”Nord Stream 2”. Alexander Rahr: ”Dacă va fi o iarnă grea, toți vor uita de pretenții”

Lucrările de construcție a gazoductului ”Nord Stream-2” ar urma să se încheie în octombrie, dar drumul spre darea în exploatare amenință să fie lung și dificil. Autoritățile Germaniei au susținut proiectul până în ultima clipă: conducta va rezolva problemele energetice ale țării, transformând-o, totodată, într-un mare hub de distribuție european. Dar vin alegerile și situația s-ar putea schimba. Despre toate acestea a vorbit, într-un interviu acordat cotidianului ”Moskovski Komsomoleț”, analistul german Alexander Rahr.

Politologul german Alexander Rahr/ Foto: facebook.com

– Directiva UE privind piața gazelor naturale interzice Gazpromului să dețină în totalitate o conductă de gaze ce traversează Uniunea Europeană. În ce măsură acest factor ar putea reprezenta o piedică?

Alexander Rahr: -Este vorba despre legislația Uniunii Europene privind liberalizarea piețelor gazelor naturale și a energiei electrice. Directiva nu este nouă, ea există de mai bine de zece ani. Dar! În ultimii ani, ea a fost modificată sub presiunea opozanților Rusiei și, de aceea, ar putea fi interpretată ca un instrument de discriminare – în cazul ”Nord Stream 2” ca un proiect rusesc. Conform acestei norme antimonopol, furnizorul de gaze nu poate fi, în același timp, proprietarul infrastructurii de transport, ce permite redirecționarea gazelor către clienți. Desigur, directiva nu a picat brusc din cer pentru toți. S-a știut de ea când proiectul ”Nord Stream 2” era încă în fază de negocieri. Da, este o piedică. Esențial este însă că, astăzi, gazoductul este, practic, finalizat. În plus, viața a demonstrat că, atunci când Europa are nevoie de volume importante de gaze, ea începe să-l cumpere febril, uitând rapid de toate normele și restricțiile sale. Și așa va fi mereu în condiții de iarnă severă.

– Conform prognozei companiei Gazprom, ”Nord Stream 2”  ar urma să fi dat în exploatare în octombrie, adică după alegerile parlamentare din Germania. Rezultatul acestora ar putea influența soarta conductei?

Alexander Rahr: – Acele forțe politice din Germania care se pronunță, astăzi, împotriva ”Nord Stream 2” urmăresc obiective mult mai ample, mai conceptuale. Ele vor ca Europa și Rusia să nu creeze un spațiu economic unic. În privința rezultatelor alegerilor din septembrie și a consecințelor lor pentru gazoduct, aici sunt posibile variante. Care dintre ele se va realiza, nu mă încumet să prezic. Prima – dacă la putere va veni Armin Laschet, președintele Uniunii Creștin-Democrate, el va continua, în mare, politica lui Merkel în privința Rusiei – constructivă și binevoitoare. Cam la fel se va comporta, în caz de victorie, și Olaf Scholz, social-democrat. Este de la sine înțeles că fără observații critice (inclusiv la adresa ”Nord Stream 2”) cei doi nu se vor descurca, pentru că europenii nu pot altfel. Dar în domeniul cooperării economice, situația s-ar putea îmbunătăți chiar în comparație cu epoca Merkel. Dar dacă alegerile vor fi câștigate de ”verzi”, în frunte cu Annalena Berbock, în vârstă de 40 de ani, s-ar putea produce o înrăutățire accentuată. Chiar până la punctul în care Germania va adopta aceleași poziții ireconcibiabile față de Rusia ca Marea Britanie.

– Cine are șanse de victorie, totuși?

Alexander Rahr: – Repartizarea forțelor electorale este extrem de fragilă. De aceea intriga este incredibilă, nimeni nu știe cine va învinge. Niciodată nu s-a mai întâmplat ca trei partide să dețină șanse egale de succes…  Dar oricare dintre ele va trebui, în caz de victorie, să formeze un guvern de coaliție. Ceea ce înseamnă că până și ”verzilor” le va veni greu să strice la modul serios relațiile cu Moscova.

– Cât de solide sunt pozițiile ”Nord Stream 2” în UE. Au europenii nevoie de el?

Alexander Rahr: – Este evident că gazoductul se va ciocni în permanență de noi obstacole, dar va continua să funcționeze. În plus, Europa are nevoie de gaze, deoarece ea singură aproape că nu mai produce. Înainte au existat zăcăminte în Olanda, Marea Britanie, Germania, pe continent se producea peste o treime din gazele folosite aici. În deceniul actual, europenii trebuie să-l cumpere în proporție de peste 90% de pe piețele externe, ceea ce întărește poziția Rusiei ca principal furnizor. Nu au încotro! Singura ieșire ar fi să renunțe definitiv la gaze, nu numai la cel rusesc, dar și la cel american, norvegian. Pe lângă verzi, în Germania mai sunt forțe care se pronunță în favoarea trecerii rapide la surse regenerabile de energie – solară, eoliană, hidrogen, biomasă. Guvernul și-a propus ca obiectiv anul 2045. Eu nu cred însă că se va întâmpla. Ar fi posibil doar printr-o înăsprire a legislației, a unor noi interdicții pentru folosirea combustibililor fosili. Oamenilor nu o să le placă, iar autoritățile nu vor merge împotriva propriei societăți. Mai ales în condiții de creștere constantă a prețurilor la energie electrică. Deci, atât gazul, cât și ”Nord Stream 2” au bune perspective în Europa.

– Acordul americano-german, semnat la sfârșitul întrevederii de luna trecută dintre Joe Biden și Angela Merkel, cuprinde un paragraf referitor la Ucraina. Conform acestuia, Berlinul se angajează să impună sancțiuni, dacă Rusia va da dovadă de agresiune față de vecinul său. Există riscul unui astfel de scenariu?

Alexander Rahr: – Dacă Ucraina vrea să rămână țară de tranzit pentru unicul ei client – Rusia – ea trebuie să creeze condiții comerciale favorabile pentru transportul de gaze, nu să lucreze împotriva Moscovei. Desigur, întotdeauna există riscul repetării situației din 2006 și 2009, când Ucraina a refuzat să semneze vreun contract pentru livrarea de gaze, deoarece nu dorea să-l plătească la prețul de pe piața mondială, iar Gazprom a sistat furnizările pentru Ucraina. Dar Kievul a sustras, pur și simplu, gaze din conducta spre Europa. Cu alte cuvinte, a furat. A izbucnit un scandal monstru, dar opinia publică din Europa a răstălmăcit totul în așa fel încât Rusia ar fi fost, de fapt, agresorul, iar Ucraina – victima. Dacă se va întâmpla ceva similar, americanii ar putea, desigur, folosi momentul pentru a le cere germanilor să ia decizii ferme. Dar de atunci, atât Germania, cât și Europa au învățat să privească mai cu prudență și calm astfel de lucruri. Ar trebui să existe o provocare absolut inedită, extrem de bine gândită, pentru ca Occidentul să treacă din nou de partea Ucrainei. Iar aceasta trebuie să înțeleagă, la rândul ei, că Occidentul nu este interesat de escaladarea conflictului cu Rusia. Astăzi, agenda internațională cuprinde subiecte mult mai importante – Afganistan, pandemie, clima, terorism, refugiați și multe altele.