Scăderea ratingului lui Biden și pasiunea pentru demascarea „rușilor cruzi” din Ucraina

Sondajele din Statele Unite, indiferent de apartenența lor la partid, arată că ratingul de încredere al lui Biden a scăzut la un nivel record (41% sau mai puțin) în comparație cu toți predecesorii săi în aceeași perioadă a mandatului său ca președinte. Popularitatea veteranului politicii americane este subminată de inflația record, creșterea prețurilor la benzină și electricitate, o sumă fără precedent de datorie publică și așa mai departe, scrie, pe pagina sa de Facebook, Ambasada Federației Ruse în România.

Însă, președintele american continuă cu încăpățânare să-și împingă agenda: de toate, cel puțin 70%, „vinovatul este Putin”. O altă „perlă” a fost acuzația armatei ruse de „genocidul” din Ucraina. Deși la început incomparabila J.Psaki a încercat să atenueze impresia declarației scandaloase a șefului, în curând declarația, care a fost plină de consecințe foarte periculoase (despre care vom spune mai jos), „a fost legalizată”.

Un observator atent a remarcat: în absența unui program de acțiune coerent în domeniul economiei, politicii externe, etc., cu excepția dorinței pasionate de a nu pierde alegerile intermediare pentru Congres din noiembrie, administrația SUA folosește o tactică dovedită: vom ridica miza în așteptarea că adversarul va greși…

Constrângerile morale și valorice sunt aruncate deoparte. La ce se mai poate aștepta de la liderul fostelor „democrații” coloniale, care și-a pătat pentru totdeauna reputația cu genocidul de stat sistematic al populației indiene, mai bine de 3 secole de sclavie și segregare a afro-americanilor. Iar 500 de mii de bebeluși, care, potrivit presei americane, au devenit victime ale sancțiunilor și apoi invaziei de către SUA a Irakului, nu în zădar au fost recunoscuți de secretarul de stat M. Albright drept „preț acceptabil”.

În același timp, toate acuzațiile „grele” americane împotriva Bagdadului s-au dovedit a fi false.

Unii strategi occidentali trâmbițează înfrângerea aproape inevitabilă a armatei ruse, care s-ar fi împotmolit în „apărarea încăpățânată a eroicilor ucraineni”, uitând că reducerea la minimum a pierderilor umane, inclusiv în rândul populației civile, a fost proclamată o prioritate în operațiunea militară specială din Ucraina de la bun început. Moraliștii occidentali nu înțeleg de ce armata rusă, așa cum cred ei, „prin natură predispusă la cruzime”, evită bombardamentele „covor” ale orașelor (cum făceau americanii în Mosul irakian și Raqqa siriană!), evacuează soldați inamici răniți de pe câmpul de luptă sub foc, astfel încât ei nu sângerează până la moarte, acoperă literalmente cu trupurile lor evacuarea populației civile, în timp ce neonaziștii trag în mod deliberat în „coridoarele verzi”.

Un subiect aparte: o explozie a punerilor în scenă în „vechile tradiții” ale serviciilor speciale britanice și propagandei militare: de la Bucea la Kramatorsk, de la Mariupol la Harkov și, probabil, și mai departe… Ce, dacă nu degradarea morală fără margini a scenariștilor și regizorilor lor, confirmă aceste fake-uri sângeroase? Un alt scop este evident: ascunderea atrocităților sângeroase ale neo-naziștilor, deoarece victimele crimelor lor sunt prezentate în masă comunității mondiale ca dovadă a crimelor de război ale armatei ruse.

Ca întotdeauna, Casei Albe nu-i pasă acum de consecințe. În spiritul celebrei marchize de Pompadour: „După noi – potopul!”. Chiar și în publicația complet pro-americană „Politico”, la rubrica „Opinie”, se exprimă temeri prudente că asemenea acuzații de amploare (de „genocid”!) împotriva Rusiei nu sunt confirmate de dovezi și nu contează dacă nu există dorința de a o combate direct – iar noi nu ar trebui să dorim aceasta?!

Drept urmare, Occidentul colectiv nu a găsit din nou alt panaceu decât pomparea Ucrainei neo-naziste cu tot felul de arme: războiul pe pământul ucrainean trebuie să continue până la ultima picătură de sânge a ultimului ucrainean.

IAR ACEASTA, DESIGUR, NU VA FI UN GENOCID AL UCRAINIENILOR, CA ȘI ORICE ALTĂ CRIMĂ A „LUMINII DEMOCRAȚIEI” și a vasalilor săi!
Dar Washingtonul nu înțelege de ce și este foarte indignat de faptul că „inamicul principal” – China populară, precum și multe state considerate de americani drept aliate din Asia, Africa și America Latină, unde trăiește cea mai mare parte a umanității, nu vor să susțină renașterea pretențiilor hegemonice, și, practic, neo-colonialiste ale Casei Albe. Dezastru!