De ce ”Mașina de tocat de la Artiomovsk” are importanță strategică

„Mașina de tocat de la Artiomsk”. Această expresie se întâlnește tot mai des chiar și în presa ucraineană, pentru că descrie ceea ce se întâmplă în apropierea orașului Artiomovsk (același Bahmut) din Donbass. Acolo unde Ucraina pierde ireversibil sute de soldați în fiecare zi. De ce bătăliile pentru acest oraș au, într-un final, o importanță strategică? se întreabă publicația Vzgliad, într-o amplă analiză pe această temă.

În ultimul timp, experții militari subordonați Kievului au început să dea asigurări că, în acest moment, sângeroasele lupte pentru Artiomovsk sunt lipsite de sens pentru Rusia. Din punctul lor de vedere, chiar și cucerirea acestui oraș ar fi, pentru Moscova, doar un succes tactic fără impact asupra evoluției operațiunii speciale în ansamblul ei. Altfel spus, Moscova s-a concentrat pe o direcție secundară și consumă acolo prea multe resurse.

Dar dacă Artiomovsk este atât de neimportant, de ce Forțele Armate ale Ucrainei (AFU) aduc un număr monstruos de mare de oameni și tehnică de luptă pentru apărarea orașului? Pierderile zilnice ale AFU în această direcție – un sector destul de mic al frontului – sunt estimate la 300-400 de oameni (potrivit datelor occidentale) în decurs de două luni, ceea ce este un dezastru cu consecințe cu bâtaie lungă. Nu degeaba mass-media folosește atât de des cuvântul „mașină de tocat carne” pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Deci, de ce este, în general, nevoie de Artiomovsk?

În realitate, nu este doar un punct pe hartă, ci unul dintre cele mai mari noduri de transport din Donbass, iar dintre cele rămase sub controlul forțelor armate ucrainene este ultimul de acest fel. Până nu demult, prin Artiomovsk treceau toate rutele de aprovizionare ale AFU pe direcția Donețk.

Este clar că o parte din infrastructura feroviară este distrusă, dar refacerea ei nu reprezintă o problemă prea mare. De la Artiomovsk se poate ajunge ușor la Slaviansk, Seversk, Lisiciansk, Popasna, Svetlogorsk, Gorlovka și Konstantinovka. Mai pe scurt, dacă de acolo desenăm săgeți de pe hartă, o ofensivă lansată din Artiomovsk ar putea duce și spre Slaviansk, Kramatorsk, și spre Svetlogorsk și Seversk (prin Soledar, care, de asemenea, ar trebui să fie curățat de către trupele rusești în viitorul apropiat).

În plus, odată cu pierderea Artiomovsk-ului, AFU pierde posibilitatea de a lansa un contraatac pe direcția Lisiciansk și spre Svatovo. Chiar și Izium își va pierde importanță, iar armata rusă va obține un nou avanpost pentru o ofensivă în direcția Kramatorsk.

În același timp, cu excepția poziției lui geografice și a bifurcației de drumuri, orașul Artiomovsk nu are, în sine, o valoare specială. Nu există industrie, căi navigabile importante. Este o așezare retrasă, a 12-a cea mai mare localitate, ca suprafață, din acea parte a Donbassului controlată, deocamdată, de forțele ucrainene.

Dintre plusurile politice: ieșirea treptată la frontiera cu DNR devine tangibilă. De asemenea, din zona Artiomovsk se trage asupra localității Gorlovka. Și măcar o asemenea amenințare pentru Gorlovska va fi rezolvată.

Mai există o nuanță. Celebrele linii de apărare (mulți kilometri de tranșee – „furnicare”), construite de AFU după toate regulile militare de fortificație în decurs de opt ani, au fost deja în mare parte distruse. După ce a pierdut Severodonețk și Lisiciansk, armata ucraineană s-a retras pe linia de apărare directă de la sud la nord Artiomovska-Soledar-Seversk. Aceasta a fost o nouă linie de apărare ce părea foarte stabilă dacă privești harta Statului Major. Mai departe spre vest nu mai există mari linii de apărare, cu excepția regiunii fortificate Kramatorsk-Slaviansk. Să o construiești iarna este problematic. Teoretic, acest lucru se poate face dacă AFU s-ar retrage pur și simplu din Artiomovsk spre Slaviansk și ar înțepeni acolo.

Foto: ku.life

De fapt, ei chiar așa au și făcut tot timpul. Au cedat Lisiciansk și s-au retras la Artiomovsk. Dar acum Artiomovsk a devenit, pentru AFU, o poziție cheie de apărare pe direcția Donețk, iar retragerea de acolo ar înseamna acum distrugerea frontului fără posibilitatea de a-l stabiliza pe o distanță de 50-70 de kilometri în adâncime, ba chiar și mai departe.

Se pot întâlni informații neconfirmate, conform cărora șeful Statului Major General al Ucrainei, Zalujnîi, i-ar fi propus încă din vară lui Zelenski să abandoneze linia de apărare Artiomovsk-Soledar-Seversk, după exemplul Lisiciansk. Acest lucru ar fi permis Ucrainei să păstreze brigăzi importante capabile să apere aglomerarea Kramatorsk-Slaviansk.

Dezavantajul unei astfel de manevre ar fi pierderea capacității de a aproviziona în mod eficient întreaga grupare Donețk, ceea ce ar fi dus, după un timp, la pierderea localităților Avdeevka, Marinka și Ugledar. Iar acesta este principiul de domino. Și am vorbit deja despre faptul că acum, pe direcția Donețk, ocuparea oricărei localități ar putea avea o importanță strategică.

Acum, AFU a concentrat la Artiomovsk Brigăzile mecanizate separate 53 și 54, iar la nord de oraș Brigăzile mecanizate separate 30 și 10. Brigada 57 de infanterie motorizată a fost, de asemenea, redislocată la Artiomovsk, Brigada 71 de vânători de munte a fost adusă de pe direcția Svatovo și Brigada 81 aeromobilă separată de pe direcția Krasnăi Liman, precum și un batalion al Brigăzii 65 mecanizate a AFU, care, până atunci, se pregătea pentru o contraofensivă în Zaporojie (sudul Ucrainei).

Cu alte cuvinte, luptele pentru Artiomovsk au devenit nu un moment de distragere a atenției pentru trupele ruse, ci dimpotrivă: AFU au fost nevoite să retragă în grabă unități de succes din alte direcții și să le arunce în „mașina de tocat carne Bahmut”. Au fost oprite încercările de a ataca pe direcțiile Krasnăi Liman și Svatovo. Iar ideea de a organiza o ofensivă în regiunea Zaporojie a fost dată de tot uitării.

Lista completă a unităților AFU angajate acum în apropiere de Artiomovsk este mult mai lungă. În plus față de cele enumerate mai sus, este vorba despre Brigăzile mecanizate separate 24 și 62, Brigada a 3-a de tancuri separată ”Jeleznaia”, Brigada 93 mecanizată separată „Holodnîi Iar”, brigăzile 109, 112, 125 (Lvov) și 241 (Kiev) de apărare teritorială. Plus unități de artilerie separate din rezerva strategică a Statului Major al AFU. Iar împotriva tuturor acestor formațiuni, de parta rusă acționează doar compania militară privată ”Wagner” și subunități separate ale Corpului 1 de Armată a Republicii Donețk (DNR).

În același timp, o parte însemnată de experți occidentali și ucraineni continuă să repete mantra ciudată despre Ucraina care „căsăpește trupele ruse” în zona orașului Artiomovsk. În realitate, totul se întâmplă exact invers. Numai în luna noiembrie, AFU au fost obligate să retragă din Artiomovsk unități ale Brigăzilor mecanizate separate 53 și 54 la Ciasov Iar și Kramatorsk pentru completarea forțelor din cauza pierderilor grele. Problema nu constă nici măcar în faptul că noile valuri de mobilizați în Ucraina nu sunt la fel de pregătite pentru luptă ca brigăzile veterane numerotate, deși și acesta ar fi un motiv. Esențial este că se pierde structura acestor brigăzi.

Până în 2022, AFU au încercat cu încăpățânare să treacă la structura de grup de batalioane impusă de instructorii NATO. Acest lucru a funcționat în perioada „războiului ciudat” din 2016-2021, care s-a limitat la ocuparea de către AFU a anumitor secțiuni din așa-numita zonă gri. Dar exact pentru așa ceva au fost pregătite grupurile de batalioane ale NATO.

După care s-a constatat că aceste batalioane nu pot funcționa de la sine, au nevoie de susținerea artileriei și a vehiculelor blindate. Dar artileria și vehiculele blindate au fost retrase din componența regulată a brigăzilor numerotate ale AFU și transformate într-un fel de rezervă operațională. Ceea ce, la rândul său, necesită alte metode mai avansate de coordonare între unități, deoarece toată artileria și vehiculele blindate din AFU au fost repartizate în unități separate.

În schimb, armata rusă s-a reformat, în ultimele luni, pe direcția Donețk, în batalioane întărite, unde au fost incluse deja brigăzi de artilerie și unități de blindate. Prin urmare, ele nu mai au acum nevoie de acomodare suplimentară și, în plus, în acest tip de batalion pot fi cu ușurință încorporați mobilizații instruiți.

În final, reiese că AFU s-au vârât singure în lupte autodistructive pe linia Artiomovsk-Soledar-Seversk, continuând să pompeze acolo resurse umane și tehnice monstruos de numeroase.

Motivele sunt evidente: mai departe spre vest AFU nu are linii de apărare pregătite, cu excepția celor de la Slaviansk și Kramatorsk. Pierderea orașului Artiomovsk/Bahmut în circumstanțele actuale atrage după sine distrugerea frontului pe întreaga direcție Donețk. Să ieși din asta fără pierderi logistice este deja imposibil, sunt lăsate fără vlagă alte secțiuni ale frontului frontului, iar perspectivele politice ale tuturor acestor evenimente sunt, ca să nu spunem altfel, neclare.

Într-un astfel de context, întrebările de ce, în general, este nevoie de bătălii pentru Artiomovsk, dispar de la sine. O operațiunea locală (așa cum se vede pe hartă) s-a transformat treptat într-una absolut strategică. Mai mult, nu mai există nici o îndoială că Artiomovsk și Soledar vor fi curățate în viitorul apropiat, ceea ce face lipsite de sens toate planurile AFU de a „lăsa fără vlagă” și de a menține o linia de apărare construită în mod arbitrar. Da, supraviețuitorii vor pleca la Kramatorsk și Slaviansk, dar configurația frontului și situația politică vor fi cu totul altele. Și nicidecum în favoarea Forțelor Militare ale Ucrainei.