Ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin: ”Nu sunt bani, nu este nici gaz”

În cadrul conferinței sale de presă cu jurnaliști români, dedicate situației din Ucraina și desfășurate, miercuri, în format online, ambasadorul Rusiei în România, Valery Kuzmin, a răspuns la întrebările publicației Vești din Rusia.

– Țările occidentale refuză să plătească ruble pentru gazul rusesc. În aceste condiții, ar putea Rusia să închidă robinetul și să nu mai livreze gaze în aceste țări?

Valery Kuzmin: – Este nevoie de ceva timp pentru a rezolva problema privind plata gazelor. În plus, această decizie are un caracter principial, bazată fiind pe atitudinea noastră față de cele 5500 de sancțiuni occidentale adoptate împotriva Rusiei și este greu de presupus că va fi revizuită. Occidentul nu are de gând să revizuiască aceste sancțiuni, ba amenință cu cele noi. Dacă va fi, în acest caz, oprit gazul dacă nu vom primi plata? Va fi. Am formulat deja acest răspuns într-o formă aforistică: Nu sunt bani, nu este nici gaz. Nu avem nici un motiv pentru a continua această acțiune de binefacere în privința Occidentului, care ne-a declarat inamic și încearcă să frâneze dezvoltarea noastră, nutrind pentru noi cele mai sumbre și inacceptabile obiective.

– Având în vedere că Rusia nu se opune aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, nu vor putea și alte țări, membre ale Uniunii Economice Eurasiatice (UEE), să adere la UE pe baza unui acord special între UE și UEEA care ar putea fi convenit?

Valeri Kuzmin: – Nu am auzit nici o declarați oficială, potrivit căreia Rusia nu are obiecții față de aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. Când Rusia a dezvoltat relații de parteneriat strategic cu Uniunea European – iar acele vremuri au fost cu opt ani în urmă, Rusia a promovat în mod consecvent o politică menită să nu transforme procesele de integrare din Estul Europei și cele din Vestul Europei în niște fenomene antagoniste, care trebuie să lupte și să se distrugă una pe cealaltă. Din păcate, de atunci multe s-au schimbat. Dacă vă amintiți ce anume a dus la agravarea situației din Ucraina, oferind Statelor Unite posibilitatea de a transforma amestecul lor în treburile interne ale Ucrainei într-o lovitură de stat ilegală și violentă? Au fost divergențele legate de acordul de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană. Atunci, la forumul Parteneriatului estic al UE, cancelarul (Angela) Merkel i-a spus președintelui (Viktor) Ianukovici că dacă nu semnează acordul, acesta va fi semnat de alt președinte al Ucrainei. Deși Ianukovici a cerut o amânare pentru o analiză mai aprofundată a conținutului acestui acord. Grație inclusiv a eforturilor susținute ale Germaniei, Ianukovici a fost trimis în emigrație, în exil. Cum a plecat el acolo? Când, sub garanțiile Germaniei, Franței și Poloniei, a fost semnat un acord cu opoziția ucraineană, pentru ca a doua zi să fie călcat în picioare de aceeași opoziție, iar activiștii Maidanului au trecut la acțiuni militare directe împotriva forțelor de ordine, după cum știm, neînarmate. În contextul acestei situații, am propus organizarea unor consultări trilaterale între Ucraina, Uniunea Europeană și Rusia, deoarece Ucraina era membră a CSI și, implicit, partipantă la zona de liber schimb din CSI. Iar acordul cu Uniunea Europeană presupunea, de asemenea, crearea unei zone de liber schimb, care nu exista între Rusia și UE. Bruxelles-ul ne-a refuzat într-o manieră nu prea politicoasă.

Acum, când Bruxelles-ul ne-a declarat, practic, război total, închizând una după alta toate sferele de colaborare, cu excepția petrolului și gazelor naturale – deocamdată! – se ridică o întrebare: cum să ne comportăm cu Uniunea Europeană? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: Vom trăi și vom vedea.

În ceea ce-i privește pe membrii Uniunii Economice Eurasiatice, în principiu nimeni nu a interzis țărilor participante să ia parte la vreo uniune. Unele dintre ele intră în Asociația Statelor Turce, altele nu intră. Sunt state suverane și trebuie să evalueze singure unde se află adevăratele lor interese economice. Până în prezent, constatăm că UEEA devine un mecanism tot mai eficient, asigurând statelor membre o serie întreagă de avantaje, așa cum s-a văzut în timpul pandemiei, când toți membrii acestei uniuni nu au depins de furnizarea de vaccinuri străine, spre exemplu. Și, în general, în ansamblul lui, procesul de integrare din interiorul UEEA se desfășoară foarte atent, foarte treptat, ținând cont la maxim de interesele statelor care fac parte din Uniune – fie că este vorba despre piața energiei electrice, de piața gazelor sau de alte forme de asociere.

Iar principalul indicator care poate fi menționat în această privință este faptul că, în contextul pandemiei și după reducerea pericolului care se observă acum, din punctul de vedere al comerțului reciproc, statele UEEA s-au redresat mai rapid decât celelalte țări ale lumii sau ale Uniunii Europene, în special în ceea ce privește comerțul reciproc.