Corneliu Vlad: Regimul de la Kiev mută Ucraina pe hartă, în Europa Centrală

Corneliu VLAD

Puțină lume a remarcat probabil că în articolul său din 2022 despre Ucraina, venerabilul politolog Henry Kissinger a formulat și o propoziție care poate aduce în prim plan o controversă esențială: ”Ucraina a devenit, pentru prima dată în istoria modernă, un stat major în Europa Centrală”.

Altfel spus, fostul teritoriu al Imperiului Rus și fosta republică unională sovietică Ucraina nu mai aparține spațiului geopolitic eurasiatic centrat pe Rusia, ci spațiului euroatlantic statornicit pe temelia NATO și UE.

Se poate schimba oare geografia din considerente geopolitice? Europa Centrala s-a mutat în extremitatea răsăriteană a continentului?

Numele „Ucraina” provine din termenul „ukraina” din slava veche răsăriteană, termen ce înseamnă „la margine”, „teritoriu de graniță” sau „în teren”. Mai precis spus, un teritoriu care a făcut parte sute de ani din marele stat eurasiatic al slavilor de răsărit, în partea sa de vest.

Dar în conjunctura politică a momentului, reprezentanții regimului de la Kiev susțin că Ucraina nu ar face de fapt parte integrantă din arealul rus/sovietic/rus, nici din Europa Răsăriteană, ci din Europa Centrală.

Geografia este forțată din considerente geopolitice și circumstanțe ale momentului politic. Iar mai nou, și unii politicieni și politologi din Occident ignoră faptul că este vorba de o componentă de graniță a statului rus de-a lungul istoriei, deci se află în Europa Răsăriteană.

La 15 septembrie 2021 ministrul de Externe de la Kiev, Dmytro Kuleba proclama că „Ucraina s-a întors în Europa Centrală” și consacra un întreg discurs acestei susțineri. „Trebuie să facem mai mult în Europa Centrală. Trebuie să ne întoarcem în Europa Centrală, trebuie să avem relații mai bune cu vecinii noștri, trebuie să fim mai bine integrați în rețeaua de diferite formate din Europa Centrală”, declara Kuleba.

Și pentru a convinge, enumera câteva formate regionale convenite de Kievul postsovietic cu state din vecinătate: formatul Quadriga cu Turcia și Triunghiul Lublin cu Polonia și Lituania, ambele create în 2020, Trioul Asociat al Ucrainei, Georgia și Moldova creat în 2021. Kuleba încerca să explice, forțând logica elementară: „ Dacă aparții Europei Centrale sau Europei de Est nu este definit nici de geografie, nici de cultură, ci mai degrabă de trecutul politic relativ recent al unei națiuni”. Așadar istoria, geografia, cultura nu ar mai conta în fața „trecutului politic recent”.

Ministrul ucrainean nu a explicat adevărata motivație a autoplasării Ucrainei în Europa Centrală proclamate la Kiev, dar o face mass media. Un ziarist ucrainean colaborator la Radio Europa Liberă/Libertatea, Vitaly Portnikov, scrie: „Ceea ce va fi important este să nu mai numim Ucraina o „țară est-europeană”, așa cum Polonia, Slovacia, Cehia și Ungaria nu mai sunt considerate ca atare. Astfel ne vom găsi în centrul Europei. Și atunci doar Rusia va rămâne în Est”. Altfel spus, disociere de Rusia, una tranșantă, oficializată cumva și la nivel european.

Numai că pentru bizara mutație geografică și geopolitică central-europeană a Ucrainei discursurile și comentariile de presă nu sunt îndeajuns. Cei mai îndreptățiți să se pronunțe sunt europenii. Războiul brutal al Rusiei în Ucraina a scos la iveală punctele de vedere divergente ale țărilor europene despre Moscova. Aceste fisuri vor afecta politicile UE față de Ucraina și Rusia.

Dar există diferențe fundamentale între guvernele europene – nu atât în privința Ucrainei, cât în ce privește modul în care ei văd Rusia, constata politologul american Judy Dempsey, membru al Carnegie Europe și redactor șef al “Strategic Europe”. Aceste diviziuni vor continua să existe și dacă sau când războiul se va termina. Și vor avea consecințe asupra Europei, care speră mereu să creeze o politică externă și de securitate coerentă, cu atât mai puțin o strategie comună față de Rusia”.

Focarul din Ucraina a scos la iveală diferențe fundamentale în narațiunile despre Rusia dintre Europa Centrală și vechile state membre ale UE, în special Franța și Germania. Incă predomină narațiunea „vechii” Europe, formulată de Paris și Berlin, capitalele-motor ale integrării europene, care au jucat de-a lungul deceniilor un rol esențial în elaborarea politicilor Europei Unite față de Rusia.

Dar astăzi, când președintele Macron avertizează despre „umilirea Rusiei” și cancelarul german Scholz justifică netrimiterea de arme grele în Ucraina de teama exacerbării războiului, Washingtonul și unii est-europeni (Polonia și statele baltice) reproșează Parisului și Berlinului că „privesc Ucraina prin prisma Rusiei”.

„ Franța și Germania cred că încă stabilesc agenda de politica externă, securitate și de apărare a Europei, care nu este performantă, scrie nemulțumită Judy Dempsey. Și dacă războiul Rusiei în Ucraina nu afectează această mentalitate, atunci Europa este o mare problemă”. Căci, explică publicista americană, „Polonia și statele baltice critica Rusia și reticența Parisului și Berlinului de a înarma Ucraina, iar Parisul și Berlinul îi consideră pe acești europeni de nord-est ca pe niște artificii cu un complex de inferioritate”.

Iar regimul de la Kiev speră să fie cooptat ca stat din Europa Centrala în acest format încărcat și divergent al Europei integrate.