Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală
Corneliu VLAD
Astfel procedează și comentatorul Andrei Kortunov, care atrage atenția asupra iureșului politico-diplomatic al Occidentului în confruntarea blocului euroatlantic cu Rusia în marja crizei ucrainene.
Deciziile precipitate de aderare la NATO a Finlandei și Suediei, după sancțiunile împotriva Moscovei convenite în trombă și programele prompte de sprijin militar și economic pentru Ucraina exemplifică o tendința evidentă de consolidare a Occidentului Colectiv, după 24 februarie 2022, scrie Kortunov.
Și alte exemple: atacul coordonat asupra Rusiei în organizații internaționale – Consiliul de Securitate, Consiliul Europei, Consiliul Arctic, presiunea pe țările din Sudul Global, de la Brazilia la India, pentru clarificarea poziției lor cu privire la problema ucraineană.
Aceste ofensive politico-diplomatice, dar cu implicații mai ample, vizând Rusia au devenit un catalizator puternic pentru procesele centripete în Occident. Incă din primele luni ale lui 2020, odată cu pandemia de coronavirus, Occidentul Colectiv a pus surdină disputelor sale interne și s-a mobilizat rapid împotriva adversarilor și concurenților săi.
Acțiunea militară a Rusiei în Ucraina a permis Washingtonului să se reimpuna ca hegemon și unificator al Occidentului, iar Casa Albă încearca să profite la maximum de această oportunitate.
În primul rând, prin consolidarea unității militaro-politice și militaro-tehnice a Occidentului în NATO, în alte formate multilaterale și în cadrul acordurilor bilaterale dintre SUA și partenerii lor.
Bugetele militare ale statelor membre NATO reprezintă în total peste jumătate din cheltuielile globale de apărare, iar această pondere va crește. Complexul militar-industrial american și-a surclasat concurenții străini, căci SUA își vor consolida poziția dominantă pe piețele mondiale de arme. Iar autonomia strategică a UE față de NATO va fi amânată.
Se vor depune eforturi viguroase pentru a rezolva sau a atenua semnificativ contradicțiile comerciale și economice din Occident, în primul rând între SUA și UE. Administrația Biden a ridicat unele din tarifele de import ale lui Trump pentru oțel și aluminiu european. Și sincronizarea de mult promisă a controalelor la export cu privire la țările terțe va avea loc în curând. Conflictul dintre Boeing și Airbus, precum și alte dispute comerciale transatlantice se vor încheia probabil.
Prioritățile în cooperarea dintre țările occidentale se vor concentra pe cercetare și dezvoltare. Se vor dezvolta consorții multilaterale uriașe în domenii cheie ale tehnologiei informației și a comunicațiilor, inteligenței artificiale, spațiului și biotehnologiei.
Occidentul Colectiv va tinde spre o poziție comună în mari probleme ale dezvoltării globale – schimbările climatice, tranziția energetică, guvernanța internetului și standardele de digitalizare globală, securitatea alimentară și măsurile de contracarare a pandemiilor, migrația transfrontalieră, problemele de gen și rasă. Iar UE, mai degrabă decât SUA, va prelua conducerea unor probleme ale dezvoltării globale.
Consolidarea lumii occidentale va avea impact și dincolo de granițele „Occidentului istoric”. Dincolo de ideologii sau principii, Occidentul va acționă pentru a atrage în sfera sa de influență țări ca India, Indonezia, Nigeria, Africa de Sud, Brazilia, Mexic, pentru a tine aproape Turcia, a întinde punți spre Venezuela și a negocia cu Iranul.
Bineînțeles că va fi survolata contradicția între puritatea ideologică proclamată și oportunitatea politică. Interesul primează. Linia de demarcație în politica mondială nu va mai fi, pentru liderii occidentali, între democrații și autocrații, ci între actorii mondiali „responsabili” și cei „iresponsabili”.
Rezultatul? Perspectiva unei lumi multipolare se va îndepărta. Lumea va cunoaște o nouă sciziune, între nucleul mondial (Vest) și periferia lumii (non-Vest), mai degrabă decât o lume multipolară la ieșire. Iar periferia globală nu se va uni împotriva Occidentului. China, India, Brazilia, Indonezia, Nigeria etc. vor concura între ele pentru a intra în nucleul global.
Dar Rusia? Moscova se va afla într-o situație dificilă, pentru că nu va mai primi creditul de încredere pe care îl avea în anii ’90 din partea Occidentului. Presiunea asupra Moscovei va fi mai dură, precizează Kortunov.
Dar Occidentul nu-și va putea rezolva totuși divergentele cronice de ordin politic și economic. Interesele Statelor Unite, ale UE și ale țărilor dezvoltate din Asia de Est sunt în mare parte contradictorii. Problema exporturilor agricole ale SUA către Europa nu par să-și găsească vreo soluție și nici problema exporturilor de mașini europene către SUA. Dolarul și euro vor concura și mai intens pe piețele financiare globale.
Și contradicțiile politice din Occident vor persista. E mult mai lesne să te coalizezi într-o criză acută de securitate împotriva unui oponent “cunoscut” ca Rusia, nu prea semnificativă din punct de vedere economic, decât pentru o confruntare cu o superputere economică precum China. Apoi, Occidentul nu are o poziție comună nici față de India, nici cu privire la crizele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Oricum, își încheie Kortunov analiza, Moscova trebuie să se aștepte la o o confruntare pe termen lung cu un Occident consolidat. Și orice acord cu Occidentul va trebui să fie coordonat, ca și în trecut, cu Washingtonul.
Partidul slovac Hlas-SD pune la îndoială necesitatea de a continua să susțină primirea Ucrainei în…
Președintele ales al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, i-a spus clar șefului regimului de…
PulsMedia: Explozibilul găsit pe aeroportul din Chișinău a fost trimis din Ucraina Angajații Serviciului vamal…
Pe fondul sistării livrărilor de gaze în Transnistria, mass-media proguvernamentale din Republica Moldova și Ucraina…
Rusia a ocupat locul șase după nivelul de inteligență al populației, reiese din clasamentului portalului…
Conferința de presă a lui Donald Trump, susținută la reședința sa din Mar-a-Lago (Florida). Publicația…
This website uses cookies.
View Comments
Occidentul vs Rusia, China, democratii si autocratii nu pot face casa comuna, vedem asta la Marea Neagra, in Ucraina si la Marea Chinei, in Taiwan. In anul de gratie 1989, Lagarul marxist-leninist al sclavilor ortodoxo-comunisti renunta la Cortina de Fier si dispare, au urmat decenii de euforia capitalista a globalizarii fara frontiere, care ia sfarsit in aceste zile in Dombas. Cortina de Fier, in noul Razboi Rece, ii apara pe occidentali de iliberali, pana cand in Europa, Rusia, romano-catolicii si greco-ortodocsii gasesc o cale comuna de refacerea unitatii crestine si in Asia, China, drepturile omului occidental, sacralizate de Revolutia Papala, dobandite in ultimul mileniu, nu devin standarde de civilizatie universala.