paravan pentru pasiunile militariste ale Occidentului. „De atunci, ciocnirile s-au mai domolit, dar la 17 februarie anul trecut, armata ucraineană a comasat 150.000 de soldați la granițele Donbassului. Au început cele mai puternice atacuri cu artilerie asupra celor două regiuni. Între 17 și 24 februarie, forțele armate ucrainene au tras aproximativ cinci mii de obuze asupra Republicii Populare Lugansk”, a precizat sursa citată.

De fapt, consideră Miroșnik, forțele armate ucrainene a început pregătirea de artilerie înainte de ofensivă. Pe linia de confruntare au fost înregistrate trei pătrunderi. „Am început să evacuăm civilii în cel mai scurt timp. Eram cu toții conștienți de faptul că trupele noastre erau insuficiente pentru a respinge o grupare atât de puternică. Acea avalanșă de forțe armate ucrainene, echipate cu tot ce trebuie de Occident, i-ar fi anihilat pe luptătorii noștri în câteva zile”, consideră expertul. – ”Drept urmare, a trebuit să ne adresăm Rusiei pentru ajutor. Amintesc că pe 21 februarie a fost semnate tratate de recunoaștere și cooperare reciprocă cu LNR și DNR. Pe baza acestuia, la 24 a începtut, deja, operațiunea militară specială.

Pentru noi, această decizie a fost ca o gură de aer proaspăt”.

„Nu mă feresc să spun, dar mulți oameni erau disperați. Mâna de ajutor întinsă de Moscova ne-a salvat la propriu. Dacă nu ar fi fost operațiunea militară specială, am fi fost sfâșiați. Ucraina miza pe scenariul croat: să ”termine” cât mai repede cu Donbassul. Oficialii de la Kiev contau pe faptul că Rusia nu va face nimic de teama unor noi sancțiuni”, estimează expertul.

În general, problema Donbassului își trage rădăcinile de la începutul secolului XX, subliniază Vladislav Berdicevski, deputat de Donețk. „Atunci, Republica Donețk-Krivoi Rog a fost lichidată și anexată la RSS Ucraineană pentru a „dilua” țărănimea cu proletariatul. Următoarea etapă a fost în 1991, când, după destrămarea URSS, Donbassul a vrut să se alăture Rusiei, dar la cel mai înalt nivel și sub presiunea SUA, s-a decis menținerea granițelor republicilor unionale”, a subliniat el.

„Totul a „reapărut” în anul de cotitură 2004, când a avut loc primul Maidan. Tocmai atunci în țară a început ucrainizarea forțată în țară și rusofobia a escaladat”, a explicat deputatul.

„De fapt, noi ar fi trebuit să începem revolta încă de atunci, pe fondul ”revoluției portocalii”. De la înălțimea evenimentelor care au avut loc, înțelegem că am pierdut zece ani, chiar mai mult. Nu ne interesa să călătorim în Europa fără vize pentru a merge la muncă în Polonia și Italia. Aveam locurile noastre de muncă și un salariu bun. Toate valorile Euromaidanului erau străine pentru noi dintr-o serie de factori”, a declarat Berdicevski.

„În cele din urmă, Donbassul a pus mâna pe arme, când s-a vărsat pentru prima dată sânge la Odessa. Ne-am dat seama că noi am fost primii care am spart rezistența la Kiev pe Antimaidan, apoi la Odessa și în alte orașe. Și era imposibil ca o astfel de situație să fie rezolvată prin Acordurile de la Minsk, având în vedere poziția conducerii Ucraine și a Occidentului. Iar faptul că Rusia s-a decis, totuși, să înceapă operațiunea specială, în pofida tuturor greutăților și a pierderilor, a fost salvarea noastră”, a spus interlocutorul.

„Cred, de asemenea, că baza pentru conflictul din istoria recentă a fost pusă nici chiar în 2014, ci în 2004, în timpul „revoluției portocalii”.

Iar de atunci, naționaliștii ucraineni au acumulat forțe pentru a se năpusti asupra rușilor din alte regiuni ale țării”, adaugă Larisa Șesler, președintele Uniunii Emigranților Politici și Deținuților Politici din Ucraina.

„Când, la sfârșitul anului 2013, a început deja Euromaidanul, am fost unul dintre coordonatorii Anti-Maidanului din Nikolaev. Atunci, majoritatea localnicilor nu susțineau preluarea puterii de la Kiev. Am organizat mitinguri care au fost aspru reprimate. Peste tot a fost instituit un regim de represiune politică. Pe numele meu a fost deschis un dosar penal și am fost declarată separatistă, la fel ca peste o sută dintre tovarăși mei”, a spus ea.

„În 2022, a devenit clar că armata Ucrainei este pregătită să-și arunce întreaga putere acumulată asupra Donbassului. În acest scop, armata ucraineană a fost adusă la standardele NATO, primind arme și echipamente pentru strângere de informații, pentru comunicații din Occident. Dar 24 februarie a devenit un punct de cotitură și răspunsul Rusiei la aceste acțiuni. Desigur, suntem cu toții îngrijorați de prietenii și rudele noștri din Nikolaev, Kiev, Odessa, Harkov și alte orașe. Dar acest abces trebuie deschis”, a rezumat activista pentru drepturile omului.