Summitul ”Platforma Crimeea” de la Kiev, sau, potrivit ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, ”un sabat al vrăjitoarelor”/ Foto: regiondv.com
H.D.Hartmann, analist de politica externă
Abulica întâlnire a devenit și mai fierbinte după ce președintele Ungariei s-a dezlănțuit, declarând senin că Ungaria este și ea victima modelului de anexare ilegală a Crimeei de către Rusia. Acuzând actul de la Trianon ca fiind identic cu anexarea penisulei Crimeea de către Rusia, Ungaria a introdus în mecanismul revoluționar a întâlnirii de la Kiev elementul cel mai parșiv și nociv posibil. Căci așa cum orice politician care nu a băut la volan în SUA ar fi trebuit să știe, Ungaria consideră că prin tratatul de la Trianon, Transilvania a fost anexată ilegal de România. Din această poziție de victimă, Ungaria se declară solidară cu dezlănțuirea de critică marxist- leninistă a agresiunii rusești la adresa Crimeei. Teatrul de vodevil, farsă victoriană a inculturii creată de facultățile contemporane a declarației de la Bologna, golite de logica istorică, sau simplu nor de fum de marijuana,spectacolul kievean a fost și rămâne centrul unui atac devastator al Budapestei la adresa României. Iar acest atac a fost primit în plin de un PM român incapabil să citească coerent trei rânduri. Căci de iubire de țară, cultură generală și pregătire politică, băietul nostru se știe că nu are.
Analfabetismul actualei clase politice românești nu mai trebuie demonstrat. El există liber așa cum există oxigenul. Numai că la Kiev s-a adăugat și iresponsabilitatea. Să te duci tu prim ministru român, cu obiectivul de a scăpa de scandalul dosarului penal din SUA, pentru a face pe luptătorul democrat europenizat până îm vârful degetelor tale fine, uitând că drepturile fundamentale ale minorității românești sunt încălcate cu brutalitate de către statul ucrainean, să accepti sa te umilești în gloata transgender rusofobă, corectă politic și nimictă moral de trădarea Afghanistanului, prezentând un mesaj de gândire unică neo-marxistă, înseamnă să fi iresponsabil față de interesele naționale reale ale României.
Acolo la Kiev a fost un spectacol grotesc al mizerabilei internaționale proletare, acum sub numele de internaționala democratică, unde, exact ca pe timpul lui Stalin și Cominformului, s-au adunat la ordin și cu capul bine plecat, agenții unei lumi pierdute, învinse și înmormântate de negocierile ruso-americane din Geneva primăverii lui 2021. Corului robilor europenizați i s-a cerut să deplângă Ucraina. Și asta au făcut. Sub regia unui actoraș de mâna a doua și mare trădător al Europei, eurpenizații noștrii au declarat iubire veșnică naționalismul fascist ucrainean și unui stat care are astăzi în componența sa multe teritorii furate de la alte state europene. De altfel crimele armatei ucrainiene și păcatele fundamentale ale fondării statului ucrainean acum 30 de ani nu au contat pentru vașnicii europenizați din Kiev. Trebuia doar ca 46 de robi să declame aria condamnării. Și au făcut-o voioși ca niște pionieri comuniști.
Fără a cere democratizarea statului mafiotic ucrainean, fără a condamna rasismul sistemic și antisemitismul statal și cultural, fără a impune lupta anticorupție (nu cea de tip Coldea-Kowesi, ca să fim bine înțeleși) la adresa mafiei ucrainiene care guvernează traficul de persoane, pornografia infantilă, traficul de droguri și arme și care nu are probleme cu zisul guvern pro european al lui Zelensky, fără a impune ca precondiții esențiale oricări recunoașteri statale valorile legii, primul ministru român s-a dus naiv și s-a întors umilit. Hai la lupta cea mare au scandat, în cor de cult transgender, activiștii democrați neo marxiști. Printre ei a cântat, acum cu alcolemia legală în sânge, și românul care a tăcut mâlc la atacurile Ungariei la adresa integrității teritoriale a propriului său stat.
La Kiev ni s-a prezentat o mostră de orbire democratică, de sinucidere ritualică în masă de tip Bruxelles, o clară sacrificare a identității naționale pentru un sulfuros și inexitent club al ”democrațiilor”, o insultă la adresa istoriei statale românești și a sacrificiilor pe care românii le-au făcut pentru făurirea națională. Nici măcar slugile mancurtizate de sovietici și impuse de-a lungul ”obsedantului deceniu ” de ocupație stalinistă nu au realizat asemena spectacol grotesc de subordonare, fără condiții, a națiunii române. Iată că, un prim ministru român democrat și apărător al ”integrității teritoriale a Ucrainei” (conform declarației sale la Kiev) nu numai că a participat la asemenea trădare, dar prin tăcerea sa la adresa atacului Budapestei a consfințit robia distrugătoare.
Să nu știe beutorul nostru de bere peste limita legală că el prin acea declarație apără un rapt teritorial sovietic? Să nu se cunoască la nivelul cabinetului europenizat al PM-ului român că peninsula Crimeea, obținută prin război de către Rusia țaristă, a fost dată cadou Ucrainei, de un bețiv notoriu numit Khrushchev. Să nu știe clubul select al democrațiilor adunate la Kiev care apără integritatea Ucrainei din pix și cu declarații sforăitoare, că procesul de ucrainizare a Crimeei a fost violent, sângeros si că în ultimii 30 de ani statul ucrainean a devenit perfect naționalist și de extremă dreaptă? Că astăzi Ucraina este cel mai tensionat stat din Europa, cu grave și masive probleme de respectare a drepturilor omului, a drepturilor minorităților oricare ar fi acelea, că refuză să recunoască crimele din cel de-al doilea război mondial, negînd existența statului si armatei fasciste ucrainiene formate sub ocupația nazistă?
Să fie acest prim ministru atât de incult să nu realizeze că teoria strategică comunistă conform căreia este mai bine să nu fim vecini cu Rusia, (deci hai sa ne aliem cu o Ucraină-stat european eșuat), a fost anulată faptic de toate tratatele internaționale semnate de către integralitatea marilor puteri europene, americană și chineză cu URSS și reconfirmate de către Federația Rusă? Să nu înțeleagă PM-ul României că nivelul tehnologiei militare actuale nu mai are nevoie de state tampon, cărora să le fie admise grave încălcări ale drepturilor omului și crimelor fasciste pentru simplul motiv că ne apără de agresivitatea Rusiei? Suntem atât de înapoiați din punct de vedere strategic și cultural să mai credem că vom rezista pe aliniamentul Nămoloasa, precum credea iluzoriu și distrugător pentru România, un alt învins al istoriei, criminalul de război Ion Antonescu?
La aceste întrebări atât PM-ul român, care a asistat impasibil (fără să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat) la atacul ungar la adresa integrității naționale trebuie urgent să răspundă. Căci pentru a face parte din corul robilor de la Kiev, nu este nevoie să acceptăm și insulta Budapestei.
Pentru Federația Rusă proiecția de super putere față de organizația de la Bruxelles denumită Uniunea Europeană este reprezentată de către Marea Neagră și Marea Mediteraneeană. Uniunea Europeană care este ridicol de slaba pe plan mondial, de loc amuzant de analfabetă prin declaratiile sale antinationale si anti statale la adresa tuturor națiunilor intrate sub dominația ei și periculos de sparțiată prin acțiunile sale bipolare, permite activ jocul agresiv al Rusiei. Așa cum permite jocul sinucigaș din Afghanistan, care se va încheia cu deja anunțata mare înfrângere a democrației de alcov, în 31 August.
Deci PM-ul român ori știa dosarul Ucraina cum trebuie ori nu trebuie să se imerseze numai pentru a face pe progresistul transgenderizat al estului rusofob. Căci dacă Budapesta a pus problema unui Trianon de acum un secol, Câtu al nostru s-a dus cu propaganda ieftină din 2021. În fața istoriei masive a Crimeei, PM-ul român s-a dus cu dansul tehno și cu dulceagul miros de mariha. Budapesta știa că nimeni nu poate replica în chiar mijlocul conferinței regizate să facă din Ucraina agresoare o victimă virgină și inocentă și a impus propriile sale condiții politice pentru ajutorul acordat Kievului. Condiția sa este clară statului provinciei Transilvania pierdută, conform teoria ungare prin dictatul ilegal de Trianon. Ca un tanc s-a dus ungurul! În același timp românul asigura slugarnic ca numărul robilor din poza finală să fie cât mai mare. Ungurul a impus clar interesele sale naționale și a pleznit România. Noi ne-am dus pe muzică da lambada, Ungaria a venit cu manualul ei propriu de istorie. Iată o masivă diferența de pregătire, de construcție a mesajului și de strategie politică. În acest caz PM-ul nostru a cazut de fraier iar serviciile de informatii externe romanesti au căzut de incompetenți nefericiți ce sunt. Nu mai vorbim de mult iubita cucoană de la Chișinău, aburcată și acățată pe tocuri de 15, care a tăcut mâlc când statul român sponsor al președinției sale a fost atacat. Tânăra cucoana aleasă de Moscova să fie prezidentă peste bulevardul Unirii din Chișinău, probabil se gândea prin ce capitală europeană să mai facă cumpărături, obosită de lupta ei cu socialiștii rusofoni din propria ogradă, neapărat pro europeană.
Kievul a adunat 46 de revoluționari internaționaliști care mai aveau puțin și declarau război Rusiei (în timp ce Afghanistanul fusese trădat tot de ei), Ungaria a reușit să suprapună ilegalitatea rusă cu actul internațional și fondator al statului unitar român, de față cu un actoraș analfabet denumit Zelensky pe post de maestru de ceremonii, (care a permis insulta aruncând sub autobuz tocmai România care se dădea de ceasul morții să îi apere integritatea teritorială), iar Bucureștiii a înghițit o umilință rar întâlnită de vre-un stat în istorie. Iată imaginea penibilă a unui PM român nepregatit pentru adevărata democrație a trădării europene. Atunci când te duci să cânți, la masa altora, te poți trezi oricînd că nu mai ai stat și națiune.
Dar dacă, de fapt, mesajul președintelui Ungariei nu a fost decît un avertisment rusesc că viitoarea Crimee poate fi din România? S-a gândit cineva serios la jocul din spatele mascaradei de la Kiev?
(Articolul preluat de la publicația https://adriannastase.ro)
Simonian: Ofițerul Bennett ar fi putut fi ucis pentru vorbele despre situația din Ucraina Fostul…
Europa riscă să se confrunte cu o nouă criză a gazelor pe fondul scăderii rapide…
Președintele Centrului pentru Comunicații Strategice, Dmitri Abzalov, consideră că liderul american, Joe Biden, „agravează serios…
81% dintre ruși au declarat că au încredere în președintele Vladimir Putin, 82% îi evaluează…
Președintele Serbiei a atras atenția liderilor occidentali să nu subestimeze declarațiile liderului rus. Aleksandar Vučić…
Vladimir Putin a avut la Kremlin o consfătuire cu conducerea Ministerului Apărării, cu reprezentanți ai…
This website uses cookies.
View Comments
Nu știu cine-i dl Hartmann și ce hram poartă (nefiind o cititoare și respectiv o telespectatoare devotată a mediei scrise și vizuale românești) dar folosește în expunerea domniei sale destule elemente subliminale cu rol subversiv. Dacă ești puțin mai „blajin” de minte, ca să mă exprim așa... mai lipsit de valoare stilistică, mai prozaic, atunci cazi în plasa întinsă de „analist” (după „talentul” scriitoricesc și după raționamente, aș zice că mai are mult până să merite titulatura de persoană specializată în interpretarea evenimentelor politice!!!) fără probleme! Iar aici mă refer la modul cum se raportează autorul față de discursul lui Ader Janos din Ucraina.
În rest, faptul că pe premierul României nu l-a îndrituit nimeni să participe la întrunirea rusofobilor, în speță, zic nimeni de la Cotroceni, dar cu siguranță, „aliații” de prin Washington i-au trasat sarcini exprese să onoreze mascarada kieveană, aici îi dau perfectă dreptate!!! Că-i consumator de stupefiante, alcoolic și neinstruit/ignorant de geme pământul sub el, iarăși Hartmann demonstrează că judecă întemeiat!!!
În opinia mea, dacă încercăm să gândim la rece, fără patimă și fără rezerva de care putem dispune între anumite limite, adică să facem abstracție că-i președintele Ungariei și că s-a referit într-o manieră revizionistă la Transilvania, atunci remarcăm o altă nuanță a cuvântării sale și anume, aceea de a-și îndrepta mai mult cuvintele tăioase, incisive, înspre urechile lui Zelenski. Politicienii maghiari nu sunt proști, spre deosebire de ai noștri, își cunosc foarte bine interesul național. Ungaria mare, idealizată în mod nerealist de către naționaliștii maghiari, nu mai era demult un imperiu viabil, ungurimea ar fi fost asimilată altor populații. Fără îndoială, că administrația de la Budapesta cunoaște aceste aspecte. Pentru maghiari, Trianonul a venit ca un sfârșit normal, firesc, al Imperiului Austro-Ungar, frustrarea care i-a urmat fiind total nefondată. Problema este că unii dintre ei nu au conștientizat încă atrocitățile comise față de alte neamuri, inclusiv cele asupra românilor din Nordul Transilvaniei, n-au avut curajul să se confrunte cu propria istorie; unul dintre motivele pentru care nu se pot integra cu adevărat în România, iar cei din Covasna și Harghita încă mai sunt manipulați de câțiva dintre „naționaliștii” guvernului Orban către separatisme, izolaționisme și confruntări dușmănoase cu românii. Dintotdeauna, revizionismul a servit unor cauze străine și NU unor cauze comune.
Așadar, revendicarea neîntemeiată și ilegală a Crimeii de către Ucraina este tot atât de justificabilă precum cea a Transilvaniei de către Ungaria. Sunt la fel de IMPOSIBIL și de ILICIT de realizat. Ambele!!! Dacă vreme de 50 de ani (1868-1918) am stat sub dominația părții maghiare a Imperiului Austro-Ungar și am continuat să vorbim ROMÂNEȘTE, eu sunt convinsă că indiferent în câte zări și-n câte vânturi vom fi divizați, sub stăpânirea căror nații vom ajunge, vom supraviețui și de această dată. NU vor putea să ne extermine pe toți!!! Și știți de ce? Pentru că fiecare faptă a înaintașilor noștri se afundă în trecut, se așază în hronicul zilei de ieri, devine lespede și treaptă a unor noi înfăptuiri. Pătrundem în istoria patriei ca spre izvoarele propriei ființe și, întocmai ca pe inelele de pe trunchiul arborilor, vedem anii cu partea lor de vitejie, auzim fără efort vuietul Rovinelor, al Podului Înalt, porunca lui Tudor, vocea clocotitoare a Bălcescului, fluierul Craiului Munților, șrapnelele Plevnei, sirenele luptelor muncitorești și înțelegem MULT MAI BINE DECÂT ASUPRITORII, decât cei care uneltesc să ne distrugă, fără putință de răstălmăcire ROSTUL nostru pe acest pământ curățat de vitregii, mandatari ai atâtor jertfe, titulari ai unei răspunderi față de cea care ne-a zămislit pe toți din duhul purces de la Decebal și de la Traian.
E adevărat, nu pot să neg că România a ajuns o țintă directă a mafiei internaționale, cu încrengături în toate punctele cardinale ale globului, mafie care țintește dezmembrarea țării prin aşa-numita regionalizare a Europei, prin crearea unor „regiuni transfrontaliere”, unde statul român își pierde autoritatea și atributele statale. Iar simbriași vânduți străinilor, care să pună umărul la scindarea țărișoarei acesteia, avem destui! Până să vină Viktor Orban și Ader Janos să ne „dinamiteze”! Numai că ce n-au luat în calcul prigonitorii noștri, este că-n tinerețea și vigoarea inimii fiecăruia dintre noi sălășuiesc străbunii, că suntem făuritorii propriei noastre istorii și că VOM ALEGE de fiecare dată. Este ceea ce se cheamă rostul, sensul, rațiunea unei acțiuni. Știu, suntem considerați paria Europei, ne-au făcut țigani, cerșetori, nespălați, păduchioși, ne-au batjocorit toți cum au crezut de cuviință, dar n-au luat în calcul - cum să le spun?! - acele bolți care definesc peren arhitectura spiritului românesc, acea treime milenară râvnită de sufletul nostru pe acest pământ: întregire, neatârnare, dreptate.
Ca o concluzie, v-aș ruga dragii mei conaționali să nu mai dați crezare vorbelor lipsite de conținut ale unor „analiști” de mucava cu nume de Hartmann, un alt alogen pripășit pe meleagurile noastre și care scuipă mâna care-l adăpostește, o altă moluscă târâtoare care-și închipuie că are „frazele la el”, grăbindu-se să ne cânte prohodul.
Și mi-aș îngădui să-nchei aceste rânduri, cu o acoladă de cuget care ne oferă adevărata și superioara semnificație a devotamentului față de glia strămoșească. Spunea Gheorghe Asachi în 1857: „Acela nu este patriot care n-a învățat să fie folositor obștei, care n-a purtat cerul pe pieptul său, acela care n-a simțit plăcerea de a fi binefăcător pentru mulți, chiar cu sacrificiul său”.
NU putem avea două patrii așa cum NU putem avea două mame. Sub geana istoriei alcătuim toți o multimilenară familie, rând pe rând moștenitori și ctitori, rând pe rând nepoți și strămoși, așa cum există peste veacuri o contemporaneitate a vlăstarelor aceluiași popor și simțământul apartenenței la același trunchi. Absolut toți invadatorii n-au luat în calcul aceste atribute esențiale ale ființei noastre naționale, motiv pentru care au sfârșit cu dinții rupți. Deoarece „nu poți lua țărâna patriei pe tălpile picioarelor” după cum a spus Danton atunci când, aflat în umbra ghilotinei, era sfătuit să se expatrieze.
Dixit!!!