MAE Rus: Exemple de articole ale amplei campanii de dezinformare angajate de mass-media occidentale, ce promovează teza despre presupusa pregătire a invadării Ucrainei de către Rusia (I)

La sfârșitul anului 2021 – începutul anului 2022, spațiul informațional mondial s-a confruntat cu o campanie mediatică fără precedent prin amploarea și modul meticulos în care a fost elaborată, campanie al cărei scop este de a convinge opinia publică mondială că Federația Rusă pregătește să invadeze teritoriul Ucrainei.

În pofida standardelor jurnalismului corect, mass-media au răspândit dezinformări, au manipulat pentru a inocula în conștiința socială teza privind intențiile agresive ale Moscovei. În același timp, au fost ignorate explicațiile detaliate și argumentate ale oficialilor ruși, în special numeroasele asigurări ale angajamentului Rusiei față de o soluționare pașnică și diplomatică a crizei din Ucraina pe baza ”Pachetului de măsuri” de la Minsk, referirile la dreptul suveran național al statelor de a realiza redislocare de forțe pe propriul lor teritoriu, precum și declarațiile despre caracterul defensiv al exercițiilor militare organizate în comun cu forțele armate ale Republicii Belarus. În plus, au fost ignorate preocupările Moscovei, care a subliniat că Occidentul este cel care își apropie infrastructura militară de granițele Rusiei, oferă ajutor tehnico-militar Ucrainei, o înarmează, îi trimite instructorii militari, desfășoară manevre militare, de amploare și periculoase.

În esență, presa occidentală a executat comanda politică a guvernelor lor, publicând în mod coordonat informații neadevărate, participând la războiul informațional total.

În dosarul de față sunt adunate și documentate unele dintre cele mai evidente articole-fake din mass-media occidentale. Ele sunt dovada că împotriva Moscovei se duce un atac informațional coordonat, menit să submineze și să discrediteze cererile justificate ale Rusiei privind asigurarea garanțiilor de securitate, precum și justificarea năzuințelor geopolitice occidentale și a explorării militare a teritoriului Ucrainei.

*   *   *

Așa cum era de așteptat, tonul întregii companii este dat de cele mai citate resurse din Statele Unite. Articolele sunt scrise într-o manieră intenționat expresivă. D. Ignatius scria în numărul din 25 ianuarie anul curent al cotidianului ”Washington Post”: ”Rachetele și avioanele rusești vor distruge, după toate probabilitățile, ținte din adâncul Ucrainei, iar Kievul va răspunde încercând să ucidă cât se poate de rapid cât mai mulți soldați ruși în luptele de frontieră”. Practic, cititorului nu i se lasă posibilitatea de a pune la îndoială veridicitatea afirmațiilor din articole, prezentate de parcă ”totul a fost deja decis”. E. Kramer, de la ”The New York Times (material din 22 ianuarie anul curent) continuă această tendință, interpretând într-o manieră distorsionată manevrele forțelor armate rusești efectuate de țara noastră pe teritoriul ei (o abordare care a devenit, în această campanie, una dintre principalele trucuri): ”Moscova a început să maseze trupe într-un mod care indică existența unui plan de invadare a Ucrainei de pe teritoriul Republicii Belarus. Kievul s-a temut, de asemenea, că Minskul poate pune la cale o provocare trimițând, spre exemplu, migranți la granița cu Ucraina – cum a făcut cu Polonia – și asigurând, astfel, un pretext pentru declanșarea războiului. Temerile legate de o posibilă invazie dinspre Belarus s-au accentuat și mai mult în cursul acestei săptămâni, deoarece Rusia își transferă în această țară trupe și tehnică militară în ajunul exercițiilor militare comune planificate pentru luna februarie”.

Un rol special în cadrul acestei activități și l-a asumat agenția Bloomberg, strâns legată de establishmentul politic americană În ultima perioadă de timp, acest mijloc de informare în masă s-a remarcat prin fake-uri premeditate, cu nimic justificate și care, ulterior, au trebuit dezmințite la cel mai înalt nivel. Cu puțin timp înainte de ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Beijing, A. Nardelli a scris în articolul de fond de pe site-ul agenției: ”Poate că Xi, în cadrul recentei sale discuții cu Putin, l-a rugat să nu declanșeze invazia în Ucraina pe durata Jocurilor, după cum a povestit un diplomat care lucrează la Beijing și care a rugat să-i fie păstrat anonimatul”. Imediat după apariția articolului, Ambasada Chinei la Moscova a declarat că este o pură provocare și minciună, informația fiind dezmințită de secretarul de presă al președintelui Rusiei, D. Peskov și de reprezentanta oficială a MAE rus, M. Zaharova. Cu adevărat periculos a devenit și alt articol al agenției: în noaptea de 4 spre 5 februarie, pe site-ul Bloomberg a apărut următoarea știre ”Live: Rusia invadează Ucraina”. Ulterior, redacția a publicat o declarație specială, anunțând că informația despre invazie a fost o ”greșeală”. După cum arată experți independenți, o singură asemenea știre, daca ar fi ajuns să fie citată, putea nu doar să distrugă economiile multor țări, dar să antreneze consecințe geopolitice serioase pentru întreaga lume.

Unele fake-uri din mass-media americane sunt luate, pur și simplu, de nicăieri, fiind, totodată elaborate în cele mai rele tradiții ale propagandei și nu pot fi altfel catalogate decât manipulare. Spre exemplu, este cazul articolului apărut la 7 februarie anul curent, pe site-ul postului de televiziune CNN, al corespondentului N. Bertrand despre interceptarea unor convorbiri între oficiali ruși: ”Comunicațiile interceptate de către SUA, după cum informează surse apropiate de serviciile de informați, au arătat că unii dintre oficialii ruși sunt îngrijorați de faptul că o invazie de proporții în Ucraina va fi mult mai costisitoare și complicată decât crede președintele Rusiei, Vladimir Putin și alți lideri de la Kremlin”.

După Statele Unite, al doilea cel mai activ câmp mediatic a devenit spațiul informațional al Germaniei – un important aliat al SUA din NATO și ”locomotiva” Uniunii Europene. Pentru rolul de principal executant al comenzilor de fake-uri a fost aleasă populara revistă ”Bild”, concret, redactoul ei șef, J. Röpke. El a fost cel care, la 3 decembrie 2021, a publicat, sub titlul ”Cum ar putea Putin să distrugă Ucraina”, o așa-numită ”hartă a invaziei” în Ucraina cu descrierea planurilor forțelor armate ruse: ”Faza unu – Sud” – presupune un atac asupra regiunile din sudul Ucrainei, cu scopul de a rupe țara de ieșirea la mare și de a asigura aprovizionarea Crimeii. În paralel cu prima fază a războiului, forțele aeriene și rachetele balistice ale lui Putin vor slăbi potențialul militar al Ucrainei pe întreg teritoriul țării. Faza a doua – ”Nord-Est” – ar urma să se deruleze în paralel cu cea prima și constă în slăbirea capacității de apărare a Ucrainei sub loviturile rachetelor balistice. A treia fază – ”Kiev” – presupune ofensiva asupra capitalei ucrainene dinspre nord. După ce a avansat ”aproximativ pe linia Korosten-Uman”, armata rusă ”va forța Kievul să capituleze”. După toate aparențele, J. Röpke a primit misiunea de a ”duce” această temă și mai departe. Cel puțin încă patru materiale cu semnătura lui au fost publicate în ”Bild”, inclusiv articolul din 5 februarie anul curent, unde jurnalistul german analizează planurile Rusiei pentru Ucraina: ”Atacul Rusiei asupra Ucrainei nu a început încă, dar serviciile speciale dispun deja de informații privind acțiunile lui Putin din perioada de după marele război și despre regimul marionetă dur pe care Kremlinul vrea să-l instaleze în Ucraina. Serviciile secrete au aflat planurile post-belice ale rușilor în Ucraina. Etapa 1 – Predarea orașelor. Etapa 2 – Convocarea ”Radei populare”. Etapa 3 – Stare de urgență”.

Mijloacele de informare în masă din Marea Britanie, ce publică în număr mare și foarte des informații despre ”invazie”, folosesc aceleași tactici retorice ca și colegii lor din blocul NATO: utilizează cuvinte precum ”iminent” (”Daily Mirror”, la 5 februarie anul curent, D. Warburton: Peste 100 de militari britanici de elită au fost trimiși în Ucraina de teama unei iminente invazii ruse”), păcătuiesc printr-o prezentare unilaterală (”Guardian”, 7 februarie a.c., E. Roth: ”Tancuri, tancuri, tancuri: rușii continuă consolidarea militară la granița cu Ucraina”), se ocupă de substituirea noțiunilor, în încercarea de a prezenta exercițiile militare ale trupelor ruse și beloruse ca dovadă a existenței unor planuri de invadare a Ucrainei (”Daily Express”, 8 februarie a.c., M. Cook: ”Putin pregătește să invadeze Ucraina cu 140 de nave și 10.000 de militari – cea mai mare misiune din 1991”).

În ceea ce privește ultima tactică, cel mai mult s-au evidențiat cu utilizara ei mass-media din Elveția, aparent neutră, mai precis postul de televiziune SRF al confederației. Coreponsdentul lui la Moscova, D. Nauer susține, într-un reportaj difuziat la 28 ianuarie anul curent, că ”Rusia transferă forțe uriașe la granița cu Ucraina. De la mii de kilometri, din Siberia, a fost adusă tehnică militară, inclusiv tancuri”. În același timp, în calitate de imagini video sunt folosite cadre din timpul unor exerciții de antrenament de pe poligoane ale unităților uniunii de arme combinate ale Districtului Militar Sud, dându-i, astfel, telespectatorului falsa impresie că la granița cu Ucraina sunt desfășurate arme pentru realizara planurilor agresive ale Moscovei, existente doar în mințile propagandiștilor occidentali.

Ceva mai reținute din punctul de vedere al categorisirii, dar publicând la fel de multe materiale (în fiecare zi, practic), sunt agențiile de știri ale Canadei. În același timp, presa scrisă locală exagerează de dreptul la libera exprimare a opiniilor al experților invitați să-și dea cu părerea, iar întreaga activitate de propagandă se desfășoară cu precizarea ”Opinion”, eliberându-se, astfel, pe sine, de responsabilitatea editorială pentru publicarea unor informații absolut nefondate. Ca exemplu poate fi evocat articolul de fond al cercetătorilor de la Institutul Macdonald, L.M Kolga, B. Davlen și R. Shimuka din ziarul ”Toronto Sun”, material apărut la 23 ianuarie a.c.: ”Pregătirile militare rusești indică o posibilă invazie. Probabilitatea acțiunilor militare crește semnificativ și, după toate probabilitățile, până la o ofensivă deschisă rămân câteva săptămâni”.

Având o lungă tradiție jurnalistică, mass-media franceze prelucrează agenda de fake-uri în stilul lor: folosind o exprimare literară, încercând să ”capteze” atenția nu cu fapte, ci cu imagini. Ca exemplu de astfel de articole poate fi dat reportajul realizat la Kiev de corespondentul cotidianului francez ”Le Point”, G. Perrier, la 3 februarie: ”Bocănitul cizmelor de la granița de est apropie Ucraina de Occident, iar cei mai hotărâți pun mâna pe arme. Concluzia este formulată de deputata ucraineană pro-occidentală I. Klimpuș-Țințadze: ”Noi suntem avangarda, care ne opunem lumii ruse. De Ucraina liberă și democrată depinde securitatea Europei. Este timpul ca societățile occidentale să se trezească” – și articolul de fond al filosofului liberal de stânga, B-A. Levy, din săptămânalul ”L’Express”, din 27 ianuarie a.c.: ”Cred că va fi o baie de sânge”. În spatele acestei ”literaturi”, propagandiștii francezi nu se sfiesc să se facă ecoul colegilor germani, speculând pe tema ”planurilor Rusiei” împotriva Ucrainei, planuri ajunse nu se știe de unde în posesia lor. Unul dintre aceste ”planuri a fost prezentat în același ”L’Express” de P. Veronique, la 3 februarie a.c.: ”Capturarea deplină a Ucrainei”, ”Refacerea Novorossiei imperiale”, ”Să alipească Donbassul și Crimeea, dar să nu se atingă de Odessa”, ”Lovitură de stat sau răsturnarea președintelui Zelenski”, ”Fie soluție diplomatică, fie impas”, toată această pseudonaliză fiind împănată (precum la J.Röpke din ”Bild”) cu un număr însemnat de materiale ilustrative sub formă de infografie.

Grăitor este și faptul că această campanie se duce, ținându-se cont de auditoriul uneia sau alteia dintre publicații. Acest lucru poate fi ilustrat cu exemplul mass-media din Belgia. Astfel, cotidianul ”De Standaard”, cotidian orientat spre un cerc larg de cititori belgieni, execută, într-un articol din 3 februrie, semnat de P. de Lobel, comanda politică fără prea multe detalii, dar pătrunzător, pe baza declarațiilor americane: ”Moscova și-a planificat să folosească drept pretext pentru invazie un videoclip-fake. Planul de a pregăti un videoclip fals cu un atac al militarilor ucraineni corespunde foarte bine războiului propagandistic rus, care se duce de ceva timp”. Colegii de propagandă de la ziarul ”L’Echo”, ai lui De Lobel, fabulează pe tema posibilei invazii în stilul tabloidelor germane și franceze, fără să-și confirme ipotezele: ”Sunt posibile trei scenarii în cazul unui atac al Rusiei. Primul – cucerirea în totalitate a Ucrainei. Majoritatea experților consideră că, pentru asta, Rusia are nevoie de una sau două săptămâni. După care ar putea izbucni, cel mai probabil, un război de gherilă. De asemenea, nu este exclus ca acest conflict să capete amploare europeană. Rusia ar putea ocupa Berdiansk, un oraș la Marea Neagă și, astfel, să unească regiunea Donbass cu Crimeea. Este al doilea scenariu pe care experții îl consideră destul de probabil. Credem că Moscova ar putea întări și mai mult controlul asupra Donbassului și Luganskului, ocupând definitiv aceste regiuni. Acesta ar fi al treilea scenariu” (articol din 31 ianuarie a.c.).

În același timp, publicația ”EU Observer”, de cu totul alt nivel în Uniunea Europeană și care este destinată publicului hub-ului UE din același Bruxelles, expune, într-un articol din 26 ianuarie a.c., argumente complexe, demonstrând chiar o tentativă (oricum destul de perversă) de a înțelege ”care este motivația” Rusiei pentru ”viitoarea” invazie: ”O divizare emoțională în Europa. În timp ce statele est-europene se tem de revenirea imperialismului rus, europeanul occidental de nivel mediu consideră, se pare, că Rusia încă se opune unui presupus imperialism al Statelor Unite. După cum s-a constatat, Occidentul a ignorat, în mare măsură, temerile Moscovei, când a lărgit UE, NATO și a extins influența lui militară. Rusia este umilită și tot ce își dorește este un loc sub soare. Chiar dacă, astăzi, UE este percepută pozitiv în Republica Belarus, în Moldova și în Ucraina, realitatea este că suveranitatea lor a fost puternic compromisă de Moscova. Belarus este parte a Statului Unional al Rusiei și membru al ”NATO rusesc – ODKB”. În estul Moldovei sunt desfășurate forțe ruse de menținere a păcii. Iar în Ucraina – soldați ruși (în estul țării și în Crimeea)”. Oricum, mesajul este unul și același – Rusia se pregătește să invadeze teritoriul statului vecin.

Versiunea potrivit căreia campania de dezinformare mediatică are un caracter coordonat și controlat este susținută de faptul că, deseori, presa din țările acestei regiuni folosește aceleași teze. Astfel, în paginile ziarului ”Latvijas Avise” din 8 februarie a.c., jurnalistul M. Antonevics (Letonia) face o paralelă istorică încărcată emoțional (și în același timp absolut nelalocul ei): ”Odată în plus, informația le amintește multora de așa-numitul incident de la Gleiwice, care i-a servit lui Hitler, în 1939, drept pretext pentru a ataca Polonia și pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. După cum se știe, naziștii au acuzat Polonia că au ocupat, pe timpul nopții, postul de radio din orașul de frontieră Gleiwitz și au difuzat apeluri îndreptate împotriva Germaniei. Inițial, acest lucru a fost interpretat ca o provocare slab mascată, presupunere confirmată ulterior de fapte – atacul a fost o operațiune planificată în secret de hitleriști și care a primit numele, cu multe subînțelesuri, ”Conserve”. Așa au fost marcate cadavrele îmbrăcate în uniforme ale soldaților polonezi și aruncate în fața stației de radio pentru a lăsa impresia că ei au murit în timpul atacului”. Se poate face o comparație cu analogiile menționate de publicistul V. Lauri, care face referire la expertul Centrului pentru Studii de Apărare, C. Stoicescu, analogii publicate într-un articol din 18 ianuarie apărut pe site-ul de internet ”ERR.ee” (Estonia): ”Există informația că Rusia a trimis în regiune diversanți și sabotori. Am văzut în istorie asemenea scenarii, când URSS a invadat Finlanda, în noiembrie 1939, sau când Hitler a atacat Polonia, în septembrie 1939”.

                                                                                                                                                                                                                                            (Va urma)