File de istorie: 80 de ani de la Bătălia de la Stalingrad. Principalele etape (II)

Acțiunile defensive de luptă al trupelor fronturilor în împrejurimile îndepărtate ale Stalingradului (17 iulie – 12 septembrie).

Prima etapă a operațiunii a început la 17 iulie 1942, în cotul mare al Donului, când unități ale Armatei a 62-a au intrat în contact cu detașamentele înaintate ale trupelor germane. După lupte intense inamicul a fost obligat să desfășoare cinci divizii din paisprezece avute la dispoziție. Ca urmare după șase zile a ajuns la linia principală de apărare a frontului de la Stalingrad. Sub asaltul forțelor inamice superioare numeric, trupele sovietice au fost nevoite să se retragă pe aliniamente succesive, insuficient pregătite sau chiar deloc pregătite pentru lupta de apărare. Totuși și în aceste condiții, au provocat pierderi semnificative inamicului.

Până la sfârșitul lunii iulie, situația de la Stalingrad a rămas incertă. Trupele germane au acoperit în profunzime ambele flancuri ale Armatei a 62-a, au ajuns pe Don, lângă Nijne-Cirskaia, în zona de apărare din responsabilitatea Armatei a 64-a, și amenințau să pătrundă în Stalingrad dinspre sud-vest.

În aceste condiții, la 28 iulie 1942, trupelor din Stalingrad și de pe alte fronturi le-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 227 al Cartierului General al Marelui Stat-Major. În ordin a fost prezentată cu obiectivitate situația foarte dificilă, care nu era în favoarea URSS, în special pe direcția Stalingrad. Iată câteva extrase din acest ordin: «… Invadatorii germani se grăbesc spre Stalingrad, spre Volga și intenționează să cucerească cu orice preț Kubanul și Caucazul de Nord, cu bogățiile lor de petrol și cereale. Inamicul a capturat deja Voroșilovgrad, Starobelsk, Rossoș, Kupiansk, Valuiki, Novocerkassk, Rostov-pe-Don, jumătate din Voronej. Am pierdut peste 70 de milioane de oameni, peste 800 de milioane de puduri de pâine pe an și peste 10 milioane de tone de metal pe an. Nu mai avem superioritate față de germani nici în ceea ce privește rezervele de oameni, nici în privința proviziilor de pâine. Să ne retragem mai mult ar însemna să ne distrugem pe noi înșine și, odată cu aceasta, să ne distrugem Patria. Fiecare nouă bucată de teritoriu lăsată de noi va întări inamicul în toate modurile posibile și va slăbi pe toate căile apărarea noastră, Patria noastră… De aici rezultă că este timpul să punem capăt retragerii. NICIUN PAS ÎNAPOI! Acesta ar trebui să fie acum scopul nostru principal. De acum înainte, legea de fier a disciplinei pentru fiecare comandant, soldat al Armatei Roșii, lucrător politic ar trebui să fie o singură cerință – NICIUN PAS ÎNAPOI FĂRĂ ORDIN de la înaltul comandament… Citiți ordinul la toate companiile, escadroanele, bateriile, escadrilele, comandamentele și cartierele generale. Comisarul Poporului pentru Apărare, I. Stalin».

În legătură cu lărgimea zonei de apărare (aproximativ 700 km), prin decizia Cartierului General al Marelui Stat-Major, Frontul Stalingrad (comandat de general-locotenent V.N. Gordov începând cu 23 iulie) a fost împărțit la 5 august în Frontul Stalingrad și Frontul de Sud-Est. Pentru a realiza o cooperare mai strânsă între trupele celor două fronturi, începând cu 9 august, conducerea apărării Stalingradului a fost atribuită unei singure persoane, iar frontul de la Stalingrad a fost subordonat general-colonelului A.I. Eremenko, comandantul trupelor Frontului de Sud-Est.

La 30 iulie, comandamentul german a decis să schimbe direcția de ofensivă a Armatei a 4-a de tancuri, de pe direcția Caucazului pe direcția  Stalingrad. Ca urmare, două armate operau deja în direcția Stalingradului: Armata a 6-a dinspre vest și Armata a 4-a de tancuri dinspre sud-vest. Pe 5 august, unitățile avansate ale Armatei a 4-a de tancuri au ajuns la centura exterioară a Stalingradului. Încercările inamicului de a străpunge această linie au fost respinse de contraatacuri bine organizate ale unităților armatelor a 64-a și a 57-a.

În ciuda rezistenței ferme a trupelor sovietice, la 23 august, inamicul a reușit să străpungă apărarea Armatei a 62-a și să se apropie de centura mijlocie a orașului. În același timp, detașamentele avansate ale Corpului 14 de tancuri germane au reușit să ajungă pe Volga, la nord de Stalingrad, în raionul Erzovka. Concomitent, germanii au trimis o armată de bombardiere asupra orașului – peste 2.000 de ieșiri de avioane au fost efectuate într-o singură zi. Raidurile aeriene din întregul război nu au ajuns la o asemenea forță. Orașul imens, care se întindea pe o distanță de peste 50 km, a fost cuprins de flăcări.

Reprezentantul Cartierului General al Marelui Stat-Major, A. M. Vasilevski, își amintește: „Dimineața tragicului și de neuitat 23 august m-a găsit în trupele Armatei a 62-a. În acea zi, trupele fasciste au reușit să ajungă la Volga cu unitățile lor de tancuri și au izolat Armata a 62-a de forțele principale ale Frontului Stalingrad. Concomitent cu străpungerea apărării noastre, inamicul a întreprins un bombardament în masă asupra orașului pe 23 și 24 august, în care au fost implicate aproape toate forțele Flotei a 4-a aeriene. Orașul s-a transformat în ruine. Comunicarea telefonică și telegrafică a fost întreruptă și, în 23 august, a trebuit să țin de două ori scurte discuții cu Comandantul Suprem la radio”.

Numai la 23 august, 120 de avioane inamice au fost doborâte cu ajutorul mijloacelor de apărare aeriană, 90 dintre ele de aviația de vânătoare, iar 30 de artileria antiaeriană. În același timp, regimentele de artilerie antiaeriană din fața orașului au respins atacurile repetate ale tancurilor și infanteriei germane, provocându-le pagube însemnate. Bătălia de la zidurile orașului a fost extrem de intensă și dinamică.

În acele zile, comitetul de apărare al orașului, condus de secretarul Comitetului regional de partid din Stalingrad, A.S. Ciuianov, a făcut un apel către populația orașului: „Dragi tovarăși! Locuitori ai Stalingradului! Din nou, ca și acum 24 de ani, orașul nostru trece prin momente grele. Naziștii sângeroși se năpustesc asupra însoritului Stalingrad, spre marele fluviu rusesc Volga. Locuitori ai Stalingradului! Nu vom ceda orașul nostru natal germanilor pentru a fi profanat. Să ne ridicăm cu toții ca și cum am fi un singur om pentru a ne proteja orașul iubit, casa noastră, familia noastră. Să acoperim toate străzile cu baricade impenetrabile. Să facem din fiecare casă, fiecare bloc, fiecare stradă o fortăreață inexpugnabilă. Ieșiți cu toții pentru a construi baricade. Baricadați toate străzile. În teribilul an 1918, părinții noștri au apărat Țarițînul (denumirea veche a orașului – n.r.). Vom apăra și noi în 1942 Stalingradul cu al său steag roșu! Toată lumea să construiască baricade! Toți cei care sunt capabili să țină în mâini arme, să vină în apărarea orașului natal, a casei natale!”.

Populația orașului a fost o sursă importantă de resurse pentru apărătorii din Stalingrad. Mii de locuitori au completat unitățile Armatelor a 62-a și a 64-a, care erau însărcinate cu apărarea orașului.

În primele zile ale lunii septembrie, inamicul a străpuns centura interioară a orașului și a cucerit unele zone din partea de nord a acestuia. Ulterior, a continuat să avanseze spre centrul orașului pentru a tăia complet râul Volga, cea mai importantă cale de comunicație. Încercările repetate ale inamicului de a pătrunde  spre Volga, executate de-a lungul întregului front, s-au soldat cu pierderi semnificative. Astfel, în numai 10 zile din septembrie, la zidurile Stalingradului, germanii au pierdut 24.000 de oameni, au fost distruse aproximativ 500 de tancuri și 185 de tunuri. Între 18 august și 12 septembrie, peste 600 de avioane inamice au fost doborâte în apropierea orașului.

La 12 septembrie, comandantul Grupului de Armate „B” și comandantul Armatei a 6-a au fost convocați la cartierul general al Führerului de lângă Vinnițea (oraș ucrainean – n.r.) . Hitler era extrem de nemulțumit de faptul că Stalingradul încă nu fusese cucerit de trupele germane și a ordonat ca orașul să fie cucerit cât mai curând posibil.

Forțele inamice au continuat să se întărească. În total, aproximativ 50 de divizii operau deja în direcția Stalingrad în prima jumătate a lunii septembrie. Aviația germană care deținea supremația aeriană, a efectuat între 1.500 și 2.000 de zboruri pe zi. Prin distrugerea metodică a orașului, inamicul a încercat să submineze starea morală și psihologică a trupelor și a populației.

  (Va urma)