Corneliu Vlad: Relațiile ruso-germane într-un moment critic de cumpănă

Corneliu VLAD

Relațiile ruso-germane sunt cele mai importante constructuri bilaterale interstatale din Europa, dar și cele mai hotărâtoare pentru pacea și securitatea continentului.

Cele doua războaie mondiale au izbucnit în spațiul geopolitic labil și frământat dintre aceste două mari puteri iar tronsonul cel mai important al Cortinei de fier a scindat Germania chiar prin Berlin.

Iar acum, focarul cel mai activ și mai periculos al crizei ucrainene, care este de fapt o criză internațională de prim rang este tot spațiul dintre Germania și Rusia. Moscova și Berlinul sunt protagoniștii direcți decisivi pentru gestionarea acestei crize, dar relațiile dintre ele au intrat într-o faza acuta de nesiguranță și imprevizibil.

Cine ar putea prevedea cursul politicii germane în perioada următoare, s-ar putea pronunța mai precis și asupra configurației viitoare a Europei, spunea, absolutizând cumva, politologul american George Friedman. Căci decisive, în Europa și în lume, tot Rusia și America, iar mai nou și China, rămân principalele piese de rezistență pe eșichierul global.

Din păcate, însă, aceste relații sunt mai precare și mai încărcate de întrebări că oricând după al doilea război mondial. Și nu în primul rând din cauza politicii Moscovei, care își expune deschis linia de conduita (deși Occidentul susține ori simulează că nu poate prevedea “intențiile” Rusiei), ci pentru că Berlinul se afla într-un moment de redefinire a marilor sale opțiuni atât pe plan intern cât și în context european și international.

Germania are un nou guvern și își reformulează o nouă politică. Deține președinția Executivului Uniunii Europene. Se implică tot mai direct, și pe plan securitar și militar, nu numai economic ca până acum, în marile probleme internaționale ale momentului.

Are cele mai complexe și complicate raporturi interstatale cu Rusia, pe întreaga întindere posibilă dintre cooperare și confruntare.

Vizitele la Moscova din acest an ale noului cancelar și noului ministru de Externe de la Berlin, nu au adus elucidări, ci au sporit întrebările.

Iar cel mai arzător episod, în plina desfășurare, al acestor relații este soarta magistralei energetice Nord Stream 2.

Escaladarea crizei ucrainene subminează tot mai preocupant legăturile Germaniei cu Rusia în politică, economie și societate civilă. Berlinul dă prioritate sprijinului pentru Kiev, inclusiv prin furnizarea de arme, iar “relațiile Germaniei cu Ucraina au devenit pârghia prin care Germania a decis să-și schimbe locul în Europa, politicienii germani nefiind întotdeauna conștienți de costurile acestor schimbări”, după cum comentează politologul rus Artiom Sokolov.

Germania a jucat un rol activ în realizarea Acordurilor de la Minsk, dar a acționat și ca una dintre principalele surse de asistență financiară a Kievului. În 2014-2021, Berlinul a cheltuit 1,83 miliarde de euro pentru sectorul civil al Ucrainei. Germania și-a sporit activ influența politică și economică în Ucraina.

Una dintre problemele centrale pe care guvernul lui Olaf Scholz a încercat să le rezolve a fost soarta gazoductului Nord Stream 2. Noul cancelar s-a opus inițial posibilelor sancțiuni asupra conductei, dar sub presiunea crescândă a aliaților sai, a început să ezite în această problemă sensibilă și în cele din urma acest proiect de miliarde de dolari, pentru care politicienii și oamenii de afaceri germani luptaseră de mulți ani, a fost oprit în câteva zile.

A fost schimbată și politica germană de apărare. Olaf Scholz a cerut crearea unui fond special de 100 de miliarde de euro pentru dezvoltarea Bundeswehrului, indepartandu-se de tradițiile de pacifism postbelice ale Germaniei. În contextul integrării profunde a armatei germane în structurile NATO, apare perspectiva utilizării sale ca forță de atac activă a Alianței.

Criza din Ucraina împinge Berlinul către o solidaritate transatlantică necondiționată, dar această mișcare a fost însoțită de pierderi economice semnificative din cauza politicii de sancțiuni și a creșterii prețurilor la energie. Iar până acum, guvernul german are de oferit cetățenilor doar măsuri de austeritate.

Cursul către întărirea unității transatlantice va reduce spațiul de manevră al Berlinului în Ucraina și Europa de Est și slăbește poziția sa de mediator și garant al unei soluții la criză. Iar viitorul magistralei Nord Stream 2 rămâne o problemă deschisă. Proiectarea unei noi politici estice a Berlinului se lasă așteptată, iar timpul presează.