URSS – 100 de ani de la înfiinţare. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Anul acesta, la 30 decembrie, se împlinesc 100 de ani de la înfiinţarea a ceea ce avea să devină polul de putere care, alături de Statele Unite, a asigurat echilibrul lumii timp de mai multe decade – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Pe scurt, URSS.

Istoria acesteia îşi are rădăcinile în anul 1905 – Duminica Însângerată (9/22 ianuarie) şi continuă cu prima etapă a Revoluţiei Socialiste care are ca rezultat formarea Sovietului din Petrograd. Începerea Primului Război Mondial, cu multe victime în rândul soldaţilor Imperiului Țarist, nu este în folosul monarhiei, ci dimpotrivă. Urmează abdicarea Țarului Nikolai al II-lea Romanov şi formarea Guvernului Provizoriu condus de Kerenski şi, în final, Revolta din Octombrie, la 25 octombrie / 8 noiembrie 1917, adică Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie (cum avea să se numească după 1927).

Figura centrală a procesului revoluţionar care a stricat ordinea de secole a fost Vladimir Ilici Lenin, artizanul URSS. El a pus bazele noului stat, fondat pe teoria marxist-leninistă, care se va forma la 30 decembrie 1922, după anii de război civil (1918-1922) în care bolşevicii şi-au consolidat puterea. Practic, URSS s-a constituit prin unirea R.S.F.S.Rusă cu R.S.S. Ucraineană, R.S.S.Belarusă şi Federaţia Transcaucaziană (Armenia, Azerbaidjan şi Georgia). Capitala a fost stabilită la Moscova. Este primul stat socialist din lume şi putem spune că toate forţele Universului au conspirat pentru formarea sa. Cum altfel se pot explica măsurile sinucigaşe luate de autorităţi de-a lungul celor 12 ani (1905 – 1917), respectiv continuarea participării la război, în ciuda dezacordului populaţiei, cu mobilizarea a peste 1 milion de oameni, ceea ce a dus la o lipsă acută de forţă de muncă, criza alimentară, reprimarea violentă a protestelor care izbucneau în din ce în ce mai multe regiuni ale Imperiului Rus, închiderea multor întreprinderi şi creşterea preţurilor la alimente, refuzul reformelor… Revoluţia Socialistă a avut sorţi de izbândă fiindcă s-a bucurat de sprijinul poporului. Când mentalul colectiv (şi nu numai el) atinge masa critică…

Prin Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), încheiat cu Puterile Centrale, Rusia iese din război. Este drept că poporul rus s-a bucurat, dar nu a fost singurul beneficiar al acestui act; Germania a profitat din plin de conjunctură. De fapt, Revoluţia Rusă nu a fost un act tocmai spontan, ci unul foarte bine pus la punct, cu mult ajutor din exteriorul Rusiei (”Planul Marburg”), adică subvenţii foarte generoase din partea unor bancheri germani şi a altora de pe Wall Street. Germania era ameninţată şi ea de revoluţie, iar ”exportarea” ei a devenit soluţie şi o armă redutabilă: Rusia era slăbită şi mai mult prin instabilitatea internă, Germania având şanse mari de a câştiga războiul (ceea ce nu s-a întâmplat).

Contextul general al vremurilor de la începutul secolului al XX-lea era unul complicat, care predispunea la schimbare, inclusiv prin revoluţie. Iar rezultatele obţinute, după ce se trage linia în 1918, o dovedesc din plin: lumea postbelică este mai săracă cu patru imperii (Habsburgic, German, Otoman şi Țarist). În schimb, apare primul stat socialist, URSS.

Primele două decrete ale Guvernului Sovietic – decretul cu privire la pace şi decretul cu privire la pământ (anularea dreptului funciar, fără nici o compensaţie) – s-au bucurat de o mare popularitate. Începea dictatura proletariatului, dar şi Teroarea Roşie – pentru a păstra puterea, bolşevicii au eliminat orice oponent. Aristocraţia (inclusiv familia imperială), clerul şi intelectualitatea rusă au plătit cel mai mare preţ.

Lenin, ”revoluţionarul de profesie”, moare în 1924, la 21 ianuarie. Singura sa utilitate a fost priceperea într-ale ”bucătăriei” revoluţiei. Ca om politic cu o clară gândire geopolotică, a fost o nulitate, fapt demonstrat şi de ”dăruirea” teritoriilor ruseşti – Harkovul, Odessa, Nikolaevul, Zaporojie, precum și Lugansk şi Doneţk Ucrainei. Motivul? Ca şi Ucraina să aibă industrie şi proletariat. Şi (putem spune) pentru ca, în ziua de azi, să aibă un conflict fratricid, determinat de refuzul Ucrainei de a ţine cont de dorinţa de autonomie a populaţiei ruse din Lugansk şi Doneţk. Mai trebuie menţionat faptul că, în timp ce URSS a permis ca predarea în şcoli să se facă în limba ucraineană, susţinându-se şi cultura locală, situaţia din Ucraina de Vest, teritoriu intrat în componenţa Poloniei (până în 1939), a fost exact inversă, urmărindu-se suprimarea culturii ucrainene.

Succesorul lui Lenin este Iosif Visarionovici Stalin, care preia conducerea URSS în urma câştigării luptelor pentru putere declanşate de dispariţia lui Lenin. Despre Stalin se vorbeşte mult şi nu mereu corect. Se subliniază prea puţin faptul că Stalin a fost cel care a scos ceva bun din Revoluţie şi a făcut din URSS o putere reală. Sau, poate că tocmai aceasta este problema, pentru unii.

Modelul stalinist pentru economie prevedea muncă multă şi o distribuire corectă a fondurilor – muncitorii sunt plătiţi sensibil egal cu directorii, cu cei care administrează. În plus, se primeau bonusuri pentru rezultate deosebite în muncă şi pentru inovaţie. 90% din bonus era primit de muncitor/angajat. Cointeresarea a dat roade, evident.

Prin politicile de industrializare şi de colectivizare, Stalin a reuşit în 10 ani să ridice economia prăbuşită de război şi haosul postrevoluţionar. Două cincinale i-au fost suficiente ca să transforme ţara într-o putere mondială. Obişnuia să spună: ”Viaţa a devenit mai bună, viaţa a devenit mai veselă”.

De numele lui Stalin se leagă câştigarea Marelui Război pentru Apărarea Patriei (22 iunie 1941 – 9 mai 1945) de către URSS şi Aliaţi. Preţul plătit de ruşi pentru păstrarea independenţei şi libertăţii ţării şi pentru eliberarea celorlalte popoare de sub jugul nazist a fost enorm – peste 27 de milioane de vieţi!

Din păcate, între foştii aliaţi din timpul războiului se instalează un climat de neîncredere care culminează cu apariţia Cortinei de Fier şi a Războiului Rece.

Stalin conduce URSS cu mână de fier până la 5 martie 1953, când moare. La cârma URSS ajunge Nikita Sergheevici Hruşciov, tot după o luptă pentru putere, care inaugurează ”dezgheţul”. Acesta demarează o amplă campanie de de-stalinizare în anul 1956 (prin Raportul lui Hruşciov sau ”Discursul secret” prezentat la cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist), care a avut ca rezultat o scădere a cenzurii şi controlului politic. Ca şi Lenin, comite o mare eroare prin decizia de a trece Crimeea, teritoriu al Rusiei, la Ucraina (19 februarie 1954). Rezoanele lui Hruşciov au fost de natură personală – având legătură cu epurările sângeroase din Ucraina, a intenţionat ca, prin acest act, să promoveze o imagine de binefăcător, anulând-o pe cea de torţionar.

Exceptând unele probleme în agricultură (datorate dorinţei de a depăşi producţia în timp record), URSS a cunoscut o perioadă de mare dezvoltare în această perioadă: lansarea primului satelit artificial, Sputnik, în octombrie 1957 şi a primului cosmonaut în spaţiu, Iuri Gagarin, în 1961, au fost reale coşmaruri pentru cei din Occidentul cu pretenţii. Mai mult, în 1963, Valentina Tereşkova este prima femeie care ajunge în spaţiul cosmic.

În materie de politică externă, este memorabilă criza rachetelor din Cuba (1962), când Hruşciov şi Kennedy au evitat la mustaţă izbucnirea unui război nuclear. Şi, contrar a ceea ce se spune de obicei, nu doar URSS a făcut o concesie prin retragerea rachetelor din Cuba, ci şi SUA, prin retragerea rachetelor Titan din Turcia. Plus angajamentul că SUA nu vor ocupa Cuba vreodată.

Hruşciov a condus URSS până în 1964, când puterea este preluată de Leonid Ilici Brejnev, Preşedintele Prezidiului Suprem al Uniunii Sovietice. Termenul de ”stagnare” asociat epocii lui Brejnev se referă nu numai la stagnare economică și evitarea reformelor (de altfel, toţi indicatorii economici au fost în relativa creştere), dar și la Partid, întrucât figurile proeminente ajunseseră să fie reprezentate exclusiv de oameni vârstnici. A fost o epocă bună, în care prestigiul şi puterea URSS ajunseseră la un nivel fără precedent, o perioadă de care majoritatea ruşilor îşi aduc aminte cu plăcere.

La 10 noiembrie 1982, Brejnev pleacă la stele şi îi lasă locul lui Iuri Andropov la conducerea URSS (până în 1984). Urmează, pentru o scurtă perioadă de timp, Konstantin Cernenko (1984-1985), pentru ca, la 11 martie 1985, funcţia supremă în stat să-i revină lui Mihail Sergheevici Gorbaciov, care, între 14 martie 1990 – 25 decembrie 1991 a fost şi primul (şi ultimul) preşedinte al URSS.

Mihail Sergheevici, nomina odiosa, vrednicul de tristă amintire, este cel care, în numele unor idealuri democratice, a iniţiat ”reformele” glasnost şi perestroika, care au avut drept finalitate destrămarea colosului URSS şi fărâmiţarea acestuia în republici mai mult sau mai puţin independente (vezi Ucraina), permiţând astfel stricarea echilibrului planetar şi erijarea Statelor Unite în postura de ”jandarm mondial”.

Succesoarea URSS este Federaţia Rusă.

URSS, născută la 30 decembrie 1922, are nativitate Capricorn şi Ascendent în Leu (pentru ora 20.00 GMT, LMT). Două semne de forţă – Capricornul prezidează structurile de putere, iar Leul este conducătorul. URSS este în acord deplin cu amândouă – a fost unul dintre polii de putere mondială şi mentorul statelor socialiste.

Gradul sabian pentru 9 grade Capricorn (poziţia Soarelui) este Un înger ducând o harpă, ceea ce indică o mare capacitate de a inspira, de a se acorda armonios cu cei din jur, grijă şi generozitate faţă de ceilalţi.

Decanul care găzduieşte Soarele (primul) este patronat de Jupiter (expansiune, creştere, entuziasm, beneficitate), iar gradul solarian îl are ca stăpân pe Saturn, cel care face regulile şi veghează la buna ordine, la disciplină şi ca lucrurile să se construiască pe baze stabile, durabile. URSS a fost o construcţie durabilă – 69 de ani. În plus, Saturn, stăpân al Capricornului, mai indică şi mâna forte cu care avea să fie condusă noua ţară.

Luna (poporul) în Taur(semnul finanţelor şi averii, al proprietăţii) şi în casa a X-a indica foarte clar cui anume avea să aparţină avuţia naţională, dar şi importanţa pe care poporul a acordat-o mereu conducătorului.

Axa Destinului este plasată pe casele relaţionale, cu Nodul Nord Lunar în prima casă (autoafirmarea, rafinarea personalităţii, evoluţia) şi cu Nodul Sud Lunar în casa a VII-a (sursă de conflicte, mai ales că aceeaşi casă găzduieşte două bombe energetice, respectiv Marte şi Uranus). Interesantă este superpoziţia lui Jupiter la 12° Scorpion cu Jupiter din harta constituirii Imperiului Rus (22 octombrie 1721), exact pe Fundul Cerului, care are de-a face cu pământul, dar şi cu istoria (trecutul). URSS este urmaşa Imperiului Țarist, deci există similarităţi.

Casa a XII-a îl găzduieşte pe Neptun, patronul Peştilor, afectat de o cuadratură de la Jupiter din casa comunicării. Numai un nativ Peşti (Mihail Gorbaciov, născut la 2 martie 1931) decompensat, trădător desăvârşit, prin deturnare de ideal şi vorbă mieroasă otrăvită, a putut da lovitura de graţie unei ţări mari, puternice, pentru care s-au jertfit milioane de oameni. Da, rusul de rând, care a muncit, a luptat şi a murit pentru ca urmaşii săi să fie liberi şi mândri de ceea a fost URSS!

Harta destrămării URSS (25.12.1991) are Soarele tot în Capricorn, semnificând o încheiere de ciclu. Sau o predare de ştafetă, dacă ţinem seama că Luna din 1991 este în Fecioară, semnul Ascendent al Federaţiei Ruse (12 iunie 1992).

Capricornul natal era tranzitat de planete grele, de destin – Uranus, cel responsabil cu revoluţia, reforma, noutatea, dar şi Neptun, adică idealul. Lilith tranzita Mercur natal al URSS, lezând profund (şi kharmic) mintea celor cu autoritate.

Dar, poate cel mai intens şi grav, deopotrivă, aspect este reprezentat de pasajul Nodului Sud Lunar peste Pluton natal din 1922; adică nota de plată urma să fie achitată (într-un mod deloc plăcut) tot de către popor (conjuncţia are loc pe semnul Racului). Pe de altă parte, Pluton are conotaţii de regenerare şi, precum se ştie, Rusia a renăscut mereu, ca un Phoenix.

Dacă se compară harta Revoluţiei din Octombrie (8.11.1917) cu harta destrămării URSS (25.12.1991), se observă conjuncţia Soarelui din 1991 cu Nodul Nord Lunar din 1917; mai mult, cele două Axe de Destin se suprapun, la un orb de 6 grade, pe axa Capricorn / Rac. ”Coincidenţă” – iată un cuvânt care nu există în astrologie decât cu ghilimele şi care, în general, nu ar trebui să existe, fiindcă nu are suport real. Nimic nu este coincidenţă. Totul are o explicaţie ezoterică, iar în cazul acesta vorbim despre implicare kharmică şi despre faptul că în 1991, ca şi 1917, am asistat la o schimbare de destin, la o trecere la ”altceva”, mai mult sau mai puţin.

S-a speculat că Preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, doreşte să refacă URSS. Este drept că el a afirmat, la un moment dat, că ”destrămarea URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”. Dovezile sunt la tot pasul, inclusiv în zilele noastre.

Tot el a mai spus, în acelaşi context, că” numai un om fără inimă nu ar regreta destrămarea URSS, dar că numai un om fără minte (”fără creier”, mai precis) ar vrea să refacă această Uniune”. Îl putem suspecta pe Preşedintele Putin de multe, mai puţin de lipsa creierului; prin urmare, nu, el nu intenţionează să refacă URSS. De ce? Pentru că este un fin cunoscător al istoriei, pentru că este un spirit cu vârstă astrală mare şi experienţă multă, pentru că este, la urma urmei, un om realist, care ştie că fiecare lucru îşi are timpul său.