”Nord Stream 2”. Alexander Rahr: ”Dacă va fi o iarnă grea, toți vor uita de pretenții”
08/09
Președintele Putin a discutat telefonic cu Charles Michel despre Afganistan
09/09În urmă cu 80 de ani a început blocada Leningradului
8 septembrie 2021. Coroanele de flori depuse la Cimitirul Piskariovskoie din Sankt-Petersburg/ Foto: RIA Novosti
O dată tristă în istoria Rusiei – în urma cu 80 de ani a început blocada Leningradului. Naziștii au luat orașul într-o încercuire strânsă. Blocada a durat 872 de zile lungi. În acest timp, potrivit diverselor surse, au murit de la 400 000 la un milion și jumătate de oameni.
Foto: RIA Novosti
Astăzi la prânz, la Sankt-Petersburg, a fost anunțat un minut de reculegere la nivelul întregului oraș. Au răsunat bătăile metronomului. În amintirea apărătorilor Leningradului, chiar de dimineață, locuitorii aduceau flori într-un loc simbolic de pe Bulevardul Nevski – la clădirea pe care a rămas afișată din timpul războiului o placă-avertizare: „Cetățeni! Această parte a străzii este cea mai periculoasă în timpul bombardamentelor” (în imagine din stânga)”. A avut loc și ceremonia la Cimitirul Piskarevskoie, unde sunt înmormântați sute de mii de cei care au suferit și au murit în perioada blocadei. Sunt depuse coroane de flori și la a Monumentul ”Patria-Mama”.
„Drumul Vieții” este singura cale de transport, peste Lacul Ladoga, care lega Leningradul asediat de țară/ Foto de arhivă
1 Comment
Asediul nazist al Leningradului – capitala istorică a Rusiei țariste și actualul Sankt Petersburg – a început în septembrie 1941 și a fost ridicat în ianuarie 1944. Pentru cetățeni, această încercuire a constituit 872 de zile de tortură pură, blocada putând fi la fel de bine numită genocid prin foamete, deoarece a provocat moartea la aproximativ un milion de ruși. Hitler a decis să-i omoare pe locuitorii din Leningrad într-un mod lent, sinuos, sugrumând toate căile lor de aprovizionare și înfometând o populație de 2,5 milioane de locuitori, plănuind să-i distrugă, apoi să predea zona aliaților săi finlandezi.
Max Hastings în cartea sa „Inferno: The World at War, 1939-1945” a descris amănunțit planul diabolic al lui Hitler de a-i înfometa pe locuitorii Stalingradului, ajungând să dețină informații de la Institutul de Nutriție din Munchen cu privire la numărul de calorii și la cantitatea de hrană necesare supraviețuirii unei persoane. De altfel, după consultări cu diverși specialiști nutriționiști, dictatorul nazist a concluzionat: „Nu merită să riscăm viața trupelor noastre. Leningrădenii vor muri oricum. Este esențial să nu lăsăm o singură persoană să traverseze prima noastră linie. Cu cât mai mulți dintre ei rămân acolo, cu atât vor muri mai repede și apoi vom intra în oraș fără probleme, fără a pierde un singur soldat german”. Planul său demonic aproape că a funcționat, deoarece în câteva luni zeci de mii de oameni au pierit din cauza foamei și a frigului. La puțin timp de la începerea asediului, orașul a rămas fără aprovizionarea cu cărbune și petrol și, prin urmare, fără căldură, apoi alimentarea cu apă a înghețat, rezultând decese mult mai rapide din cauza setei.
Dacă armata sovietică și trupele de partizani nu ar fi fost suficient de inventive pentru a deschide un mic coridor spre oraș la mijlocul lunii ianuarie 1943 – ceea ce le-a permis ulterior să trimită barje de mărfuri în timpul verii și sănii cu provizii în timpul iernii – Hitler și-ar fi realizat, fără îndoială, obiectivul de a decima prin foamete întreaga populație a orașului.