Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Cine a pus capăt genocidului evreilor?

La 27 ianuarie este marcată Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, o tragedie în care peste 6 milioane de evrei au murit ca martiri. În această zi din 1945, Armata Roșie a eliberat prizonierii celui mai mare lagăr al morții, Auschwitz, unde, conform documentelor Tribunalului de la Nürnberg, au fost uciși peste 2,8 milioane de oameni.

Încă în vara anului 1944, Armata Roșie a eliberat alt lagăr de concentrare din estul Poloniei – Majdanek, unde au fost uciși 80.000 de oameni, dintre care 60.000 erau evrei. Ulterior, au fost eliberate de trupele sovietice lagărele naziste numite bande rulante ale morții, precum Gross-Rosen (februarie 1945), Sachsenhausen (22 aprilie), Ravensbrück (sfârșitul lunii aprilie) și Stutthof (9 mai)…

Exterminarea în masă a evreilor a avut loc nu numai în teritoriile ocupate de Reich, ci și în țările satelit ale Germaniei naziste: Ungaria, România etc. 

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este un bun prilej de a aminti că, acum, în Europa se înregistrează o creștere a manifestărilor de glorificare a nazismului și a antisemitismului: cimitirele evreiești sunt profanate, se comit acte de vandalism împotriva mormintelor soldaților sovietici care au pus capăt genocidului evreilor, mișcările neonaziste se bucură de popularitate. În Țările baltice – membre ale Uniunii Europene – au loc procesiuni ale veteranilor Waffen-SS, care au mâinile pătate de comiterea a mii de crime, dar care acum sunt cinstiți ca eroi ai „luptei de eliberare națională”. 

În Ucraina, al cărei sprijin UE l-a declarat cu voce tare în ultimul timp, se organizează, cu conivența autorităților, procesiuni la lumina torțelor în cinstea colaboraționistului S. Bandera, se organizează marșuri în cinstea „diviziei ucrainene „Galicia”, care făcea parte din forțelor SS, străzile și locuri publice sunt redenumite în onoarea acoliților naziști. Birocratii europeni si ONG-urile occidentale, care sunt preocupate de drepturile omului in intreaga lume, nu au mișcat un deget pentru a deschide o ancheta si pentru a-i pedepsi pe cei responsabili de tragedia de la Odesa din 2 mai 2014, cand neonazistii au ars de vii cateva zeci de oameni retrași în Casa Sindicatelor, precum și numeroase fapte de atrocități, torturi, violențe sexuale, jafuri și crime comise de militanții așa-zisulelor batalioane teritoriale (naționale) care operează împreună cu unitățile regulate ale armatei ucrainene în zonele regiunilor Donețk și Lugansk ocupate de acestea. 

Cum se potrivește acest lucru cu „înaltele valori europene”, principiile „statul de drept”, care sunt proclamate solemn de Bruxelles aproape în fiecare zi? 

Rusia se opune în mod constant nazismului și inițiază anual adoptarea unei rezoluții prin care se condamnă glorificarea nazismului și a rasismului, a antisemitismului și a xenofobiei. Însă Ucraina și Statele Unite ale Americii votează invariabil împotriva documentului, în timp ce statele UE se abțin, încurajându-i, în practică, pe moștenitorii nazismului și fascismului. Este greu de găsit argumente împotriva necesității de a crește nivelului de educație al tinerilor pe tema Holocaustului, totuși, discuțiile despre importanța educației își pierd sensul, atâta timp cât încă nu există o respingere necondiționată a ideologiei inumane pline de ură și atâta timp cât falsificatorii istoriei încă mai încearcă în mod activ să treacă sub tăcere, să diminueze și să denigreze semnificația misiunii de eliberare a Armatei Roșii în Europa. În epoca modernă, ei nu ezită să încurajeze lepădături neo-naziști să creeze noi rele și crime.