Deputatul Silviu FEODOR, președintele Comunității Rușilor Lipoveni din România (CRLR), a rostit o alocuțiune în Parlamentul României cu referire la cei 75 de ani de la recunoașterea oficială a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din România, 175 de ani de la întronizarea primului mitropolit – Înalt Prea Sfințitul Ambrosie, precum și 25 de ani de la cea a actualului Întâistătător al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Înaltpreasfințitul Mitropolit Leonti. Redăm mai jos textul expunerii:
“Stimate Domnule Președinte!
Doamnelor și domnilor colegi deputați!
Dragi români!
În luna septembrie a.c. s-au împlinit 75 de ani de la recunoașterea oficială a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi de către statul român. Un eveniment ce reprezintă un reper pentru rușii lipoveni din țara noastră, o comunitate istorică care, iată, ființează de peste 300 de ani și este integrată pe deplin în societatea românească. Acum 75 de ani, prin Decretul-Lege nr. 728 din 10 septembrie 1946, semnat de Majestatea Sa Regele Mihai I al României, statul român recunoștea Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, Biserica staroverilor, a creștinilor ortodocși de rit vechi, drept cult religios legal. Ca urmare, în Monitorul Oficial din data de 13 mai 1947 a fost publicat Statutul Cultului Creștin de Rit Vechi, cum era numit la acea vreme, legalizându-se, astfel, situaţia confesional-juridică a acestora, după mulţi ani de aşteptare şi eforturi ce păruseră, la un moment dat, zadarnice. Astfel se încheia lunga odisee a recunoașterii formale de către statul român a Vechii Credințe Ortodoxe, pe care rușii lipoveni au moștenit-o de la strămoșii lor, refugiați pentru păstrarea acesteia pe meleagurile românești unde au găsit înțelegere, simpatie și îngăduință.
Atât pentru cultura română, cât și pentru cea a rușilor lipoveni este valabil faptul că religia a contribuit la formarea culturii și continuă să contribuie la dezvoltarea ei. Până în zilele noastre, păstrăm cu sfințenie valorile spirituale moștenite, putem spune – ale vechiului Bizanț: cântarea psaltică, reprezentarea icoanelor, precum și conservarea limbii slavone bisericești. Valorile spirituale au favorizat ca pe aceste plaiuri românești, rușii lipoveni să-și construiască o identitate istorică unică, fiind recunoscuți și apreciați în societatea românească pentru loialitatea și atașamentul lor față de tradițiile proprii etniei, dar și pentru capacitatea lor de a se înțelege cu populația majoritară românească și cu celelalte minorități naționale conlocuitoare.
Rușii lipoveni nu au fost străini de marile evenimente și marile drame ale istoriei moderne a României și a poporului român. Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Marele Război de Reîntregire Națională, Marea Unire, Al Doilea Război Mondial, Comunismul – au fost trăite de bunii, străbunii și părinții noștri laolaltă cu poporul român. Bucuriile și durerile acestuia au fost și ale lor.
Revoluția din Decembrie 1989, perioada postdecembristă, aderarea la NATO și Uniunea Europeană le-am trăit și noi, rușii lipoveni. Problemele actuale ale țării sunt și ale noastre: fie că vorbim despre migrația forței de muncă spre Vestul Europei ori pandemie. Reazemul nostru este însă credința și, datorită acesteia, Comunitatea noastră a supraviețuit aici, pe teritoriul României de astăzi, timp de 300 de ani. Vom supraviețui, cu ajutorul Domnului, și provocărilor actuale. Nu suntem o comunitate care să se vaite în fața greutăților. Dimpotrivă! Greutățile ne-au întărit și ne-au dat forța de a merge mai departe.
Statul român, după 1989, după înființarea ca asociație etnică a Comunității Rușilor Lipoveni din România la 12 februarie 1990, ne-a sprijinit și ne-a încurajat permanent, pe toate planurile. Am reușit, cu sprijinul autorităților, să organizăm studiul limbii materne în unitățile școlare din majoritatea localităților în care populația de ruși lipoveni reprezintă un procent semnificativ. Și nu doar limba maternă rusă se studiază de către elevii noștri, ci și religia ortodoxă de rit vechi, precum și istoria și tradițiile minorității noastre. În 2018, de Centenar am primit un mare dar! Prin Ministerul Educației Naționale, a fost stabilit, în colaborare cu organizația noastră etnică și Mitropolia Ortodoxă de Rit Vechi din România, încă un concurs școlar național, unic în lume sub egida unui minister al învățământului, și anume – Olimpiada de religie ortodoxă de rit vechi. De asemenea, după evenimentele din 1989, dar mai ales după anul 2000, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din România s-a bucurat de un substanțial sprijin din partea statului român. Cu resursele financiare oferite prin Secretariatul de Stat pentru Culte, au fost realizate lucrări de reabilitare la mai multe lăcașe de cult din patrimoniul nostru, construite unele noi și înființate posturi clericale și neclericale. De asemenea, au fost restaurate iconostase cu icoane vechi, renumitele icoane lipovenești, starovere, din secolele XVI-XVII, realizate după tehnica de pictură a lui Andrei Rubliov, apreciate și de către marele savant Nicolae Iorga, care în lucrarea sa ,,România cum era până la 1918″, a remarcat rigoarea, respectarea și prețuirea rușilor lipoveni față de obiectele de cult, afirmând despre aceștia: „și ce îngrijire iubitoare, ce nesfârșită jertfă pentru a le acoperi și încărca [icoanele]… „Să cetească (spunea marele savant despre ortodocși de rit vechi), aceasta e norma vieții lor. Nicăieri cartea nu e mai scumpă tuturor sufletelor decât aici. Orice vechiu volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune…».
Aducem recunoștință Secretariatului de Stat pentru Culte și reprezentanților acestuia și le mulțumim pentru sfat, sprijin și încurajare. Doresc să accentuez faptul că pentru noi, rușii lipoveni, verbul „a mulțumi” este echivalent cu „a iubi”- esența vieții creștine.
Supraviețuirea noastră ca și comunitate etnoconfesională în vremurile acestea tulburi depinde în primul rând de noi, rușii lipoveni, credincioși ortodocși de rit vechi, însă sprijinul și atenția statului român sunt de o importanță vitală pentru noi. Identitatea noastră etnică, lingvistică, istorică, spirituală și culturală depinde și de posibilitățile pe care acesta le acordă etnicilor noștri pentru afirmarea identității culturale și religioase.
Am dorit să fac această expunere astăzi în Parlamentul României pentru a realiza o punte de legătură, ca un arc peste timp, între personalitățile importante din istoria spiritualității noastre pe teritoriul României. Și anume: subliniez, ziua de 25 octombrie, când am marcat cu toții 100 de ani de la nașterea Majestății Sale Regele Mihai I, cel care a semnat Decretul-Lege de recunoaștere a Bisericii noastre Ortodoxe de Rit Vechi și ziua de 27 octombrie – ziua de pomenire a Sfintei Parascheva conform calendarului iulian, când se împlinesc 25 de ani de la întronizarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Înaltpreasfințitul Mitropolit Leonti, cel care păstorește actualmente această instituție religioasă recunoscută cu 75 de ani în urmă, sub a cărui autoritate spirituală se află eparhii din România, Europa de Vest, Australia, SUA, Canada, iar Centrul Spiritual și reședința acestuia aflându-se la Brăila.
Totodată, doresc să subliniez faptul că în luna noiembrie își are începutul ierarhia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din România, fix acum 175 de ani a fost întronizat primul mitropolit al ei, Înalt Prea Sfințitul Ambrosie.
Și dacă Biserica staroverilor, a ortodocșilor de rit vechi din țara noastră, a fost recunoscută cu 75 de ani în urmă, permiteți-mi să vă anunț, dragi colegi, că în anul 2024 vom marca 300 de ani de la atestarea documentară a rușilor lipoveni în România.
Cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul, ,,Credința este puterea de legătură care se înfăptuiește prin unirea desăvârșită, nemijlocită și mai presus de fire a celui care crede în Dumnezeul cel crezut”. Pentru noi, ruși lipoveni din România, pământul românesc a amplificat această putere de legătură cu Dumnezeu!
Vă mulțumesc!
Vă doresc multă sănătate și să aveți parte de ajutorul Bunului Dumnezeu!” – a spus în închieire Silviu FEODOR, membru al Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale.