De Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului, FSB a publicat arhiva execuțiilor în masă din Dubăsari

În acest oraș, între 12 și 28 septembrie 1941, naziștii și acoliții lor au împușcat de la 6 000 la 8 000 de civili.

FSB al Rusiei (Serviciul Federal de Securitate – n.r.), de Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului (77 de ani de la eliberarea prizonierilor din lagărul nazist Auschwitz în 1945) și pentru a păstra memoria istorică a tragediei populației civile ale Uniunii Sovietice – victimele crimelor de război ale hitleriștilor și acoliților acestora din timpul Marelui Război pentru Apărarea  Patriei – au publicat, pe site-ul său, documentele de arhivă despre crimele comise  în orașul Dubăsari (RSS Moldovenească)  Potrivit datelor de arhivă, în perioada 12-28 septembrie 1941, acolo au fost împușcați de la 6000 la 8000 de civili, printre care se numărau multe femei și copii.

Copiile digitale declasificate ale documentelor de arhivă ale FSB al Rusiei pentru regiunea Arhanghelsk, publicate la rubrica „Materiale de arhivă”, mărturisesc execuții în masă.

Pentru exterminarea în masă a evreilor din teritoriul ocupat al URSS, au fost create  Einsatzgruppen SS, în cadrul cărora naționaliștii ucraineni și baltici au comis atrocități împotriva populației civile. Deja la începutul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în vara anului 1941, aproximativ 6 000 de evrei la Lvov și 2 000 de evrei la Luțk au devenit victime ale complicilor hitleriștilor; spre noiembrie 1941, călăii naziști au ucis aproximativ 21 000 de evrei în Rivne (Rovno), conform unui text care precede documentele publicate care investighează crimele naziștilor și ale acoliților acestora. În februarie 1942, Hitler a fost informat că Estonia a devenit judenfrei – prima țară din Europa „liberă de evrei”. La Berlin, s-a remarcat și zelul naționaliștilor letoni pentru „rezolvarea chestiunii evreiești”, iar familiile evreiești din toate părțile Europei ocupate de Germania au fost aduse pe teritoriul Letoniei pentru ucidere ulterioară.

Execuții la Dubăsari

În 1953, ca urmare a activităților de căutare operațională, Departamentul Ministerului Afacerilor Interne al URSS pentru Regiunea Arhangelsk i-a arestat pe Christian Schneidt, Wilhelm Stotz, Rudolf Naimiller și Rudolf Schneider, participanți direcți la masacrul populației civile a orașului Dubăsari. După capturarea orașului de către trupele germano-române la 27 iulie 1941, a fost organizat un Einsatzkommando special pentru exterminarea evreilor, țiganilor, comuniștilor și prizonierilor de război sovietici, iar pe teritoriul fabricii de tutun a fost creat un ghetou evreiesc, distrugerea prizonierilor acestuia devenind cel mai masiv act de genocid de pe teritoriul RSS Moldovenești.

Materialele publicate citează mărturia SSistului Rudolf Naimiller, inclusiv despre prima lui participare la o asemenea acțiune în satul Budăești în septembrie 1941.

„<…> Am mers împreună cu un polițist din satul Trehgrad <…> și am intrat într-o curte, am scos din casă o singură familie, formată dintr-un soț, soție și fiică de 13-15 ani, omul a fost invalid, nu avea un braț. Nu voi uita niciodată această priveliște groaznică, adică când am invitat această familie să iasă din casă, au plâns toți, a plâns și bărbatul fără braț, el s-a apropiat de câinele său, legat cu un lanț în curte, cu lacrimi, și a început să-și ia rămas bun de la el, după care am condus această familie la locul adunării. Când s-au adunat toți evreii satului Budăești, noi, cu armele în mână, i-am condus sub escortă la locul execuției < …> După ce am condus oamenii la cimitirul vitelor <…> i-am oprit și i-am incercuit pentru a împiedica scăparea victimelor, iar execuția a început. Mai întâi au împușcat toți bărbații, apoi femei și copii”, a povestit el.

„A doua oară am participat la exterminarea în masă a evreilor, tot în septembrie 1941, lângă orașul Dubăsari, unde au fost împușcați până la 800 de oameni, inclusiv bătrâni, femei și copii. În timpul acestei operațiuni, am escortat, de asemenea, evrei la execuție , iar în timpul acesteia am stat într-un cordon înarmat pentru a împiedica scăparea victimelor <…> După ce au petrecut noaptea în orașul Dubăsari, evreii au fost escortați la locul execuției, nu departe de Dubăsari, iar bărbații au fost împinși înainte, femeile, apoi. Eu personal am escortat la locul execuției pe femei și copii. La locul execuției evreii au fost opriți și s-a ordonat să se așeze, apoi au fost luați în grupuri, li s-a ordonat să se dezbrace, apoi SS-iștii germani i-au condus la gropi și i-au împușcat.>”, a relata Naimiller.

Materialele conțin și mărturia martorului care a supraviețuit miraculos – Paraskovia Poluektova. După ce a aflat că evreii sunt împușcați în Dubsari, ea împreuna cu sora ei mai mica și fratele au început să se ascundă, dar au fost reținuți de un polițist din satul lor și duși la Dubăsari.

„<…> Pe câmpul, nu departe de cazarme au fost adunați în jur de 600 de oameni de cetățeni sovietici de naționalitate evreiască. Toți erau din diferite locuri ale RSS Moldovenești. Pe urmă nemții ne-au obligat să săpăm o groapă. Aceasta era foarte mare, nu pot spune dimensiunea ei. Cand a fost sapata groapa, nemtii au ordonat tuturor sa se dezbrace pana in lenjerie <…> Dupa aceea a inceput executia.In fata ochilor mei au fost împușcați circa 400 de oameni”, a spus martorul. Victimele au fost conduse în loturi până la marginea gropii, puse să îngenuncheze cu fața spre groapă și apoi li se trăgea în ceafă. Copiii mici au fost străpunși de soldații germani cu baioneta și aruncați în groapă. Unele femei și-au luat copiii în brațe, i-au lipit de piept și au îngenuncheat împreună cu ei. Poluektova însăși a fost salvată de la moarte printr-un accident – când ea, sora ei mai mică și fratele stăteau în genunchi pe marginea gropii, un ofițer german s-a apropiat de ea și a întrebat-o în rusă de ce naționalitate este. Poluektova a răspuns că tatăl ei este ucrainean, iar mama ei evreică. Apoi, ofițerul i-a întrebat numele de familie, ea a răspuns – Șpetakovskaia, deși numele ei adevărat era Kerman. După aceea, ofițerul i-a ordonat să se îmbrace.

La 24 februarie 1954, Tribunalul Militar al Districtului Militar Belamorski, după ce a examinat într-o ședință închisă la Arhangelsk un dosar penal sub acuzația lui Christian Schneidt, Wilhelm Stotz, Rudolf Naimiller și Rudolf Schneider, i-a găsit pe toți cei patru vinovați și i-a condamnat la 25 de ani de închisoare.