Corneliu Vlad: Sancțiunile, o practică tot mai frecventă și mai nefastă în relațiile internaționale

Corneliu VLAD

În războiul rece/cald  numit în mod curent criza ucraineană, sancțiunile sunt concepute de către Statele Unite/NATO ca un mijloc nonmilitar de luptă tot mai important. Măsurile restrictive nonmilitare aplicate Rusiei și partenerilor săi escaladează în paralel și în consonanță cu înfruntarea pe teatrele de operațiuni.

Sancțiunile occidentale  au fost impuse prin adoptarea în 2017 a Actului Countering America’s Adversaries Through Sanctions, adică la câțiva ani după izbucnirea crizei ucrainene în 2014. Legea menționată, cea mai ambițioasă lege a sancțiunilor, cum o apreciază analiștii ruși, prevede măsuri restrictive „ cu privire la problemele ucrainene, securitatea cibernetică, drepturile omului, corupția și politica Rusiei în Orientul Mijlociu”. În plus, legea a statuat impunerea de sancțiuni sectoriale împotriva companiilor din industria minieră, metalurgică și feroviară.

În perioada 2019-2020, sancțiunile au fost asociate cu o extindere calitativă a sancțiunilor Uniunii Europene împotriva Rusiei. UE a creat noi mecanisme legale pentru introducerea de măsuri restrictive și le-a aplicat împotriva persoanelor și organizațiilor rusești. Astfel s-a prefigurat o schimbare în abordarea UE cu privire la politica de sancțiuni în vederea unei consolidări și coordonări mai strânse a presiunii de sancțiuni între Washington și Bruxelles.

Și totuși, la acea vreme țările occidentale s-au abținut de la sancțiuni la scară largă sau draconice. La sfârșitul lui 2020, Rusia era doar cel mai mic dintre cei trei „lideri” în numărul de sancțiuni inițiate împotriva sa, depășită de Iran și China.

Dar în 2022, împotriva Rusiei au fost introduse măsuri restrictive de o natură fără precedent, în primul rând de către o coaliție de state occidentale: SUA, UE, Marea Britanie, Elveția, Canada, Japonia și Australia.

Ulterior, măsurile restrictive  s-au înăsprit semnificativ. Astăzi, sancțiunile occidentale vizează sectorul financiar, al transporturilor, energetic, al industriilor extractive și complexului militar-industrial.  Multe bănci mari rusești au fost supuse sancțiunilor de blocare. Prin decizia Uniunii Europene, unele bănci rusești (Sberbank, Moscow Credit Bank etc.) au fost deconectate de la SWIFT.

Au fost oare atinse limitele sancțiunilor împotriva Rusiei?, se întreabă Iulia Sokolscik, coordonator de program la Consiliul rus pentru afaceri internaționale.

Până acum, sancțiunile au inclus aproape toate tipurile de restricții existente: blocare, măsuri sectoriale, controale la export, interdicții de import, restricții de viză și transport. Cu toate acestea, posibilitățile de înăsprire a sancțiunilor nu au fost epuizate. O serie de țări nu s-au alăturat încă embargoului complet asupra energiei rusești. Și în cea mai mare parte, sub raport calitativ, posibilitățile de extindere a sancțiunilor se rezumă la setul de măsuri deja în vigoare.

Cu toate acestea, țările inițiatoare păstrează potențialul de extindere cantitativă a sancțiunilor – prin includerea unor persoane fizice și juridice suplimentare în listele de sancțiuni și prin adăugarea de noi articole pe listele de mărfuri interzise la export sau import. Așadar, poate exista o extindere a restricțiilor deja existente. Este probabil că țările occidentale să continue presiunea de sancțiuni asupra Rusiei. Iar Washingtonul anunța că regimul sancțiunilor va fi aplicat în continuare și după soluționarea crizei ucrainene.

Dar, apreciază analista, „experiența Rusiei arată că, în ciuda prejudiciului adus economiei și a unor dezechilibre, este posibil să se adapteze la sancțiuni la scară largă”.

Cifrele confirmă. Raportul FMI din 2019 a consemnat că sancțiunile au încetinit creșterea economiei ruse cu doar 0,2% pe an, iar rolul lor este incomparabil cu prețul petrolului și cu politica de reglementare a autorităților ruse.

Îngrijorător, însă, într-o viziune mai largă, este faptul că sancțiunile s-au instalat temeinic, ca o componentă nefastă, în politica internaționala și în relațiile dintre state.

Politica de sancțiuni nu mai este o problemă limitată, care vizează doar economicul și socialul. Măsurile financiare, comerciale, de transport și alte măsuri restrictive devin instrumente prin care marile puteri luptă pentru a-și atinge obiectivele politice. „Transformarea sancțiunilor, ca instrument, oferă o idee a schimbărilor mult mai ample în economia modernă sub influența riscului politic – afirmă Ivan Timofeev, șef de program la Clubul ”Valdai”. „Uraganul de sancțiuni împotriva Rusiei este semn al unui punct de inflexiune. Fie va lansa o reformatare a balanței de putere a lumii, fie va păstra hegemonia americană în economia globală și în finanțe”, afirmă comentatorul rus.