MAE Rus desființează poveștile NATO privind relațiile cu Rusia

Ministerul Rus de Externe a publicat un raport privind relațiile cu Alianța Nord-Atlantică care reprezintă un răspuns la articolul NATO ”Mituri despre relațiile dintre Rusia și Alianță”.

MIT: Rusia nu este interesată de dialogul cu NATO

Dezmințire 

Rusia nu a făcut nimic pentru a înrăutăți relațiile cu NATO. Vina pentru degradarea lor aparține în totalitate Alianței. De la Alianța Nord-Atlantică trebuie să pornească inițiativa de relansare a acestor relații și de găsire a unei căi de ieșire din situația tensionată creată.

În 2014, din inițiativa Alianței a fost stopată, practic, colaborarea civilă și militară cu Rusia. În 2016, când NATO a propus convocarea unei ședințe a Consiliului Rusia-NATO (CRN), am ieșit în întâmpinare. Până în iulie 2019, au avut loc zece întâlniri în acest format. Reprezentanții Rusiei au participat activ și interesat la schimbul de briefing-uri dedicate exercițiilor militare, la dezbateri privind situația din Afganistan și la criza provocată de Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie și mai scurtă de acțiune (INF). În același timp, țările NATO ne-au impus în mod insistent discuții pe tema ucraineană, deși Alianța nu are nici o legătură cu acest subiect.

Am vorbit despre necesitatea de a dezbate subiecte de reală actualitate și de profil pentru CRN și, înainte de toate, reducerea tensiunii militare. Am avansat, în acest sens, propuneri concrete. La ședința CRN din 31 mai 2018, ne-am pronunțat în favoarea reluării dialogului pe linie militară pentru a analiza problemele care generează îngrijorare; pentru a adopta, pe bază de reciprocitate, măsuri de reducere a intensității activităților militare de-a lungul liniei de contact dintre Rusia și NATO (Țările baltice, Marea Neagră, Arctica): pentru a perfecționa mecanismul de prevedere a unor activități militare periculoase și a incidentelor în spațiul aerian și pe mare, în primul rând în regiunile Mărilor Baltică și Neagră.

La o întâlnire cu Comandantul-șef al Statului Major al NATO în Europa, T. Walters, desfășurată la Baku, la 10 iulie 2019, șeful Statului General Major al Forțelor Armate ale Rusiei, V.V. Gherasimov, a propus o serie de măsuri suplimentare pentru reducerea stării de tensiune în Europa – îndepărtarea de linia de contact dintre Rusia și NATO a zonelor de exerciții operative, prevenirea, în Regiunea Baltică, a incidentelor în aer și pe mare, prin echiparea aviației militare cu transpondere, stabilirea unei distanțe minime acceptabile pentru apropierea avioanelor și navelor, precum și continuarea practicii de informare reciprocă privind viitoarele exerciții și invitarea observatorilor la ele.

În februarie 2020, la întâlnirea cu Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ”în marja” Conferinței de securitate internațională de la München, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a cerut NATO să răspundă la propunerile noastre de detensionare, ceea ce ar fi permis discutarea lor la ședința CRN. Dar nu am primit nici un răspuns.

La 8 mai 2020, Serghei Lavrov i-a trimis un mesaj Secretarului general al Alianței, prin care propunea să fie redusă intensitatea exercițiilor militare și să se dea dovadă de reținere în zonele de contact dintre Rusia și NATO pe durata pandemiei de COVID-19. A fost confirmată valabilitatea propunerilor trimise anterior Alianței.

După ce Statele Unite au distrus cu bună intenție și cu susținerea totală a aliaților lor Tratatul INF, Rusia a întreprins o serie de pași unilaterali chemați să asigure predictibilitate și cumpătare în domeniul rachetelor, venind, totodată, cu inițiativa de a dezvolta aceste măsuri pe bază de reciprocitate și cu participarea țărilor NATO. În special, am propus membrilor Alianței să urmeze exemplul constructiv al Rusiei și să introducă un moratoriu de întâmpinare asupra desfășurării în Europa a rachetelor terestre cu rază medie și mai scurtă de acțiunie indiferent de dotare și, de asemenea, să ajungă la un acord cu noi în privința măsurilor de verificare.

Dar în locul unui set complet de pași spre detensionare, NATO a propus doar modernizarea Documentului de la Viena, din 2011 (VN-2011). În privința utilizării transponderelor pe durata survolării, de către aviația militară, a Regiunii Baltice, aceleași țări NATO s-au mulțumit să sublinieze necesitatea aplicării, sub egida ICAO (Organizația Internațională a Aviației Civile, n.r.), a recomandărilor deja existente ale Grupului de proiect pentru Marea Baltică, convocat în conformitate cu ”inițiativa Niinistö” (Sauli Väinämö Niinistö, președintele Finlandei, n.r.). Iar, în timp ce Rusia aplică aceste recomandări, avioanele de vânătoare ale NATO se ridică în mod constant și demonstrativ în aer la trecerea avioanelor rusești, totul pe fondul unui propagande zgomotoase. Alianța nu a manifestat disponibilitatea de a colabora pentru a conveni distanțele de siguranță la apropierea avioanelor și navelor, evocând drept justificare existența unor acorduri bilaterale între Rusia și o serie de țări ale blocului de prevenire a incidentelor în largul mărilor și în spațiul aerian de deasupra acestora. Dar astfel de înțelegeri nu există nici pe departe cu toate statele membre NATO.

Sub un pretext inventat, au fost respinse inclusiv inițiativele Rusiei din domeniul ”post-INF”: lipsa dorinţei Statelor Unite de a-și limita capacitatea de a proiecta forțele în apropierea granițelor noastre și de a crea riscuri suplimentare directe pentru securitatea Rusiei este mascată cu nedoveditele acuzații ale NATO privind o presupusă desfășurare de rachete interzise anterior de Tratatul INF. Aceste pretenții false au fost respinse de noi în repetate rânduri cu dovezi convingătoare.

A fost limitat la maxim accesul diplomaților noștri la sediul central al Alianței și contactele cu Secretariatul Internațional. După 2014, țările NATO au redus în mod unilateral efectivul reprezentanței noastre la Bruxelles în 2015, 2018, precum și în octombrie 2021, când ne-a fost comunicată decizia de retragere a acreditărilor pentru opt angajați ai Reprezentanței permanente, acuzați pe nedrept de spionaj, și de a reduce la 10 numărul de funcționari ai acestei instituții. Cu un asemenea număr de persoane este imposibil să asiguri funcționarea normală a misiunii. În același timp, Stoltenberg a recunoscut că acest pas nu are legătură cu un eveniment anume, ci se bazează, chipurile, pe niște date ale servciilor speciale.

Se ridică întrebarea – cine nu este interesat de dialog și cine face totul pentru ca acest dialog să nu continue?

Manevrele NATO „Baltops-2020”/ Foto: m.123ru.net

MIT: Rusia destabilizează situația din regiunea euro-atlantică

 Dezmințire

 Suntem interesați să menținem în Europa o arhitectură de securitate stabilă, bazată pe acorduri internaționale și pe Carta ONU. Dar Washingtonul, cu acordul tacit al aliaților din NATO, distruge în mod consecvent, în ultimii ani, mecanisme juridice internaționale care funcționau ireproșabil. 

Cel mai elocvent exemplu este criza privind Tratatul INF. La numai două săptămâni după ce, în august 2019, Statele Unite s-au retras din Tratat, acestea au testat în mod demonstrativ o rachetă dintr-o categorie interzisă anterior de prevederile Tratatului, și anume o racheă de croazieră cu rază medie de acțiune din familia Tomahawk. Mai mult, această lansare, efectuată cu ajutorul versiunii terestre a lansatorului universal Mk-41, a confirmat pe deplin justețea observațiilor formulate de Rusia privind instalațiile de infrastructură militară și strategică Aegis Ashore desfășurate la granițele ruse, obiecții prezentate de noi, de-a lungul anilor, Statelor Unite în contextul Tratatului, dar fără nici o reacție constructivă din partea Washingtonului. 

În plus, SUA desfășoară intens activități de cercetare, dezvoltare și de testare pe o gamă largă de alte sisteme terestre de rachetă cu rază medie și mai scurtă de acțiune. Concomitent se fac auzite declarații ale militarilor americani privind necesitatea trecerii cât mai rapide la desfășurarea lor în Europa și în Regiunea Asia-Pacific. Acest lucru demonstrează clar că distrugerea de către Washington a INF a fost determinată de dorința Statelor Unite de a scăpa de restricțiile privind dezvoltarea potențialului destinat exercitării unor presiuni de forță asupra țărilor incluse de Washington în categoria ”rivali” și ”potențiali rivali” și nu de miticile ”încălcări” de către Rusia a prevederilor INF. 

La rândul său, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a venit cu inițiative concrete de stabilizare a situației în condițiile în care INF și-a încetat existența, propuneri care continuă să fie ignorate în mod vădit de țările NATO. 

MIT: NATO este o alianță defensivă, a cărui extindere nu amenință Rusia

Dezmințire 

Întreaga apărare colectivă a NATO este concentrată pe ”flancul estic”. Se pare că Alianța alte probleme nu are. Terorismul, amenințările la adresa securității din alte regiuni nu au aceeași importanță ca presupusul pericol pe care l-ar reprezenta Rusia. 

Extinderea necontrolată a Alianței și înghițirea de noi teritorii este însoțită de desfășurarea, acolo, a infrastructurii militare, folosite pentru a întări prin forță retorica de confruntare a NATO, infrastructură care, potențial, ar putea fi activată inclusiv pentru a accelera transportul de echipamente militare grele și de personal ale Forțelor militare ale țărilor membre la granițele țării noastre. În statele est-europene ale NATO se construiec poligoane și obiective pentru depozitarea din timp a echipamentelor militare grele. Sunt asigurate oportunități pentru prezența militară străină pe teritoriul acestor state, ceea ce, într-un final, se afla la limita încălcării dacă nu a literii, cel puțin a spritului Actului Fondator Rusia-NATO din 1997. 

Țările NATO organizează așa-numitele ”misiuni nucleare comune” (nuclear sharing) care vin în contradicție flagrantă cu prevederile Tratatului de Neproliferare a Armamentului Nuclear (NPT). În Europa sunt dispuse peste 200 de obiective militare americane și ale NATO, din care o mare parte în țările Europei Centrale și de Est, în Țările Baltice și în regiunea Mării Negre. Așteaptă la rând țările balcanice. În același timp, NATO refuză Rusiei dreptul de a întreprinde acțiuni pentru asigurarea intereselor de securitate națională chiar pe propriul ei teritoriu. Toate acestea nu pot să nu trezească îngrijorarea noastră și, inevitabil, să atragă după sine, din partea noastră, măsuri adecvate de răspuns cu caracte defensiv. 

Extinderea Alianței întârește starea de încordare. NATO acuză Rusia că desfășoară activități militare în zonele de contact. Dar astfel de zone au apărut tocmai ca urmare a extinderii NATO.  

Bombardiere strategice cu rachete B-1B Lancer, simularea unui atac cu rachete asupra Rusiei/ Foto: m.123ru.net

MIT: Rusia provoacă escaladarea situației la granița cu Ucraina

Dezmințire 

Acțiunile Rusiei au un caracter strict defensiv. În ultimul timp, observăm o întărire a prezenței militare a NATO în regiunea Mării Negre. S-au întețit incursiunile navelor de luptă având la bord rachete, zborurile aviației strategice americane şi tot mai des se organizează exerciții de amploare, inclusiv inopinate. În fiecare săptămână, practic, mijloacele noastre de monitorizare detectează peste 50 de avioane și drone de recunoaștere care evoluează de-a lungul frontierelor noastre.

În mod intenționat, NATO ne testează rezistența, trimițând nave și avioane de luptă în zone situate în imediata apropiere de granițele noastre, obligând Rusia să reacționeze. În același timp, măsurile noastre de răspuns sunt adecvate, echilibrate și moderate.

Alianța ne acuză că ne sporim prezența militară în Ucraina, având în vedere Republica Crimeea. Amintim că acest teritoriu este parte a Federației Ruse, iar forțele noastre armate se află acolo pe bază legală. Mai mult, din punct de vedere istoric, Crimeea a găzduit nu doar Flota din Marea Neagră, dar și o parte a infanteriei marine, a pazei de coastă, alte componente terestre, precum și aviația.

MIT: Prezența NATO contribuie la consolidarea securității regionale

Dezmințire

Este o iluzie. Merită amintite consecințele bombardamentele NATO în Iugoslavia, distrugerea statalității Libiei. Ultimul exemplu – Afganistan. În cei 20 de ani de prezență a contingentelor NATO în IRA şi, pe urmă, ”fuga” lor precipitată nu au atins nici unul dintre scopurile planificaate. Situația nu a făcut decât să se înrăutățească.

Astăzi, Alianța încearcă, din nou, să iasă din granițele zonei tradiționale de responsabilitate, să-și răspândească conceptul său privind ordinea mondială asupra noilor regiuni. Pentru ducerea la îndeplinire a acestor obiective, NATO atrage parteneri. Alianța propune întotdeauna ”să fim prieteni împotriva cuiva”. Iată cum și noul val al expansiunii geografice a sferelor de interese ale NATO asupra regiunii Asia-Pacific are un sincer caracter de confruntare. Alianța încearcă să transforme această parte a lumii din spațiu de colaborare într-o zonă de intensă concurență geopolitică.

Declararea spațiului cibernetic și al cosmosului drept ”mediu operațional” al NATO, inclusiv după ideea articolului 5 al Tratatului de la Washington, subminează eforturile internaționale de formare a unor mecanisme cu putere juridică pentru prevenirea utilizării acestor sfere în scopuri militare.