Analiștii au propus SUA măsuri pentru a pune capăt conflictului din Ucraina
28/01
Un colonel britanic a vorbit sincer despre situația din Ucraina
29/01Din mass-media română: Inadecvata comunicare a Bisericii Ortodoxe Române
Biserica ortodoxă rusă a Trapezei – Lavra Pecerska din Kiev/ Foto: pravlife.org
Publicat pe site-ul dantomozei.ro în 24 ianuarie 2023 de Dan TOMOZEI.
Înainte de a trata noua ieșire publică a domnului Vasile Bănescu, trebuie ca însăși Biserica Ortodoxă Română (BOR) să clarifice dacă domnul Bănescu vorbește în numele Patriarhiei, în numele Preafericitului Daniel, în numele BOR… sau pur și simplu emite reflexii schizoide pe pagina personală de Facebook, atribuite BOR? Nu este pentru prima dată când domnul Bănescu lansează afirmații care stârnesc mirarea, indignarea, cum nu este pentru prima dată când acesta demonstrează că, în spațiul comunicării, nu reușește să facă diferența între o unitate militară și civili, între o mânăstire și o piață publică.
În imagine se regăsește Biserica ortodoxă rusă a Trapezei– Lavra Pecerska din capitala Kiev, unde la data de 5 Ianuarie 2023 a fost omorât Preotul Anthony, un alt preot fiind înjunghiat, în numele politicii de exterminare dusă de regimul Zelenski.
De la aceste premieze trebuie pornit în „reacția” la mesajul
transmis, ieri, de domnul Vasile Bănescu, mesaj în care (vezi integral în imagine, dreapta), între altele, transmite că „românii de acolo (din Ucraina – n.m.), inclusiv preoții, au datoria de conștiință să se adecveze în mod înțelept creștin, onest și realist. Păstrându-și curată conștiința morală, patriotică și religioasă”.
Din această idee, adăugată la prima, în care arată că „preoții comunităților de etnie română din Ucraina nu aparțin de Patriarhia Română/BOR”, domnul Bănescu subliniază o gândire incompatibilă cu dialogul, compasiunea, o lipsă de empatie în fața (măcar a) românilor din afara granițelor, supuși de zeci de ani unui program de ștergere a memoriei, iar acum unui program de exterminare fizică.
Cu toată definiția dată adecvării prezentată ulterior afirmației, domnul Bănescu – în numele BOR, în numele Partriarhului Daniel? – transmite că românii ortodocșii din Ucraina trebuie să se adapteze la realitățile dictaturii de la Kiev, în numele patriotismului și religiei! Nu ai cum să te întrebi, pe ce lume trăiește Bănescu?
Oare, domnul Bănescu, oficial comunicator al BOR și al Patriarhului Daniel, nu a aflat de preoții ortodocși omorâți, schilodiți în bisericile ortodoxe din Ucraina ultimelor zile? Nu a văzut bisericile și mănăstirile ortodoxe luate cu asalt, apoi incendiate? Nu a văzut măicuțele și călugării călcați în picioare, în numele dictaturii de la Kiev, protejate de SUA-UE, dar și de Guvernul de la București? S-au tocmai aceasta este problema! Guvernului condus de Ciucă, marioneta lui Iohannis, s-a alăturat și BOR?
De ce acoperiți crimele cu poziții publice inadecvate, domnule Bănescu? De ce tăceți, prin omisiune, în fața crimelor? De ce evitați realitatea? De ce judecați separând viața de viață, oamenii de oameni? De ce românii din Cernăuți, umiliți și decimați de regimul dictatorial de la Kiev, nu merită nici măcar o reacție oficială? Știm că Președinția și Guvernul României de azi sunt vândute intereselor străine, dar și BOR a ajuns în această umilitoare ipostază?
Lipsa reacțiilor politice la absolut toate nivelurile, lipsa reacției Bisericii Ortodoxe Române, în fața pogromului ucrainean, tolerat și stimulat de Occident, este similară complicității la crimă, nu doar la adresa românilor, ci și a celorlalte minorități din Ucraina, fie ele de serginte rusă sau maghiară.
Potrivit politicii slugărnice, umilitoare, duse la București, românii din afara granițelor pot să moară, dacă interesele străine o cer. Președintele, premierul, politicienii, Biserica … tac!
Cum să taci în fața unei Ucraine care devine similară nazismului, în fața Ucrainei în care sunt produse crime politice, în care se aplică represiunea etnică, religioasă, în numele … democrației? La vârful României, sunteți cu toții nu doar vânduți, dar și nebuni?
Nu, domnule Vasile Bănescu! Nu puteți invoca ascultarea și tăcerea în fața crimelor, doar pentru a nu fi plasați în spațiul retrograd al gândirii pro-ruse, pro-Putin. Și această tăcere complice la crimă, promovată de Occident din 2014, a determinat Moscova să declanșeze acțiunea militară specială, care are printre altele misiunea de a proteja peste zece milioane de OAMENI, abia după aceea ruși sau de altă naționalitate, supuși unui program oficial de exterminare din partea Kievului. Insist să arăt, că programul are binecuvântarea SUA și UE!
„Rațiunea supremă a acestei adecvări (s.m.) o constituie adevărul obiectiv probat de crunta realitate imediată, neideologizată, nemanipulată de propaganda celor ce încearcă să justifice, inclusiv religios, războiul și crimele în masă”, transmite domnul Bănescu, însemnând la tăcere, la lipsă de reacție …
„Fidelitatea Ortodoxiei este și trebuie să rămână una față de Adevăr, nu față de „limba (ininteligibilă) a vechilor cazanii”, spunea Bănescu pe 13 Ianuarie a.c. Adică, Adevărul crimelor din Ucraina este sau nu mai important de limbajul slav, atribuit evident Rusiei?
Tot dânsul spunea, la 11 Ianuarie, că „blestemul nu face parte din strategia duhovnicească a Bisericii lui Hristos”, pentru că Biserica de azi „trebuie să fie un spațiu al ordinii de multe feluri, al ascultării de bunăvoie, al smereniei și al ne-voinței personale, dar exclusiv în cadrul subînțeles al libertății și al iubirii care, doar când e reală, îți permite să faci ce vrei”.
Filozofia dumneavoastră cu o puternică reflexie subtil securistoidă, domnule Bănescu, nu folosește nici măcar duhovnicesc românilor și oamenilor decimați în Ucraina pe criterii etnice și religioase. Motiv pentru care, atunci când un om, calcă în picioare cu intenție, cu program, cu diabolică sfidare a condiției umane, demnitatea și viața unui român, personal nu am nicio reținere să blestem răufăcătorul!
Dumneavoastră nu aveți decât să vă rugați (și) pentru cei care omoară cu program, la nivel global. Fie că o faceți în nume personal sau indirect în numele Patriarhului și al Bisericii Ortodoxe Române, instituții plasate într-o extrem de inadecvată relație de comunicare publică.
