„Militarizarea Moldovei este o amenințare”

„Moldova primește arme, tehnică blindată, mijloace speciale de luptă, ba începe chiar și manevre. În plus, Chișinăul cere anularea operațiunii de menținere a păcii din Transnistria și alungarea militarilor ruși. Asta este militarizare pură”, a declarat ministrul de Externe al Transnistriei, Vitali Ignatiev pentru publicația Vzgliad. El nu exclude, de asemenea, că primul atac asupra republicii nu va fi lansat de armata moldovenească, dinstre vest, ci armata ucraineană, dinspre est.

Relațiile dintre cele două maluri ale Nistrului se agravează rapid. Iar rolul de principal instigator l-a jucat președintele Moldovei, Maia Sandu, care a anunțat posibila intrare a țării sale într-o „mare alianță militară”. Toți au bănuit despre care este vorba. Iar zilele acestea, armata moldovenească a început să primească vehicule blindate și arme de foc din țările NATO și, se pare că, de bucurie, a început exerciții pe întreg teritoriul Moldovei.

Vzgliad amintește că, în ianuarie, aliatul lui Sandu, președintele Parlamentului moldovean, Igor Grosu, a declarat că pentru a rezolva „problema transnistreană” sunt necesare „acțiuni coordonate cu Ucraina și NATO”, și că un dialog cu Tiraspolul nu este necesar în aceste condiții. Nu este exclus ca, lansând aceste amenințări, speakereul să se fi inspirat din faptul că, în Ucraina vecină, este populară ideea ca „Forțele Armate ale Ucrainei să ajute Moldova să-i învingă rușii în Transnistria”. Un subiect abordat, în special, într-un articol de presă apărut în publicația ”Evropeiskaia pravda”, din Kiev, sub titul „Este timpul să lichidăm Transnistria”.

Pretext pentru conflicte promite să fie și noua lege privind „separatismul” – amendamente aduse la Codul Penal pe care Parlamentul moldovean urmează să le adopte în viitorul apropiat. După cum au avertizat serviciile de securitate moldovenești, sub incidența noilor articole din Codul Penal va intra automat întreaga conducere transnistreană. Luni, Ministerul de Externe al autoproclamatei republici a trimis la Chișinău o interpelare în acest sens, a anunțat Vitali Ignatiev pentru postul de televiziune transnistrean Channel One.

După cum a relatat Kommersant, săptămâna trecută, într-un discurs ținut la Camera Civică a Rusiei, Ignatiev a cerut, practic, Moscovei să intervină în această situație: „Toate aceste procese necesită o reacție serioasă din partea Rusiei. Ele îi privesc și pe cetățenii ruși din regiunea transnistreană și pe toți compatrioții transnistreni”.

Într-un interviu pentru VZGLIAD, Vitali Ignatiev, a explicat ce instrumente folosește Chișinăul pentru a exercita presiuni asupra Tiraspolului și ce legătură au acestea cu conflictul din Ucraina.

Vzgliad: – Vitali Viktorovici, Transnistria se poate considera un exemplu unic în istoria mondială, când, convențional vorbind, o „colonie” care s-a separat a atins un nivel de trai mai ridicat decât fosta „metropolă”. Dar recent, la Chișinău a fost făcută o declarație, a cărei esență este următoarea: faptul că Transnistria nu este subordonată Moldovei, nu o va împiedica să adere la Uniunea Europeană. Mai mult, perspectiva aderării la UE și reformele președintelui Sandu vor transforma țara într-un ținut înfloritor, iar atunci vor dori să se întoarcă și „locuitorii de pe malul stâng”…

Vitali Ignatiev: – Moldova nu a fost niciodată un punct de referință sau vreo „metropolă” pentru Transnistria. În perioada țaristă, teritoriul nostru aparținea guberniei Herson. Basarabia vecină a fost, de asemenea, parte a Imperiului Rus, iar la sfârșitul Primului Război Mondial a intrat sub controlul României. Între timp, aici, pe malul stâng al Nistrului, a fost înființată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM). Și abia în 1940, pământurile Basarabiei, intrate în componența Uniunii Sovietice, au fost alipite la autonomia noastră și a fost proclamată RSS Moldovenească. Adică, „metropola” a fost chiar Transnistria sub forma RASSM.

Așadar, Transnistria nu a fost niciodată parte a unui stat moldovenesc independent. (Republica Transnistreană și-a proclamat independența în cadrul URSS încă la 2 septembrie 1990 – n.r.) Acest fapt este în mod constant trecut cu vederea de mediatorii occidentali. Este adevărat că, în perioada sovietică, am coexistat într-un cadru comun, dar Moldova nu era, pe atunci, un stat suveran. Diplomații occidentali nu se uită la geneză și încearcă să restabilească „integritatea teritorială a Republicii Moldova”, care nu a existat niciodată, și, de aceea, duc, de fapt, o luptă cu morile de vânt.

Moldova a primit statutul de candidat la Uniunea Europeană în mod unilateral, fără a se consulta cu cineva. Și, apropo, nici chiar cu propriul popor. Nimeni nu a luat în considerare faptul că conflictul transnistrean este departe de a se fi încheiat. Fie ca poporul moldovean să decidă singur încotro vrea să se îndrepte. Esențial este ca „integrarea europeană” să nu fie folosită pentru a pune presiune asupra Tiraspolului.

Ce șanse de aderare are Moldova, este treaba UE să stabilească. Cred că este puțin probabil ca țările UE să fie pregătite să primească în rândurile lor o țară cu un conflict nerezolvat. Nimeni nu are nevoie de extinderea spațiului de conflict.

Și un ultim aspect: în mai bine de 30 de ani, Moldova nu a reușit să devină o vitrină atractivă pentru „locuitorii de pe malul stâng”, iar deceniile de blocadă și măsuri restrictive împotriva Transnistriei au divizat și mai mult cele două societăți și state.

Vzgliad: – Maia Sandu a admis pentru prima dată posibilitatea aderării la NATO. În același timp, Germania a început să furnizeze armatei moldovenești transportoare blindate de trupe Piranha. Nu excludeți că Moldova, întârindu-și armata, va merge la o soluție de forță a „problemei transnistrene”? La urma urmei, fără o rezolvare, probabil că nu poate adera la Alianța Nord-Atlantică.

Vitali Ignatiev: – Într-adevăr, au început livrările de vehicule blindate și arme de foc. În urmî cu două săptămâni au început manevre pe toate poligoanele din Moldova. În realitate însă, Chișinăul dezvoltă relații de cooperare cu NATO încă din 2006. Este în curs de realizare un plan de parteneriat cu acest bloc militar. Se intenționează, de exemplu, ca armata să fie adusă la standardele NATO până în 2030.

Judecați singuri: conflictul nostru nu este rezolvat, funcționează o misiune internațională de menținere a păcii, se derulează un proces de pace sub egida mediatorilor internaționali. Și, pe acest fundal, unul dintre participanții la conflict primește arme, vehicule blindate, mijloace speciale de luptă și încep chiar manevre. Asta este militarizare pură. Un astfel de accent pe componenta de forță în contextul instabilității globale pare cu siguranță o amenințare.

În plus, Chișinăul cere suspendarea operațiunii de menținere a păcii, a cărei a 30-a aniversare a fost sărbătorită anul trecut în Transnistria, și alungarea militarilor ruși. Și astea sunt speculații foarte periculoase.

Numai un mecanism de menținere a păcii funcțional poate asigura în mod eficient securitatea aici și, în același timp, poate crea condiții pentru procesul de negociere. De aceea, forțele de menținere a păcii trebuie să rămână până când conflictul este rezolvat.

Vzgliad: – Recent, președintele parlamentului moldovean, Igor Grosu, a declarat că este nevoie de „acțiuni coordonate cu Ucraina și NATO” pentru a rezolva „problema transnistreană”. Anterior, republica se temea de un atac din partea forțelor de securitate moldovenești, ca în 1992. Există acum pericolul unei invazii din partea cealaltă – dinspre Ucraina?

Vitali Ignatiev: – Lumea este foarte instabilă acum. Are loc o confruntare geopolitică atât la nivel global, cât și la nivel regional. Această confruntare este însoțită de un flux informațional pe surse sau de declarații războinice la adresa Transnistriei.

Noi am spus întotdeauna că Transnistria este pentru pace. Nu amenințăm pe nimeni. Dacă vorbim de Ucraina, am primit peste 60.000 de refugiați de la începutul conflictului. Mulți dintre ei au rămas cu noi, alții au plecat mai departe. Aici trăiesc aproximativ 100.000 de cetățeni ucraineni, avem trei limbi oficiale, inclusiv ucraineana. Transnistria în sine nu poate fi în nici un caz o amenințare pentru Ucraina.

Participanții internaționali la formatul 5+2 asigură, de asemenea, că sunt pentru o soluționare exclusiv pașnică. Permiteți-mi să vă reamintesc că aceștia sunt co-mediatorii – OSCE, Rusia, Ucraina, precum și observatori din partea Statelor Unite ale Americii și a Uniunii Europene.

Dacă comunitatea internațională este solidară cu ideea că trebuie rezolvat conflictul pașnic, atunci trebuie să depună eforturi pentru a nu apărea provocări în jurul Transnistriei. Dar, în același timp, trebuie avute în vedere orice fel de scenarii, să fim pregătiți pentru orice evoluții, inclusiv pentru cele pe care le-ați menționat.

Vzgliad: – Dar de la Chișinău se fac auzite și declarații conciliante. Joi, viceprim-ministrul pentru reintegrare, Oleg Serebrean, l-a primit pe ambasadorul rus Oleg Vasnețov. Amândoi au fost de acord că este nevoie de o nouă întâlnire cu emisarul Chișinăului pentru a impulsiona „procesul de negociere”. În noiembrie, același Serebrean a îndemnat la renunțarea planurilor de „pedepsire” a locuitorilor din Transnistria cu ajutorul blocadei energetice – din motive „morale și legale”. Deci, la Chișinău sunt ulii, precum Grosu, dar și porumbei, precum Serebrean? Sau acolo ei ezită, se îndoiesc?

Vitali Ignatiev: – Dacă în cadrul conducerii de la Chișinău există ezitări, pentru Tiraspol ele nu au prea mare importanță. Poziția oficială se realizează în cadrul procesului de negociere. Dacă autoritățile de la Chișinău ar semna acordurile, după care le-ar și pune în aplicare, acest lucru ar fi demonstrat că există bunăvoință. Observăm însă că s-a auto-îndepărtat de negocieri. Ședințe oficiale în format 5+2 nu au mai avut loc de mai bine trei ani, iar partea moldovenească nu implementează acordurile semnate anterior. Înseamnă că de cealaltă parte a Nistrului nu există dorința de a purta dialog. Amintesc că președintele Transnistriei i-a solicitat în mod repetat în scris președintelui moldovean să reia practica reuniunilor la cel mai înalt nivel. Dar aceste invitații sunt ignorate.

Întâlnirile mele cu reprezentantul politic moldovean încă se mai desfășoară, dar nu se finalizează cu rezultate concrete. De exemplu, vara trecută, grupurile de experți din Moldova și Transnistria au convenit să extindă lista medicamentelor care pot fi importate în republica noastră, dar conducerea de la Chișinău nu a dat undă verde. Înseamnă că nu intenționează să reducă tensiunea din relațiile noastre și nu dorește să îmbunătățească viața „locuitorilor din malul stâng”, cum spun ei.

Vzgliad: – Chișinăul refuză să lase medicamentele să treacă din motive politice?

Vitali Ignatiev: – Da, limitarea importurilor medicamentelor este folosită printre alte pârghii de exercitare a presiunii asupra Transnistriei. În ultimul timp, Chișinăul a crescut, în general, presiunea. Profită de faptul că, din februarie anul trecut, Ucraina și-a închis granița cu Moldova, iar la noi probleme cu medicamente, alimente, produse de primă necesitate au apărut aproape imediat. Este îngrădită libertatea de circulație a transnistrenilor. Aceste noi probleme s-au suprapus peste blocada financiară și bancară a Transnistriei, care durează din 2019.

Persistă problema dosarelor penale motivate politic împotriva cetățenilor transnistreni. Ilustrativ în acest sens este cazul, strigător la cer, al răpirii și condamnării ulterioare într-un dosar inventat a fostului angajat al Ministerului de Interne transnistrean, Andrei Samoniia, condamnat la 15 ani de închisoare pentru fapte pe care nu le-a comis.

În plus, la sfârșitul anului trecut, Parlamentul moldovean a adoptat în primă lectură amendamente la legislația penală a Moldovei. Prin această lege se introduce o serie de articole noi în Codul penal moldovenesc, ce prevăd pedepse pentru „separatism”, „complot împotriva Moldovei”, crearea unei „entități anticonstituționale” și așa mai departe. Considerăm aceste amendamente un instrument represiv de presiune politică prin metodele urmăririi penale. Se va găsi articol nu doar pentru un funcționar al statului sau un negociator, cum sunt cei din echipa mea, dar și pentru orice locuitor al Transnistriei, inclusiv pentru cetățenii Rusiei.

Vzgliad: – În Moldova, sub conducerea lui Sandu, se desfășoară o campanie de interzicere a canalelor de televiziune rusești, a simbolurilor, de eliminare a limbii ruse din învățământ. Aceste decizii vă privesc și pe dumneavoastră?

Vitali Ignatiev: – Pentru noi, Moldova este o țară străină, o țară vecină. Dar, bineînțeles, observăm cu neliniște cum, de ani de zile, se înlătură cultura rusă, limba rusă, mass-media.

Când școlile rusești au fost închise într-o regiune vecină din Moldova, noi am asigurat transport pentru copiii din școlile închise să poată veni zilnic în Transnistria, pentru a continua să studieze în limba rusă. Iar printre părinții care își trimit copiii la școlile noastre se numără și etnici moldoveni. Adică, aceste familii se străduiesc să își păstreze identitatea culturală.

Reamintesc că statul transnistrean a fost creat la 2 septembrie 1990 tocmai pentru a proteja siguranța fizică a cetățenilor săi, precum și propria identitate. Iar procesele care au loc în Republica Moldova subliniază încă o dată corectitudinea alegerii făcute de transnistreni.

Această politică a guvernului moldovean încalcă, în opinia noastră, drepturile și libertățile oamenilor și introduce o stare suplimentară de tensiune în relațiile dintre Tiraspol și Chișinău.