Corneliu Vlad: Moscova acționează la schimbătorul de viteze și la accelerație

Corneliu VLAD

Confruntarea politico-diplomatico-militară care opune Rusiei Statele Unite, aliații lor din NATO și regimul de la Kiev  a fost comparată de un viceministru rus de Externe cu criza rachetelor din Cuba, când lumea s-a apropiat cel mai mult, în timpul războiului rece, de un cataclism nuclear atotdistrugator. Dar nicio comparație nu e perfectă.

De data aceasta, nimeni nu vrea un război deschis, și poate nici chiar actualul război hibrid. Statele Unite sunt prinse în conflictul latent, dar tot mai preocupant, cu China, iar aliații europeni sunt divizați în pozițiile lor.

Iar Rusia exclude categoric un război fratricid în partea de lume care este leagănul marelui stat al slavilor de Răsărit. “Ce ar câștiga Rusia? – comentează ziaristul Ben Aris, care a fost timp de zece ani corespondent la Moscova. Singurul lucru de valoare pe care îl are Ucraina este agricultura, care s-ar prăbuși în cazul unui război total urmat de o inevitabilă insurecție vâscoasă și pasională. În plus, Kremlinul ar prelua costul reparării Ucrainei. Nu se va întâmpla”.

În căutarea unei soluții pentru evitarea unui război cu consecințe inimaginabile există două variante. Prima, prin negocieri. Oricât de anevoioase și dificile ar fi ele. Moscova a înregistrat o primă victorie determinând cealaltă parte să se așeze la masa tratativelor. Dar Rusia insistă pentru rezultate concrete, neîntârziate și care să vizeze întregul spectru al securității europene. Baza de discuții cuprinsă în propunerile Rusiei are obiective deosebit de ambițioase, dar realiste, fezabile.

A doua varianta este potențarea capacităților militare ale Rusiei, ca o contracarare a acțiunilor similare ale SUA și NATO în Ucraina și spațiul Marii Negre. Președintele Putin a anunțat că Rusia va trebui să recurgă la ”măsuri militare şi tehnice” în cazul în care Occidentul continuă să fie ”agresiv”, ”în pragul uşii casei noastre”. Răspunsul Moscovei, a adăugat el, ” poate fi variat” şi ”depinde de propunerile pe care mi le fac experţii noştri militari”.

De ce această variantă dură? Liderul de la Kremlin a subliniat că aderarea Ucrainei la NATO sau desfăşurarea de armament NATO în Ucraina sunt ”linii roşii” şi că Moscova nu va lăsa Occidentul să le încalce. ”Nu avem unde să ne retragem”, a declarat el, adăugând că NATO poate desfăşura rachete în Ucraina, care pot atinge Moscova în patru-cinci minute. ”Ei ne-au obligat să tragem o linie dincolo de care nu putem trece. Ne-au adus în punctul în care trebuie să le spunem pur şi simplu «Stop»”, a declarat liderul de la Kremlin.

S-ar putea spune așadar că politica externă a Rusiei acționează în acest moment la “schimbătorul de viteze”, după cum se exprima politologul rus Dimitri Trenin. Atât demersuri diplomatice, propuneri de negociat etc., cât și concentrări de forțe, exerciții militare etc.

Președintele Vladimir Putin explica la 18 noiembrie la o reuniune a înalților oficiali ai MAE despre relațiile cu “colegii” occidentali implicați în criza ucraineană: „Recentele noastre avertismente au avut un anumit efect: oricum au apărut tensiuni acolo. Este important ca ei să rămână în această stare cât mai mult timp posibil, astfel încât să nu le treacă prin cap să organizeze un fel de conflict, (…) nu avem nevoie de un nou conflict”.

La tradiționala sa conferință de presa anuală, președintele Putin evidenția, “laconic și precaut” (“Le Monde”), câteva indicii încurajatoare în aceasta direcție: “Pentru moment, vedem o reacție pozitivă. Partenerii americani ne spun că sunt gata să începem să discutăm pe baza propunerilor trimise de MAE Rus la Washington”. Iar ministrul de Externe Serghei Lavrov anunța că negocierile vor începe în ianuarie. Dar “garanțiile că NATO nu se va extinde spre Est trebuie asumate “acum, nu peste zece ani”, a subliniat liderul rus. Aceste negocieri “nu trebuie să fie eterne”, relua ideea ministrul Lavrov. Și președintele Putin preciza: “Acțiunile noastre nu depind de negocieri, ci de asigurările pe care Rusia le va primi pentru securitatea sa”.

După cum se vede, Moscova manevrează nu numai la schimbătorul de viteze, ci și la accelerație.

Climatul general pare oricum încurajator. Ziaristul Ben Aris scria: “Putin nu mai este mulțumit de status quo-ul menținerii unei insurecții costisitoare și stânjenitoare în Donbas. Vrea o rezolvare a problemei NATO. El vrea ca promisiunile făcute lui Gorbaciov să fie îndeplinite și garantate. El vrea să fie definit statutul Ucrainei în Europa. Și vrea că Occidentul să înceteze să se amestece în afacerile Rusiei.”

Iar daca lucrurile merg spre bine, care ar putea fi rezultatul, ne putem întreba. Vor fi repuse în vigoare tratatele din sfera limitării înarmărilor celor două superputeri, va spori coeficientul de predictibilitate și încredere. Dar înainte de orice, detensionarea situației din Ucraina.

Politologul Henrik Larsen, cercetător principal la Centrul pentru Studii de Securitate al Institutului Federal Elvețian de Tehnologie de la Zürich apreciază că  “singurul compromis care ar putea fi negociat — în primul rand cu conducerea SUA — este că NATO nu are intenția nici de a extinde, nici de a staționa infrastructura militară în Ucraina în actualul mediu de securitate, cu condiția ca Rusia să se angajeze să nu folosească forța militară împotriva Ucrainei și să rezolve conflictul din Donbass”.