Din Raportul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei privind glorificarea nazismului și răspândirea neonazismului. România (II)

Ministerul de Externe Rus a publicat, pe site-ul său oficial, un mare raport intitulat ”Despre situația referitoare la glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță legată de acestea”. Am publicat deja partea introductivă a documentului. Astăzi, le prezentăm cititorilor noștri secțiunea acestuia referitoare la România.

Rasismul, fascismul și alte manifestări xenofobe sunt interzise prin lege în România și sunt pedepsite penal.

În 2015 a intrat în vigoare Legea Nr.217 pentru modificarea și completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind Interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi umanității”. Această lege definește noțiunea de ”Holocaust în România” ca fiind ”persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor şi a romilor, sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944” și introduce răspunderea penală pentru negarea, justificarea sau minimalizarea efectelor acestuia.

Conform acestui act normativ, toate ”mișcările legionare”, adică ”organizațiile care au activat în România în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail», «Garda de Fier» şi «Partidul Totul pentru Ţară»” și adepții lor contemporani, sunt egalate cu organizații fasciste.

Înăsprirea legislației a determinat organizațiile publice oficial înregistrate și care propovăduiesc ideile ”mișcărilor legionare” să-și înceteze activitatea publică, deși o serie de organizații de extremă dreapta continuă să ducă muncă de propagandă, folosindu-se de rețelele sociale. Printre ele se află și Partidul Noua Dreaptă, înregistrat oficial și Mișcarea legionară Legiunea ”Arhanghelul Mihail”, care nu are statutul legal.

În 2018, a intrat în vigoare Legea Nr.157 privind unele Măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, ce prevede pedepse privative de libertate de la 3 luni la 10 ani pentru retorică antisemită, distribuirea de materiale antisemite, crearea de organizații antisemite și participarea la activitatea acestora.

În ultimii ani, în țară se observă o tendință de creștere a numărului adepților mișcării naționaliste, ce vizează inclusiv realibilitarea formațiunilor fasciste care au activat pe teritoriul țării până în 1944.

Cea mai numeroasă și mai activă este platforma civică ”Acțiunea 2012”, ce include peste 40 de ONG-uri. Este cunoscută pentru apelurile ei populiste la revizuirea rezultatelor conferințelor de la Ialta și Potsdam. Organizația promovează în mod agresiv în rândul maselor ideea ”unionismului românesc”, pronunțându-se în favoarea revizuirii granițelor, ce presupune ”revenirea” Moldovei, a Bucovinei ucrainene și a mai multor raioane din regiunea Odessa în ”sânul patriei-mamă”, România. În cadrul acțiunilor și marșurilor organizate regulat în întreaga țară, alături de lozinci revizioniste se face deseori auzită o retorică ultra-naționalistă și rusofobă.

Retorica mișcărilor ”româno-unioniste” vizează justificarea crimelor de război ale acoliților lui Hitler – dictatorul Ion Antonescu și alții, mascând faptele lor în spatele ”luptei de eliberare națională” a poporului român.

Potrivit unui sondaj de opinie realizat în noiembrie-decembrie 2018 la cererea Consiliului Național de Luptă împotriva Discriminării, 48% dintre persoanele intervievate s-au exprimat pentru susținerea naționalismului ca fenomen util pentru România. Întărirea unor astfel de sentimente are loc cu complicitatea tacită a autorităților României, care ”închid ochii” la încălcările evidente ale obligațiilor internaționale ale României de a interzice simbolurile și organizațiile naziste.

Contrar prevederilor Hotărârii de Guvern Nr.31 din 2002, în anumite localități există încă străzi ce poartă numele unor infractori condamnați pentru crime împotriva populației de etnie romă și evreiască. Străzi din localități precum Bechet (județul Olt), 1 Decembrie (Ilfov), Râmnicul Sărat (Buzău), Mărășești (Vrancea) poartă numele criminalului de război și tovarăș de arme al lui Hitler, mareșalul Ion Antonescu. În cinstea comandantului subunității mișcării ultra-naționaliste și de extremă dreapta a partidului politic ”Garda de Fier”, șeful Direcției teatrelor din perioada 1940-1941, Radu Demetrescu-Gyr (condamnat în iunie 1945 pentru crime de război) a fost numită o stradă din Cluj Napoca. Numele viceministrului de finanțe al Guvernului I.Antonescu, Mircea Vulcănescu (condamnat în octombrie 1946 pentru crime de război), a fost acordat unor străzi din București și Aiud, precum și colegiului tehnologic din capitala română. Memoria ministrului pentru propagandă din Guvernul lui I. Antonescu, Nichifor Crainic (condamnat în iulie 1945 pentru crime de război), este întipărită în numele uneia dintre străzile din orașul Pitești.

În anul 2017, viceprimarul sectorului 2 al Bucureștiului, reprezentantul Partidului Național Liberal, Dan Cristian Popescu, a lansat, cu sprijinul mass media ”liberale” și antiruse, inițiativa de redenumire a parcului Tolbuhin, pe motiv că mareșalul sovietic ar fi fost ”ocupant și invadator”, iar ”Armata Roșie ar fi adus comunismul” pe pământul românesc.

28 de parlamentari ai partidului ultra-liberal de ”sorgite soroștistă”, Uniunea Salvați România, au propus, în martie 2019, un proiect de lege privind ”interzicerea organizațiilor și a simbolurilor comuniste”.

Serioase semne de întrebare ridică succesiunea de drept al Forumului Democratic al Germanilor din România (FDGR), ce reprezintă interesele minorității germane care trăiește în țară. Într-o scrisoare deschisă, politologul și economistul român Radu Golban atrage atenția asupra unui precedent periculor care a avut loc, și anume recunoașterea de facto a unei organizații naziste în România. Expertiza efectuată de juriști elvețieni demonstrează, în opinia autorului scrisorii, că decizia autorităților judiciare române de a recunoaște FDGR ca succesor de drept al organizației ”Grupului Etnicilor Germani” (”Deutsche Volksgruppe in Rumanien”) este, de fapt, recunoașterea unei grupări naziste și o încălcare a obligațiilor ce revin Bucureștiului în virtutea acordurilor de pace semnate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În conformitate cu decizia Tribunalului din Sibiu din 28 mai 2007, FDGR este recunoscut drept succesor legal al secțiunii române a organizației naziste ”Grupul Etnicilor Germani”, care, în conformitate cu decretul Regelui Mihai Nr.485 din 7 octombrie 1944, a fost interzisă și și-a încetat existența. În baza hotărârii judecătorești mai sus menționate, FDGR a trecut la recuperarea proprietăților pierdute după 1944. Este vorba despre mai mult de 100 de active imobiliare din județul Sibiu. Acest proces se desfășoară cu susținerea directă a președintelui țării, fost președinte al FDGR, Klaus Iohannis. Deși FDGR nu intră în categoria organizațiilor radicale și extremiste, schema transferului de proprietate cu aplicarea unui astfel de mecanism legal poate fi folosită și în privința foștilor activiști ai mișcării legionare și membrilor Guvernului Antonescu. Acest lucru poate crea un precedent periculos de restituire a proprietăților confiscate pe baza acuzațiilor foștilor proprietari de comitere a unor crime de război.

În martie 2018, a fost lansat portalul de internet ”Colțul naționalist”, care își propune să restabilească ”adevărul istoric” prin abrogarea Hotărârii de Guvern Nr.31/2002 și a Legii Nr.157/2018, ce interzic distribuirea cărților scriitorilor-colaboraționiști, inclusiv ale lui Albert Wass.

Continuă să nu fie transpuse în practică o serie de recomandări formulate în raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studiere a Holocaustului în România, care și-a încetat activitatea în 2004. În pofida cerințelor insistente ale reprezentanților comunității evreiești locale, autoritățile române nu au întreprins nici până acum pașii necesari pentru anularea deciziei Curții Constituționale a României din 1997 privind reabilitarea criminalilor de război Radu Dinulescu și Gheorghe Petrescu, împotriva cărora au fost formulate, în perioada postbelită, condamnări acuzatoare.

Se întreprind încercări de reabilitare a oamenilor politici români care au participat la masacrele populației evreiești și de etnie romă. Eforturile de apărare a memoriei ”victimelor comunismului” conduc adesea la achitarea unor foști condamnați din rândul mișcării legionare sau ai fostei administrații Ion Antonescu (cazurile lui M. Vulcănescu, R.Demetrescu-Gyr și Horia Vintilă – ministru de finanțe în guvernul Antonescu, condamnat în 1946 penru crime de război).

Potrivit rezultatelor unui sondaj de opinie realizat în decembrie 2017 de Agenția UE pentru Drepturile Fundamentale ale Omului, peste 40% dintre reprezentanții populației de etnie romă a României au declarat că se simt discriminați pe considerente de naționalitate. Periodic se semnalează acte de abuz în serviciu din partea polițiștilor împotriva romilor. ONG-ul ”Centrul pentru incluziune și cercetare socială a romilor” consemnează 43 astfel de cazuri, care nu au fost urmate de nici o procedură serioasă de clarificare a acțiunilor reprezentanților organelor de menținere a ordinii. Unul dintre recentele episoade s-a produs în septembrie 2018, când angajații poliției capitalei au folosit ”forță în exces” pentru reținerea a doi adolescenți de etnie romă sub pretextul că au pescuit ilegal într-unul dintre parcurile Bucureștiului. În prezent, Ministerul de Interne al României a demarat o anchetă internă în acest caz. (129).

În raportul Departamentului de Stat al SUA din 2018 sunt menționate, cu referire la Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, infracțiunile comise în 2018, în România, împotriva refugiaților și migranților, o mare parte din aceste acțiuni rămânând, din diferite motive, neobservate de organele de ordine române. Autoritățile române au refuzat să califice aceste încălcări drept infracțiuni comise din motive de ură.

Se constată o serie de fapte de manifestare a antisemitismului. În aprilie 2017 au fost distruse 10 pietre funerare din cimitirul evreiesc din București. În iunie 2017, comunitatea evreiască din Cluj-Napoca a informat poliția în legătură cu apariția, pe unul dintre zidurile complexului memorial evreiesc, a unor inscripții jignitoare făcute de niște necunoscuți și care neagă Holocaustul. În aprilie 2019, la cimitirul evreiesc din Huși (județul Vaslui) au fost distruse peste 70 de plăci și monumente funerare. Federația Comunităților Evreiești din România a condamnat acest act de vandalism.

Separat, merită menționate unele dintre declarațiile oficialilor români, calificate de opinia publică și de ONG-urile care luptă pentru drepturile omului, drept instigare la ură interetnică. În aprilie 2018, vorbind la un post de televiziune local, premierul Mihai Tudose a afirmat că ”persoanele care arborează în unele orașe din România așa numitului steag secuiesc (atribut al maghiarilor care trăiesc în România) vor atârna în același loc”, cuvinte pentru care a primit avertisment din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

În 2018, consilierul primului ministru, Darius Vâlcov, a postat pe pagina sa de pe o rețea de socializare un videoclip unde l-a comparat pe președintele Klaus Iohannis cu Hitler, declarație condamnată de comunitățile evreiești și germane din România. CNCD l-a obligat pe Vâlcov să plătească o amendă în valoare de aproximativ 500 de dolari. Potrivit ziarului Adevărul, în cadrul unei campanii de publicitate pentru produse de cofetărie pe rețeaua socială Facebook, ”întreprinzătorul” producător (”RoStar”) a folosit imaginea lui Hitler sub pretextul desfășurării unui concurs pe teme istorice.

În același timp, România dispune de cadru legal pentru combaterea glorificării nazismului. Codul penal oferă o descriere destul de clară a infracțiunilor de discriminare. Astfel, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului Nr.31/2002, sunt interzise organizațiile, simbolurile și acțiunile cu caracter fascist, rasist, legionar și xenofob, precum și ridicarea în slăvi a indivizilor declarați vinovați de comiterea infracțiunlor de genocid, crime împotriva umanității și crime de război. Astfel de acțiuni vizează negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimizarea Holocaustului și a consecințelui lor în mod public și prin orice mijloace. În plus, începând din 3 aprilie 2015, instanțele naționale strâng date privind discriminările. Mai mult, actele de discriminare, în special în cazurile de tortură sau limitare a drepturilor vreunui individ, săvârșite de funcționari ai statului în exercitarea atribuțiilor de servici, sunt calificate circumstanțe agravante.

Potrivit raportorului special pentru formele moderne de rasismal al Consiliului pentru Drepturilor Omului (ONU) , România adoptă și măsuri practice. Astfel, Institutul Național al Magistraturii asigură o pregătire de specialitate în combaterea infracțiunilor motivate de ură în cadrul unor programe de formare pentru judecătorii procurori. Se organizează, de asemenea, seminarii practice și conferințe pe probleme legate de modul în care sunt analizate cazurile de infracțiuni motivate de ură. O instruire similară pe o gamă largă de probleme privind lupta împotriva discriminării, inclusiv în privința minorităților, este efectuată și printre angajații poliției.

În domeniul educației, măsurile de combatere a neonazismului, rasismului, a discriminării rasiale se reduc, în plan practic, la un curs special facultativ dedicat Holocaustului în școlile primare, gimnaziile și în licee, ore introduse în 2013 la inițiativa Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România și aprobate de Ministerul Educației.

(V. sursa: https://www.mid.ru/foreign_policy/humanitarian_cooperation/-/asset_publisher/bB3NYd16mBFC/content/id/3193903#42)