Naționaliștii ucraineni au propus să facă schimb de civili din ”Azovstal” pentru alimente și medicamente
05/05Cancelaria premierului israelian a anunțat că Putin a cerut scuze pentru declarația lui Lavrov
06/05Ospățul complexului industrial militar american și complexele suicidale ale Uniunii Europene
Ambasada Federaţiei Ruse în România
Un comentariu publicat pe pagina de Facebook a Ambasadei Ruse în România:
Cercul de încercuire se micșorează din ce in ce mai strâns in jurul „grupării Donețk” al Forțelor Armate ale Ucrainei, care bombardează sistematic și fără discriminare zonele rezidențiale și infrastructură civilă din Donețk și alte orașe și sate din Donbass. În fiecare zi, civili, femei, copii și bătrâni continuă să moară, din cauza focului ucronazișților, în casele și grădinile lor, în stațiile de autobuz, în drum spre școală sau în spitale, în timp ce repar sistemele de apă și electricitate.
În acest context, în Federația Rusă, la 30 aprilie, Președintele rus Vladimir Putin a semnat două decrete privind sprijinirea voluntariatului și garanții sociale suplimentare pentru persoanele care se îndreaptă spre teritoriile Republicilor Populare Donețk și Lugansk. Scopul acestor decizii este de a sprijini mii de cetățeni ruși care și-au exprimat disponibilitatea de a merge voluntar în Donbass pentru a participa direct la lucrările de asigurare a vieții populației și de refacere a infrastructurii.
Câteva zile mai târziu, președintele american Joe Biden a vizitat una dintre întreprinderile corporației militare Lockheed Martin, care produce sisteme de rachete antitanc Javelin. Liderul american a promis că va oferi în continuare „Ucrainei care luptă pentru libertate” diversă asistență, în primul rând militară (omitem gafele amuzante din discursurile lui) în valoare de 33 de miliarde de dolari. Washingtonul „dublează din nou miza” astfel încât bătăliile să ajungă până la ultima picătură de sânge a ultimului ucrainean.
Acest eveniment pre-electoral aparent de rutină (alegerile parțiale pentru Congres au loc în SUA în noiembrie) a fost primit cu mare entuziasm „în cercurile largi” ale complexului militar-industrial american. De fapt, strategii americani au epuizat în mare măsură stocurile strategice ale unui număr de arme, eliberând „perspective nemărginite” pentru noi comenzi pentru „industria morții”.
O altă resursă importantă pentru prosperitatea complexului militar-industrial american trebuie să devină arsenalele statelor europene, eliberate de rămășițele „nelichide”, în primul rând de armele de fabricație sovietică prin furnizarea de aceste arme regimului criminal de la Kiev. Ca urmare, țările europene NATO vor fi nevoite să plaseze noi comenzi Statelor Unite pentru arme americane mai moderne.
Chiar și în cadrul unei analize succinte a situației din economia Occidentului colectiv, nu se poate să nu menționăm „al șaselea pachet” de sancțiuni anti-ruse, care este aproape gată și a cărui naștere, deși oarecum cam devreme, a fost deja anunțată de către Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Deși detaliile acestei alte lovituri la adresa bunăstării economice a țărilor UE sunt încă de clarificat, tonul grav al șefului Comisiei Europene nu lasă îndoieli cu privire la determinarea ei.
În planurile de anvergură ale Bruxelles-ului se află respingerea petrolului rusesc, deconectarea următoarelor bănci rusești de la SWIFT etc. Aceste măsuri sunt aproape unanim recunoscute de economiștii occidentali treji ca fiind motive întemeiate nu numai pentru încetinirea ritmului dezvoltării economice și a nivelului de viață al cetățenilor de rând, creșterea inflației și a tarifelor, ci și pentru o recesiune gravă în întreaga Uniune Europeană.
Avem impresia că, suferind din ce în ce mai mult, în ultima perioadă, de mania „ambițiilor globale”, Uniunea Europeană, se pare, conștient sau fără să vrea (sub presiunea patronului său de peste mări) s-a împăcat cu perspectiva a unui „harakiri” economic. Cum altfel se poate privi respingerea consecventă a propriilor avantaje competitive, pe care „Europa colectivă” le folosea de mai bine de jumătate de secol, datorită dezvoltării unui parteneriat pragmatic cu URSS și mai târziu, cu Rusia?
Ce să facem: nu poți să faci nimic împotriva tendințelor obiective de prăbușire a fostului model occidental „liberal-globalist” al economiei mondiale!