Iuri Pilipson: Cererea pentru resurse energetice rusești rămâne ridicată în Europa

Cererea pentru resurse energetice rusești rămâne ridicată în Europa, iar multe companii europene folosesc cu succes schema propusă anul trecut pentru plata gazelor în ruble, a declarat pentru RIA Novosti Iuri Pilipson, directorul Departamentului 4 european din Ministerul de Externe al Rusiei. Într-un interviu acordat agenției, el a vorbit inclusiv despre perspectivele construirii unei a doua centrale nucleare în Turcia după modelul rusesc și dacă Turcia poate cumpăra avioane de luptă Su-35 în cazul în care SUA refuză să vândă Ankarei avioane F-16, dar și despre pericolul ruperii totale a relației dintre Rusia cu Bulgaria. Publicăm acest interviu cu niște prescurtări.

– Bulgaria a expulzat anul trecut 70 de diplomați ruși. Câți diplomați ruși au mai rămas acum acolo? Va iniția Rusia expluzarea diplomaților bulgari dacă Sofia va continua linia anti-rusă? Există posibilitatea unei rupturi complete în relațiile dintre Moscova și Sofia?

Iuri Pilipson: – Anul trecut, după numărul de angajați ai misiunilor externe rusești declarați persona non grata, Bulgaria a intrat în rândul liderilor, expulzând 83 de angajați ai misiunilor externe ruse și lăsând în urmă, la acest indicator neonorabil, alți astfel de „prieteni” ai Rusiei precum Marea Britanie, Polonia sau SUA. Conform unei note primite de noi în iunie anul trecut, conducerea bulgară a stabilit cote pentru posturile diplomatice și administrativ-tehnice și a cerut închiderea ”temporară” a Consulatului General al Rusiei de la Ruse. Amintesc că aceste acțiuni nefondate și deosebit de neprietenoase au fost inițiate de guvernul Petkov, care, la acel moment, fusese deja demis de parlamentul bulgar. Se pare că misiunea premierului demis a fost, să facă, ”până nu e prea târziu”, cât mai mult rău relațiilor ruso-bulgare.

Desigur, din lipsă de personal, misiunile noastre din Bulgaria se confruntă cu dificultăți în activitatea lor. Există probleme în serviciile consulare și, drept urmare, atât compatrioții noștri, cât și cetățenii bulgari care solicită servicii consulare se confruntă cu neplăceri.

În plus, bulgarii s-au alăturat sancțiunilor anti-ruse și au votat pentru toate rezoluțiile ostile nouă în cadrul Adunării Generale a ONU, au susținut excluderea Rusiei din Consiliul Europei și suspendarea calității de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, participă activ la eforturile NATO de militarizare a regiunii Mării Negre. Lista de serviciu a acțiunilor ostile este lungă, și de multe ori conducerea țării se află în primele rânduri ale campaniei rusofobe a occidentalilor.

În momentul de față, varianta ruperii totale a relațiilor nu figurează pe ordinea de zi. Suntem convinși că un astfel de scenariu nu ar răspunde intereselor fundamentale ale popoarelor noastre. Mai devreme sau mai târziu, lideri responsabili și necompromiși vor începe să dea tonul în Bulgaria, iar atunci vom putea reveni la pragmatism. Între timp însă, vom continua să răspundem adecvat la atacurile anti-ruse ale oficialilor de la Sofia cu ajutorul unor măsuri simetrice sau asimetrice. Adaug că inițiativa expulzării fără dovezi a diplomaților altor state nu face parte din practica noastră. De regulă, de asta se ocupă țările ”democratice” din blocul euro-atlantic, aliații și sateliții lor. Noi raspundem.

– Sofia a încetat să mai primească gaze rusești încă de anul trecut din cauza refuzului de a plăti livrările în ruble. Cum consideră Moscova acordul încheiat recent între „Bulgargaz” și compania turcă „Botaș” privind alimentarea cu gaz? În ce măsură acest lucru va permite Turciei, în opinia dumneavoastră, să înlocuiască livrările de gaze rusești? A discutat Rusia problema acestor livrări în contacte cu partenerii turci?

Iuri Pelipson: – Într-adevăr, în aprilie 2022, conducerea bulgară a refuzat să convină planul propus de Gazprom Export LLC privind decontarea reciprocă în ruble pentru livrările de gaz și s-a grăbit să caute noi surse de import pentru „combustibilul albastru”. Este vorba, în special, de achiziționarea de gaz natural lichefiat, inclusiv din Statele Unite, și pomparea unor volume suplimentare din Azerbaidjan și Turcia. Se face acest lucru în cadrul așa-numitei diversificări a achizițiilor de resurse energetice, ceea ce, în practică, înseamnă o încercare de a înlocui cooperarea reciproc avantajoasă pe termen lung cu un furnizor de încredere, cu tranzacții încheiate cu intermediari la prețuri umflate.

Nu vedem o justificare economică coerentă pentru astfel de acțiuni: costurile cresc, există riscul de a cumula volumele necesare. La rândul lor, consumatorii bulgari sunt convinși: creșterea reală a prețurilor la gaz este compensată de mitica „consolidare a securității energetice” a Bulgariei. Repet, algoritmul de efectuare a plăților, propus de noi în aprilie, este transparent, simplu și de încredere, iar multe companii europene îl folosesc cu succes. Regretăm că autoritățile bulgare au luat-o pe alt drum. În ceea ce privește acordul dintre Bulgargaz și Botaș, privim cooperarea dintre Turcia și Bulgaria în sectorul gazelor ca o probelă dintre Ankara și Sofia. Nu ne stă în obicei să ne împrieteni cu cineva împotriva unei terțe părți, pentru a ne impune voința. În domeniul energiei funcționează principiile pieței, iar atâta timp cât contractele noastre cu partea turcă se execută în totalitate, iar interesele Rusiei sunt respectate, o discuție despre interacțiunea turco-bulgară ar fi redundantă.

În același timp, nu este cazul să se vorbească, astăzi, despre o înlăturare a Rusiei de pe piețele europene, cererea pentru resurse energetice rămâne ridicată. Dacă guvernul bulgar a dorit să transmită cât mai rapid cuiva semnalul că gazul „rusesc” nu mai ajunge în țară, dar intră același gaz „turcesc”, atunci pentru înlocuirea etichetei trebuie plătit, firește, în plus, din banii contribuabililor lor. În general, sincer vorbind, în aceste decizii nu este mai multă rațiune decât în povestea de acum câțiva ani cu renunțarea Sofiei la proiectul South Stream, care putea face din Bulgaria un mare jucător în aprovizionarea Europei cu gaz rusesc.

– Cum avansează problema finalizării foii de parcurs pentru hub-ul de gaze din Turcia? În ce stadiu se află procesul? Sunt așteptate întâlniri pe această temă în viitorul apropiat? La ce nivel? Turcia intenționează, de asemenea, să organizeze o conferință la Istanbul, unde se va dezbate proiectul Rusiei pentru hub-ul de gaze. Partea rusă va participa și ea?

Iuri Pelipson: – Constatăm cu satisfacție natura comercială a cooperării ruso-turce în sectorul gazelor. Parteneriatul nostru reciproc avantajos care se întinde pe mulți ani a rezistat testului timpului și nu a cedat influenței negative a contextului politic. Situația energetică globală confirmă corectitudinea cursului președintelui Rusiei, Vladimir Putin, și al președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, de aprofundare a cooperării în acest domeniu. Infrastructura dezvoltată, inclusiv gazoductele Blue Stream și Turkish Stream, asigură previzibilitate și siguranță în aprovizionarea cu combustibil la prețuri competitive. Pornim de la faptul că transpunerea în practică a inițiativei lui Putin de a crea un centru de distribuție a gazelor în Turcia nu numai că va asigura interesele furnizorilor și consumatorilor, ci va avea și un efect stabilizator asupra piețelor internaționale de energie.

Dialogul cu Turcia nu se oprește. La nivelul conducerii celor două state și a departamentelor de profil se discută probleme de actualitate din relațiile bilaterale, inclusiv în domeniul livrărilor de gaze. Pentru asta nu este nevoie de întâlniri speciale separate – experții sunt în contact permanent. Reprezentanții ruși și turci se invită în mod regulat unii pe ceilalți la forumuri importante și iau parte activ la acestea.

– Ankara discută acum cu Rusia construcția celei de-a doua centrale nucleare din țară – „Sinop”. Totuși, așa cum a subliniat șeful Ministerului Energiei din Turcia, termenii contractului pot diferi de cei care se aplică primei centrale nucleare. Despre ce este vorba în acest caz? Cum anume pot diferi condițiile? Ar putea acest lucru să afecteze procesul de construcție? Cu aproximație, când este planificată semnarea contractului?

Iuri Pilipson: – Energia nucleară rămâne unul dintre domeniile cooperării noastre. După cum se știe, prin eforturile unităților economice ruse se construiește împreună cu prietenii turci Centrala nucleară ”Akkuyu”. În acest moment este cel mai mare șantier de acest gen din lume. Ritmul alert de lucru a fost atins datorită competenței oamenilor de știință ruși din domeniul nuclear, cu respectarea obligatorie a cerințelor de securitate necesare. În acest context, dorința colegilor turci de a continua parteneriatul reciproc avantajos cu noi în cadrul noii inițiative este pe deplin justificată. Astfel, ei demonstrează o mare încredere în industria nucleară rusă, calitatea școlii noastre științifice și a gândirii inginerești, cererea de soluții tehnologice avansate ale țării noastre.

Lucrări de o asemenea amploare necesită o pregătire temeinică, o evaluare scrupuloasă a tuturor aspectelor construcției, crearea de condiții favorabile. Nu este nimic surprinzător în faptul că, realizarea celor două proiecte similare va prezenta diferențe, fie și numai datorită caracteristicilor geografice ale locului de amplasare a centralei nucleare, a existenței infrastructurii aferente pe amplasamentele respective și a structurii economice a subregiunilor. Toate acestea fac pentru ca rezultatul să se ridice la nivelul asteptărilor clienților, cu respectarea strictă a intereselor părții ruse. Ar fi riscant să încerci acum să stabilești termene limită pentru a ajunge la acorduri. În ultimă instanță, construcția unei centrale nucleare este ca o artă, când îmbinarea eforturilor colosale ale unor oameni talentați și profesioniști dă naștere unei facilități unice și impecabile din punctul de vedere al performanței tehnice. Potențialul relațiilor ruso-turce este atât de semnificativ încât pe viitor, pe cale bilaterală, ne așteaptă rezultate practice noi și ambițioase în sensul bun al cuvântului.

– Se discută acum posibilitatea ca Rusia să cumpere drone turcești? De asemenea, Ankara a anunțat recent că ar putea lua în considerare achiziționarea de avioane de luptă rusești Su-35 dacă înțelegerea cu americanii pentru F-16 pică. Există negocieri pe această problemă?

Iuri Pilipson: – Diferența principială a modului în care Rusia abordează cooperarea militaro-tehnică cu alte țări constă în faptul că noi respingem categoric ideea de a abuza de nevoile justificate ale partenerilor de a-și asigura propria securitate. Spre deosebire de o serie întreagă de state occidentale care nu se sfiesc să recurgă la metodele unui șantaj și la amenințări de dragul profitului, Rusia îi ajută pe alții, ghidându-se după principiile egalității suverane și ale neamestecului în treburile interne. Important este, de asemenea, și faptul că nu vindem arme pentru a ațâța intenționat pe unii contra altora de dragul atingerii propriilor obiective. Cooperarea noastră militaro-tehnică are o importanță pur practică. Observăm cu satisfacție că partea turcă s-a convins din propria experiență de justețea acestor noțiuni.

În cazul în care Ankara manifestă interes pentru a cumpăra produse rusești cu destinație miliară, inclusiv din sfera aviației militare, departamentele de profil din Ruisa se vor ocupa de cererile respective. După cum a afirmat în mod repetat conducerea rusă, întreprinderile naționale sunt capabile să acopere pe deplin nevoile armatei, pe toate palierele, inclusiv pe cele moderne de înaltă tehnologie. În același timp, nu excludem posibilitatea de a folosi dezvoltările altora.

– Când este planificată livrarea celui de-al doilea lot de S-400 rusești în Turcia? Se poate întâmpla anul acesta? În ce monedă se va deconta această tranzacție?

Iuri Pilipson: – Unul dintre cele mai importante proiecte din relațiile ruso-turce este furnizarea sistemului de rachete antiaeriene S-400 Triumf către Ankara. După cum știți, partenerii au primit componentele primului regiment al acestui sistem de apărare aeriană. Această problemă sensibilă presupune menținerea unei anumite „igiene informaționale” în spațiul public pentru a preveni știrbirea intereselor naționale – proprii și ale clientului. După cum știți, anumite state folosesc împotriva Rusiei o gamă întreagă de măsuri restrictive, dar nu pentru a proteja democrația și drepturile omului, ci pentru a elimina un concurent de pe voluminoasa piață a armamentelor.

Tema decontărilor reciproce nu intră în sfera mediatizării. Nu vedem sarcini de nerezolvat pe calea realizării acestui proiect.