MAE Rus: Despre transferul unei reacții scrise la răspunsul părții americane privind garanțiile de securitate. Text integral

La 17 februarie anul acesta, Ambasadorul SUA, John Sullivan, invitat la Ministerul Rus de Externe, a primit următoarea reacție la răspunsul american primit anterior cu privire la proiectul de tratat rus între Federația Rusă și Statele Unite ale Americii privind garanțiile de securitate:

O prezentare generală

Constatăm că partea americană nu a oferit un răspuns constructiv la elementele de bază ale proiectului de tratat cu SUA privind garanțiile de securitate, elaborat de partea rusă. Este vorba despre refuzul de a mai extinde pe viitor NATO, despre revocarea”formulei de la București” conform căreia ”Ucraina și Georgia vor deveni membre NATO” și despre renunțarea la planurile de înființare a unor baze militare pe teritoriul statelor care au făcut, anterior, parte din URSS, și care nu sunt membre ale NATO, inclusiv renunțarea la folosirea infrastructurii lor în vederea desfășurării a oricăror activități militare, precum și readucerea capacităților militare, inclusiv a celor de atac și a infrastructurii NATO la starea lor din 1997, când a fost semnat Actul Fundamental NATO-Rusia. Aceste prevederi au, pentru Federația Rusă, o importanță fundamentală.

A fost ignorat caracterul de pachet al propunerilor ruse, din care în mod deliberat au fost selectate temele ”comode” care, la rândul lor, sunt ”răstălmăcite” în sensul creării unor avantaje pentru Statele Unite și pentru aliații lor. O asemenea abordare, ca și retorica aferentă a oficialilor americani întărește suspiciunea rezonabilă dacă Washingtonul este cu adevărat angajat în remedierea situației din domeniul securității europene.

Neliniștește activitatea militară tot mai intensă a Statelor Unite și NATO în imediata apropiere de granițele Rusiei, în timp ce ”liniile noastre roșii” și interesele noastre fundamentale, precum și dreptul suveran al Rusiei de a le apăra continuă să fie ignorate. Cerințele ultimative de retragere a trupelor din anumite regiuni de pe teritoriul rus, însoțite de amenințări cu înăsprirea regimului de sancțiuni, sunt inacceptabile și subminează perspectivele obținerii unor acorduri reale.

În absența disponibilității părții americane de a se ajunge la o înțelegere privind garanții ferme, obligatorii din punct de vedere juridic, de asigurare a securității noastre din partea SUA și a aliaților lor, Rusia va fi nevoită să reacționeze, inclusiv prin realizarea unor măsuri de natură tehnico-militară.

*  *  *

Despre Ucraina

Nu există și nu se planifică nici un fel de ”invazie rusă” în Ucraina, așa cum afirmă la nivel oficial, începând din toamna anului trecut, Statele Unite și aliații lor, motiv pentru care afirmațiile despre ”responsabilitatea Rusiei pentru escaladare” nu pot fi altfel estimate decât ca o încercare de a crea presiune și de a reduce la zero propunerile Rusiei privind garanțiile de securitate.

Referirea, în acest context, la obligațiile ce revin Rusiei în virtutea Memorandumului de la Budapesta, din 1994, nu au nici o legătură cu conflictul intern din Ucraina și nu se extind asupra circumstanțelor care au rezultat din acțiunea factorilor interni din această țară. Pierderea de către statul ucrainean a integrității teritoriale este rezultatul proceselor interne care au avut loc acolo.

Acuzațiile la adresa Rusiei cuprinse în răspunsul american, potrivit cărora Rusia ”a ocupat Crimeea”, nu suportă nici un fel de critici. În 2014, la Kiev a avut loc o lovitură de stat, ai cărei inițiatori s-au înscris, cu susținerea SUA și a aliaților lor, pe calea edificării unui stat naționalist, care încalcă drepturile populației ruse și rusofone, precum și ale altor etnii ”netitulare”. Nu este de mirare că, în această situație, crimeenii au votat pentru reunificarea cu Rusia. Decizia popoarelor din Crimeea și Sevastopol privind revenirea în componența Federației Rusie a fost adoptată prin libera exprimare a voinței lor în cadrul exercitării dreptului la autodeterminare consfințit în Carta ONU. Nu a fost folosită forța sau amenințarea cu forța. Problema apartenenței Crimeii este închisă.

În cazul în care Ucraina va fi admisă în NATO apare pericolul real ca regimul de la Kiev să încerce să ”readucă” prin forță Crimeea, antrenând SUA și pe aliații lor, în virtutea articolului 5 din Tratatul de la Washington, într-un conflict armat direct cu Rusia, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Teza care se repetă în răspunsul SUA, potrivit căreia Rusia ar fi ”aprins conflictul din Donbass” nu se susține. Cauzele lui țin strict de politica internă a Ucrainei. Soluționarea este posibilă doar prin punerea în practică a Acordurilor de la Minsk și a ”Pachetului de măsuri”, a căror prioritizare și responsabilitate pentru implementarea lor sunt clar definite și confirmate în unanimitate în rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2202, inclusiv de către Statele Unite, Franța și Marea Britanie. La punctul 2 al acestei rezoluții Kievul, Donețkul și Luganskul sunt numite părți ale conflictului. În nici unul din aceste documente nu se vorbește despre responsabilitatea Rusiei pentru conflictul din Donbass. Împreună cu OSCE, Rusia joacă rol de mediator în principalul format de negocieri – Grupul de contact – și, impreună cu Berlin și Paris participă la ”Formatul Normandia”, care formulează recomandări părților din conflict și urmărește îndeplinirea lor.

Pentru dezescaladarea situației din jurul Ucrainei, de o importanță principială este îndeplinirea următorilor pași. Este vorba despre a obliga Kievul să pună în aplicare ”Pachetul de măsuri” (Acordurile le la Minsk – n.r.), despre stoparea livrărilor de arme în Ucraina, retragerea de acolo a tuturor consilierilor și instructorilor occidentali, despre renunțarea țărilor NATO la orice exerciții comune cu Forțele Armate ale Ucrainei și despre retragerea în afara teritoriului ucrainean a tuturor armelor străine furnizate anterior Kievului.

În legătură cu acest lucru, atragem atenția asupra faptului că președintele Rusiei, Vladimir Putin a subliniat, la conferința de presă organizată la încheierea negocierilor de la Moscova cu președintele Franței, E. Macron, din 7 februarie 2022, că suntem deschiși dialogului și îndemnăm ”să ne gândim la condiții de securitate stabile pentru toți, egale pentru toți participanții la viața internațională”.

Configurația de forțe

Remarcăm că în răspunsul lor la propunerile Rusiei, Statele Unite insistă pe faptul că progresul în îmbunătățirea situației din domeniul securității europene ”poate fi atins numai în condiții de dezescaladare în privința acțiunilor amenințătoare ale Rusiei îndreptate împotriva Ucrainei”, ceea ce, după cum înțelegem noi, presupune retragerea trupelor de la granițele Ucrainei. În același timp, SUA sunt dispuse să discute doar despre ”angajamente mutuale… de abținere de la desfășurarea de forțe cu staționare permanentă și misiuni militare pe teritoriul Ucrainei” și ”să discute posibilitatea de a analiza problemele forțelor armate convenționale”. În rest, partea americană trece sub tăcere propunerile noastre cuprinse la alineatul 2 al Articolului 4 și la alineatul 1 al Articolului 5 din proiectul tratatului bilateral și declară că ”actuala configurație de forțe ale SUA și NATO este limitată, proporțională și corespunde pe deplin obligațiilor ce decurg din Actul Fundamental Rusia-NATO”.

Pornim de la faptul că amplasarea Forțelor Armate ale Federației Rusie pe teritoriul său nu afectează și nu poate afecta interesele fundamentale ale SUA. Am dori să amintim că forțele noastre nu se află pe teritoriul Ucrainei.

În același timp, SUA și aliații lor au împins spre est infrastructura lor militară, au desfășurat contingente pe teritoriile noilor membri. Ei au ocolit restricțiile impuse de Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa (CFE) și au interpretat foarte superficial prevederile Actului Fundamental Rusia-NATO privind renunțarea la ”desfășurarea suplimentară cu titlu permanent a unor importante forțe armate”. Situația astfel creată este inacceptabilă. Insistăm pe retragerea tuturor forțelor armate și a armamentului SUA desfășurat în Europa Centrală și de Est, în Europa de Sud-Est și în Statele Baltice. Suntem convinși că potențialele naționale din aceste zone sunt absolut suficiente. Suntem gata să dezbatem această temă pe baza Articolelor 4 și 5 din proiectul de tratat propus de Rusia.

*   *   *

Principiul indivizibilității securității

Nu am văzut în răspunsul Statelor Unite confirmarea faptului că partea americană este pe deplin angajată în respectarea principiului imuabil al indivizibilității securității. Afirmațiile din planul comun privind luarea în considerare de către partea americană a acestui postulat intră în contradicție directă cu lipsa de disponibilitate a Washingtonului de a renunța la cursul contraproductiv și destabilizator de creare a unor avantaje pentru sine și pentru aliații pe seama intereselor de securitate ale Rusiei. Este exact ce se întâmplă ca urmare a transpunerii necontrolate în practică de către Alianța Nord-Atlantică în frunte cu SUA a politicii de explorarea militară și geostrategică, explorarea de nimic limitată, a spațiului post-sovietic, inclusiv a teritoriului Ucrainei, ceea ce, pentru noi, reprezintă un lucru deosebit de sensibil. Toate acestea se întâmplă chiar lângă granițele Rusiei. Astfel, ”liniile noastre roșii” și interesele fundamentale din domeniul securității sunt ignoate, iar dreptul inalienabil al Rusiei de a le apăra este negat. Acest lucru este, desigur, pentru noi, de neacceptat.

Suplimentar, amintim că acest principiu este confinsțit în preambulul Tratatului dintre Federația Rusia și Statele Unite, din 2011, privind măsuri de reducere și de limitare pe mai departe a armelor strategice ofensive, a cărui prelungire pe cinci ani a fost convenită de părți, fără nici o excepție, în februarie anul treuct, precum și într-o serie de documente de bază ale OSCE și Rusia-NATO: în preambulul Actului Final de la Helsinki, din 1975, în Carta de la Paris pentru noua Europă, din 1990, în Actul Fundamental Rusia-NATO, din 1997, în Carta OSCE de la Istanbul privind securitatea europeană, din 1999, în Declarația Rusia-NATO de la Roma, din 2002, și în Declarația de la Astana a summitului OSCE, din 2010.

Subliniem că în răspunsul primit este menționat angajamentul Washingtonului față de conceptul indivizibilității securității. Dar în text el este redus la dreptul statelor ”de a alege liber sau de a schimba modalitățile de a-și asigura securitatea, inclusiv tratate de alianță”. Această libertate nu este absolută și reprezintă doar jumătate din cunoscuta formulă, consfințită în Carta securității europene. A doua ei parte cere ca, în realizarea acestui drept să ”nu își consolideze securitatea pe seama securității altor state”. Nu putem considera scrisoarea primită din partea NATO, la 10 februarie, ca fiind răspunsul la mesajul trimis în 28 ianuarie 2022, de ministrul de Externe al Rusiei, S.V. Lavrov, Secretarului de Stat al SUA, A. Blinken, în această chestiune. Am cerut un răspuns de natură națională.

*  *  *

Politica ”ușilor deschise” a NATO

Statele Unite confirmă ”sprijinul lor ferm” pentru politica ”ușilor deschise” a NATO. Dar ea contravine angajamentelor de bază adoptate în cadrul CSCE/OSCE, în primul rând angajamentului de ”a nu întări securitatea proprie pe seama securității altora”. Această politică nu concordă cu principiile Alianței înseși, care, la ședința miniștrilor de Externe ai NATO din 6-7 iunie 1991, de la Copenhaga, s-a angajat ”să nu profite de avantaje unilaterale din situația în schimbare din Europa”, ”să nu amenințe interesele legitime” ale altor state, să nu tindă spre ”izolarea lor” sau ”trasarea de noi linii de delimitare pe continent”.

Îndemnăm SUA și NATO să revină la îndeplinirea angajamentelor internaționale din domeniul menținerii păcii și a securității. Așteptăm din partea membrilor Alianței propuneri concrete cu privire la conținutul și formele de consfințire juridică a renunțării la extinderea în continuare a NATO spre Est.

*  *  *

Caracterul de pachet al propunerilor

Constatăm disponibilitatea SUA de a lucra pe fond la măsuri separate de control al armelor și de reducere a riscurilor. În același timp, am constatat că Washingtonul a recunoscut, în sfârșit, corectitudinea mai multor dintre propunerile și inițiativele Rusiei pe aceste direcții, avansate în ultimii ani.

În același timp, atragem încă o dată atenția părții americane asupra faptului că, în documentele prezentate de noi cu privire la garanțiile de securitate, Rusia a propus să se meargă pe calea unei reglementări complexe și de lungă durată a acestei situații inacceptabile, care continuă să se creeze în regiunea euro-atlantică. Este vorba, în primul rând, despre crearea unui fundament stabil a arhitecturii de securitate sub forma unui acord privind renunțarea de către NATO la alte acțiuni care aduc prejudicii securității Rusiei. Acest lucru rămâne, pentru noi, un imperativ neschimbat. În absența unei asemenea baze solide, măsurile reciproce de control al armelor și de reducere a riscurilor militare, care asigură un caracter reținut și previzibil al activităților militare pe diferite direcții, nu vor fi durabile pe termen lung, chiar dacă vom reuși să ajungem la o înțelegere în această privință.

Prin urmare, propunerile Rusiei au un caracter de pachet și trebuie privite în ansamblul lor, fără evidențierea anumitor componente. În acest sens, am dori să accentuăm atenția pe lipsa unei reacții constructive a Washingtonului și Bruxelles-ului la cele mai importatante dintre elementele, consemnate de noi, ale ințiativei ruse. În privința chestiunilor legate de controlul armelor, le analizăm exclusiv în contextul general al unei abordări complexe, de ansamblu, pentru rezolvarea problemelor privind garanțiile de securitate.

*  *   *

”Post-START” și ”ecuația securității”

Statele Unite propun să se treacă ”neîntârziat”, în cadrul dialogului privind stabilitatea strategică, la elaborarea ”măsurile de dezvoltare a Tratatului START”. În același timp însă, parta americană încearcă să impună a abordare care nu a fost convenită cu noi, ce prevede o focusare exclusiv pe armele nucleare, fără a ține cont de capacitatea unora sau altora dintre aceste mijloace de a constitui o amenințare directă la adresa teritoriului național al celeilalte părți. Un asemenea punct de vedere unilateral asupra lucrurilor contravine înțelegerilor obținute la summitul ruso-american din 16 iunie 2021, de la Geneva, cu privire la caracterul complex al dialogului chemat să pună bazele viitorului control al armelor și a măsurilor de reducere a riscurilor.

Rusia continuă să se pronunțe pentru o abordare integrată a chestiunilor strategice. Propunem să ne ocupăm împreună de elaborarea unei noi ”ecuații a securității”.

Setul de elemente ale conceptului propus de noi, care își păstrează în totalitate actualitatea, a fost adus la cunoștința părții americane, inclusiv cu prilejul întâlnirilor din cadrul dialogului pe probleme strategice și în documentul de lucru privind conținutul acestuia, transmis de noi la 17 decembrie 2021.

*  *  *

Desfășurarea armelor nucleare în afara teritoriului național 

În documentul lor, Statele Unite nu au reacționat la un element din ”pachetul” de măsuri propuse de noi, precum retragerea pe teritoriul național a armelor nucleare desfășurare în afara acestuia și abținerea de la desfășurarea în continuare a acestora în afara granițelor teritoriului național, mulțumindu-se să amintească de necesitatea de a aborda problemele legate de armele nucleare non-strategice pe platforma de dialog strategic, fără a ține cont de specificul dislocării acestora și de alți factori care influențează securitatea părților.

Am dori să clarificăm faptul că în propunerile noastre este vorba despre rezolvarea problemei prezenței pe teritoriul unora dintre statele non-nucleare din NATO – cu încălarea TNP – a armelor nucleare ale SUA, care au capacitatea de a doborî ținte de pe teritoriul Rusiei. Acest lucru ar include și lichidarea infrastructurii pentru o desfășurare rapidă a unor asemenea arme în Europa, precum și încetarea practicii NATO de antrenamente și exerciții privind modalitatea de utilizare a acestor arme, cu implicarea statelor non-nucleare membre NATO.

Fără eliminara acestui factor de iritare, este imposibilă orice discuție legată de armele strategice non-nucleare.

*   *   *

Rachetele terestre cu rază medie și mai scurtă de acțiune

Considerăm această problematică drept una dintre direcțiile prioritare ale dialogului ruso-american privind stabilitatea strategică. Credem că respectiva categorie de arme reprezintă o componentă necesară a noii ”ecuații a securității”, care trebuie elaborată în comun de Rusia și SUA.

Continuăm să pornim din caracterul de actualitate al inițiativelor ruse în domeniul ”post-INF”, la baza cărora se află ideea unor moratorii reciproce verificabile privind desfășurarea de rachete cu rază medie și mai scurtă de acțiune, cu baza de la sol, în Europa.

În plan principial, suntem deschiși la o analiza pe fond a căilor de punere în practică a acestui lucru. În același timp, constatăm incertitudinea care continuă să persiste în abordările Washingtonului față de parametrii de bază ai potențialelor măsuri de control al armelor indicate, mai ales în ceea ce privește aplicabilitatea lor, care trebuie să se extindă asupra tuturor mijloacelor din respectiva categorie, în versiune nucleară și non-nucleară.

Am consemnat faptul că Statele Unite iau ca bază abordarea rusă, care prevede reglementarea reciprocă a preocupărilor comune în contextul vechiului Tratat INF. Varianta propusă de partea americană pentru dezvoltarea ideii noastre de măsuri reciproce de verificare în legătură cu sistemle Aeagis Ashore din România și din Polonia, precum și cu unele instalații situate în partea europeană a teritoriului Rusiei poate fi luată spre definitivare pe viitor.

Așa cum s-a subliniat în declarația președintelui Rusiei, V.V. Putin din 26 octombrie 2020 și adusă, ulterior, în repetate rânduri, la cunoștința părții americane, potențialele măsuri de transparență în privința obiectivelor rusești ce urmează să fie convenite ar putea să inclusă o verificare a absenței rachetei 9M729. Amintim: acest pas reprezintă o dovadă de bună voință, ținând cont de faptul că prin caracteristicile ei, racheta 9M729 nu contravine în nici un fel cerințelor fostului Tratat INF și că SUA nu au prezentat nici pânâ în prezent vreo dovadă care să confirme acuzațiile formulate la adresa Rusiei. În același timp, partea americană a ignorat acțiunea voluntară organizată de noi la 23 ianuarie 2019, în perioada când tratatul încă mai era valabil, pentru a demonstra dispozitivul și caracteristicile tehnice ale rachetei 9M729 și a instalației de lansare.

*   *   *

Bombardiere grele și nave de război de suprafață

Menționăm atenția părții americane asupra ideii Rusiei privind măsuri suplimentare de reducere a riscurilor în privința zborurilor bombardierelor grele în apropierea granițelor naționale ale părților. Vedem un subiect de disucție și un potențial pentru înțelegeri reciproc acceptabile. Amintim și despre un element nu mai puțin important al ”pachetului” nostru de propuneri referitoare la manevre similare ale navelor de război de suprafață, care reprezintă, de asemenea, riscuri serioase.

*  *   *

Exerciții și manevre militare 

Statele Unite nu au oferit un răspuns la propunerea cuprsinsă în alineatul 2 al Articolului 4 din proiectul de acord sugerat de Rusia. Se pare că partea americană pornește de la ideea că starea de tensiune din domeniul militar poate fi redusă prin creșterea transparenței și prin măsuri suplimentare de reducere a riscurilor, în spiritul propunerilor Occidentului de modernizare a documentului de la Viena.

Considerăm că o astfel de abordare este nerealistă și unilaterală, având drept scop să facă ”o radiografie” a activitățile Forțelor Armate ale Federației Ruse. Măsurile de consolidare a încrederii și securității din cadrul Documentului de la Vieva din 2011 sunt adecvate situației actuale. Pentru a începe discuții legate de posibilitatea actualizării lor, trebuie create condiții necesare. Ceea ce înseamnă că SUA și aliații lor trebuie să renunțe la politica de ”descurajare” a Rusiei și să fie întreprinse măsuri practice de dezescaladare a situației tehnico-militare, inclusiv în conformitate cu alineatul 2, Articolul 4 din proiectul nostru de tratat.

În privința prevenirii incidentelor în largul mării și în spațiul aerian de deasupra lor, salutăm disponibilitatea SUA de se angaja în consultări corespunzătoare. Această activitate nu trebuie însă să înlocuiască reglementarea problemelor cheie ridicate de Rusia.