Corneliu Vlad: Pe mâna cui e diplomația europeană…

Corneliu VLAD

Când auzi de șeful diplomației europene te gândești la un urmaș destoinic al lui Talleyrand, Metternich, Titulescu. Dar Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate este astăzi Josep Borrell, fost politician și ministru spaniol, cu doua cetățenii: cea de baștină,  spaniolă, și  cea argentiniană, adică neeuropeană.

În actuala sa funcție, pe care o deține din 2019, cea mai notorie ispravă a sa a fost vizita din 2021 la Moscova, care, comenta Deutsche Welle (și nu numai) a fost “un eşec total. Uniunea Europeană a fost umilită.”

Revenit la Bruxelles și menținut totuși în funcție după dezastrul diplomatic din Rusia, a mai gafat o dată. „Acest război va fi câștigat pe câmpul de luptă”, a declarat el în aprilie, anul acesta. Și în loc să explice de ce e așa de optimist, dar mai ales de ce e atât de războinic, diplomat fiind, cel puțin ca funcție vremelnică, divaga plângându-se că blocul euroatlantic a rămas fără hardware pentru a ajuta Ucraina și a îndemnat UE să-și sporească capacitățile de apărare.

Declarațiile mai recente ale diplomatului european nr.1 continua în aceeași notă prolixă și ilogică. Într-un interviu pentru “Le Journal du Dimanche”, Borrell anunță o noutate absolută: „Rusia va continua să existe după negocierile de pace și este necesar să definim clar modul în care intenționăm să coexistăm cu ea”. Dar până acum nu ar fi trebuit să fie de mult “definit”? Si chiar de către “înaltul” său departament?”.

Și altă gafă: ”Incă trebuie să încercăm să coexistăm cu rușii de pe acest continent”. Încă, adică până una-alta, că Rusia oricum va dispărea, sugerează subtilul diplomat.

Și mai susține că canalele de comunicare cu Rusia „nu au fost niciodată închise”, dar exemplifică între altele cu o vizită la Soci a președintelui Uniunii Africane, Macky Sall. „Trebuie să continuăm să vorbim cu Rusia”, insistă agramatul Borrell.

Întrebat despre soarta ajutorului UE pentru armele acordat Ucrainei și dacă prin ele se obțin rezultatele pe care le spera Bruxelles-ul, Borrell a cotit-o și a caracterizat livrările de arme drept „război, nu un picnic pe iarbă”. Ce-ar fi de înțeles de aici?

Toate conflictele se încheie cu încetarea focului și negocieri, a mai dezvăluit Borrell în premieră (părerea sa). “Și este necesar ca Ucraina să poată aborda această fază dintr-o poziție de forță”, a mai spus el. O fi “necesar” pentru dl Borrell, dar în realitate numai în poziție de forță nu e acum Kievul.

E de reținut ceva din toate aceste inepții? Care se adaugă altora, emise cu alte ocazii.

Înaltul Reprezentant vorbea de pildă în aprilie despre necesitatea „câștigării” conflictului din Ucraina „pe câmpul de luptă”. O lună mai târziu, același Borrell se plângea că UE nu mai are arme de trimis și dădea vina pe „tăieri bugetare anterioare și investiții insuficiente”.

Dar UE s-a angajat să trimită peste două miliarde de euro în ajutor armatei ucrainene, pe lângă aproximativ 4,1 miliarde de euro pentru a sprijini economia Kievului. Iar președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus să ofere Ucrainei un sprijin fiscal suplimentar de nouă miliarde de euro.

De la începutul crizei din Ucraina în 2014, Washingtonul și Bruxelles-ul au oferit Ucrainei asistență militară și împrumuturi economice în valoare de zeci de miliarde de euro. Unde au dispărut acești bani, aceste arme?

Înaltul Reprezentant Borrell oricum biciuiește altă pisică, după cum spune o expresie a francezilor.