300 de ani de la Tratatul de pace de la Nystadt între Rusia și Suedia

La 10 septembrie 1721 (30 august, stil vechi), la Nystadt (acum, pe teritoriul Finlandei), în urma rezultatelor congresului diplomatic, a fost încheiat Tratatul de pace veșnică între Rusia și Suedia, care a pus capăt Războiului Nordului din 1700-1721, consacrând victoria Rusiei. Din partea rusă, Tratatul a fost semnat de generalul Feldzheichmeister, de președintele Colegiului Berg-Manufactur, contele J.V. Bruce, și de un membru al Colegiului de Afaceri Externe, A.I. Osterman, iar din partea suedeză, de consilierul de stat, contele I.Liliensted și de managerul fabricilor de cupru și al landului Dalern, baronul O.R. Strömfeldt.

Documentul a devenit una dintre marile realizări ale domniei lui Petru I, rezultatul unei combinații de manevre militare reușite și eroismul excepțional al trupelor ruse (celebrele bătălii de la Poltava, de la Grengam, luptele de la Lesnaia și Capul Gangut, etc.) și demersurile politicii externe ale Rusiei în secolul al XVIII-lea. Unul dintre cele mai importante rezultate ale războiului a fost accesul Rusiei la coasta de est a Mării Baltice, o regiune strategică a Europei – în termeni geopolitici și economici. Așadar, Rusia și-a consolidat stăpânirea asupra provinciilor baltice Liflandia cu Riga, Estlandia cu Revel (acum Tallinn) și Narva, etc. – răscumpărate cu o sumă echivalentă cu 56 de tone de argint; în plus, a și recucerit o serie de teritorii străvechi rusești (Ingermanlandia – pământurile Ijorei, o parte din Karelia, etc.).

În cinstea semnării Tratatului de pace de la Nystadt, la 2 noiembrie (22 octombrie) 1721, la Biserica Preasfintei Treimi din Sankt-Petersburg, Petru I a primit titlul de ”Părintele Patriei, Împărat al Întregii Rusii, Petru cel Mare.” De la această dată, statul rus a început să se numească Imperiul Rus.

Tratatul de pace de la Nystadt a devenit o victorie majoră pentru diplomația rusă. El a rezolvat sarcina istorică veche de secole a statului rus de a recupera accesul la Marea Baltică pe care îl avuse înainte, în vremurile Republicii Novgorodului (sec.XII-XV) și a întărit semnificativ poziția internațională a Rusiei, care a devenit una dintre marile puteri ale Europei.

În prezent, originalul documentului (în imaginea din stânga) este păstrat în Arhiva de Politică Externă a Imperiului Rus (AVPRI) a Ministerului Rus de Externe.