Corneliu Vlad: Criza ucraineană se cronicizează în confruntare globală

Corneliu VLAD

Operațiunea militară specială din Ucraina și înfruntarea armată ruso-ucraineană sunt în realitate o confruntare gigantică dintre Rusia și Occident. O confruntare globală și multiformă, chiar dacă taberele nu mai sunt tranșant despărțite, ca în timpul războiului rece, între Est și Vest, între socialism și capitalism.

Este și război fierbinte, și război rece. Războiul rece se duce și în plan ideologic, deși puțini comentează această dimensiune a confruntării. De ce oare? Pentru ca să nu se acrediteze ideea că în fața globalizării în actuala sa paradigmă de extractie occidentală se constituie tot mai bine conturat un front mondial de actiune, comparabil cu forța? Oricum, la peste o sută de zile de la începutul ostilităților, analistul rus de la Clubul Valdai Ivan Timofeev, propune o formulă pentru polarizarea tot mai distinctă între cele doua forțe, pe care o numește “o luptă între ordinea mondială liberală și „răzvrătirea nemulțumiților”.

Adepții ordinei liberale se grupează în jurul Statelor Unite, iar “nemulțumiții” de această ordine au ca port drapel Rusia.

Ordinea mondială liberală promovată de Occident are vechi tradiții și principii ideologice clare: economia de piață; globalizarea standardelor, piețelor și tehnologiilor; democrația; societatea deschisă și diversitatea de culturi și moduri de viață; drepturile omului. Principii, nu neapărat și realități.

În replică, Rusia și ceilalți nu oferă un corpus ideologic alternativ. Dar Rusia și statele aflate, într-un fel sau altul, alături de ea au ca liant puternic nemulțumirea față de actuala stare a lucrurilor din lume.

Ceea ce Timofeev numește „răzvrătirea Rusiei” se bazează pe nemulțumirea față de status quo-ul ordinii mondiale liberale, care include și consecințele sale pentru Rusia.

Moscova e nemulțumită de „piratarea” din străinătate a instituțiilor sale democratice, de exemplu prin “revoluțiile de culoare” din spațiul post-sovietic.

Dar cea mai mare supărare a Rusiei a fost rolul său secundar în care a vazut-o Vestul in ordinea mondială unipolară, nesocotirea intereselor sale și refuzul Occidentului de a o percepe ca un partener egal.

Timofeev face aici o remarcă subtilă. Factorul economic, spune el, a fost secundar pentru „răzvrătirea rusă”. Rusia e plasată într-o poziție periferică în economia globală, ca anexă a materiilor prime, dar în practică, Rusia este profund integrată în diviziunea internațională a muncii. Această realitate o dovedește în mod dramatic acum valul devastator de consecințe dezastruoase pentru Occident al sancțiunilor economice aplicate Rusiei.

Dar nemulțumirea Rusiei s-a concentrat în sfera politică și astfel problema ucraineană a devenit declanșatorul „rebeliunii ruse”. Maidanul, “revoluția colorată”, au fost văzute de Moscova ca acțiuni clare de schimbare a puterii la Kiev, cu impact care vizează însăși Rusia. Iar la nivel doctrinar, Ucraina s-a poziționat tot ce mai mult ca un proiect fundamental diferit, înclinând abrupt spre Vest.

Moscova a fost obligată de situație să acționeze în forță și escaladarea confruntării s-a precipitat și a cuprins practic toate domeniile posibile, de la implicarea militară a NATO până la confiscarea proprietăților rușilor și hărțuirea elitei culturale, sportive și intelectuale rusești din partea Occidentului.

Mai grav, conflictul a devenit unul planetar. În comparație cu Rusia, subliniază Timofeev, China prezintă un pericol mult mai mare. Obiectivele Chinei sunt și mai ambițioase, iar Beijingul propune și un model economic alternativ, și o viziune proprie asupra democrației, și o etică diferită a relațiilor internaționale.

Confruntarea amorsată de războiul din Ucraina are acum o anvergură globală. Cum se va termina ea, este încă imposibil de prevăzut.