Corneliu Vlad: Rusia nu acceptă statu quo-ul din criza ucraineană

Corneliu VLAD

După șapte ani și jumătate de la izbucnirea războiului civil și eforturi politico-diplomatice fără rezultate, Ucraina pare să se fi cronicizat într-un conflict înghețat, acutizat din când în când de tensiuni ascuțite sau chiar incidente militare. Dar spre deosebire de alte conflicte înghețate din arealul postsovietic, aici situația este mult mai gravă și cu implicații de o miză considerabil mai mare.

Este de aceea cât se poate de clar că Rusia nu poate accepta perpetuarea unui conflict înghețat în Ucraina. Căci:

– Ucraina, ca și Belarusul, sunt componente fondatoare ale marelui stat al slavilor de est cu capitala la Moscova;

– Ucraina mărginește linia roșie care delimitează spațiul geopolitic eurasiatic de cel euroatlantic;

– Ucraina, împreună cu Rusia, dețin litoralul de nord al Marii Negre, un spațiu care devine tot mai mult un teren de confruntare intre NATO și Rusia;

– Ucraina este un traseu important și tradițional de transfer energetic către statele din Europa Centrală și Occidentală.

Occidentul pare să fie mulțumit că “mușcă” dintr-un teritoriu de dincolo de linia roșie stabilită de Kremlin și încearcă timid și cu mari precauții să-și extindă și consolideze aici o prezență militară, iar Kievul pare oarecum satisfăcut că s-a îndepărtat întrucâtva de Moscova, chiar daca prețul este scump, prin pierderea Crimeii și a controlului asupra Donbassului.

Rusia nu acceptă însă sub nicio formă actuala situație și nu poate permite existența unui focar exploziv la granițele sale vestice.

De aceea, și analiști din Est, și din Vest, se întreabă insistent cum va acționa Moscova, căci, așa cum titrează într-un articol din “Foreign Policy”, “Ucraina este o treabă neterminată pentru Putin”, analiștii americani Eugen Rumer și Andrew S. Weiss, susțin că “exista aproape toate componentele și justificările necesare pentru o intervenție militara sau în orice caz acestea sunt pe cale de a fi întrunite”. Chiar dacă nu prea repede. (Alți comentatori occidentali susțin însă că o acțiune în forță a Rusiei ar fi iminentă.)

Oricum, apreciază cei doi analiști, “pentru Kiev, mesajul e simplu: pot să te zdrobesc. Și nici SUA, nici Europa nu pot face ceva.” Iar în ultimul an, poziția Rusiei, spun cei doi, s-a întărit, și pe plan intern, și în relațiile cu lumea. “Rămâne însă o sarcina majora de îndeplinit din lista de realizări ale lui Putin, dacă vrea să-și consolideze reputația de lider care a redat Rusiei grandoarea sa de altădată: restaurarea dominației Rusiei asupra părților cheie ale imperiului său istoric”. Care e o necesitate nu numai geopolitică, dar și “generationala, strategică și personală”. Pentru președintele Putin, “cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului (XX- n.n.) rămâne un obiectiv existențial de împlinit. Daca unii comentatori occidentali se leagănă în iluzia că situația nu e susceptibila să se schimbe într-un viitor previzibil, Rusia nu vrea un alt conflict înghețat, apreciază cei doi. Și aceasta, întrucât “Kremlinul consideră tot mai mult Ucraina ca un portavion occidental aflat față în față cu regiunea Rostov, în sudul Rusiei”. Și “ar fi riscant să se presupună că Putin a făcut pace cu statu quo-ul”. Și nici NATO în ansamblul său, nici SUA sau alt stat membru al Alianței nu sunt pregătite să riște un război cu Rusia pentru Ucraina”.

Putin, concluzionează autorii americani, “vrea ca situația din Ucraina să fie reglată înainte ca el să părăsească puterea”, căci “se gândește fară îndoială la moștenirea sa, ca unul dintre conducătorii cei mai importanți ai Rusiei”.

Așadar, ce va face Putin? După autorii citați, sunt patru domenii esențiale: 1. Limitarea activităților militare în Ucraina și în jurul ei; 2. Presiuni pentru aplicarea Acordurilor de la Minsk; 3. Lichdarea clivajului intre Crimeea și teritoriul Rusiei; 4. Asalt pe scară largă. Iar aceste patru piste potențiale de acțiune  nu epuizează gama de acțiuni posibile. Moscova nu poate accepta ca Ucraina să ajungă un fel de Afganistan european.