Lavrov: Se discută posibilitatea fabricării vaccinului ”Sputnik V” în Ungaria
25/08
Zaharova: Rusia condamnă incidentele cu profanarea memorialelor din Republica Moldova
26/08Lavrov, despre declarația lui Borrell că Afganistanul ”nu trebuie cedat Rusiei și Chinei”
Foto: Reuters
Declarația Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Josep Borrell, potrivit căreia Uniunea Europeană nu trebuie să permită Rusiei și Chinei să preia controlul asupra situației din Afganistan, este regretabilă, a declarat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, la o conferință de presă, relatează agenția TASS.
”Dacă șeful politicii externe a Uniunii Europene gândește în parametri de categorii, îmi este milă de țările membre, obligate să asculte o asemenea filozofie și, se pare, să o și susțină. Nu asta trebuie să vă preocupe, domnule Borrell; trebuie să vă preocupe ca afganii să calmeze cât mai repede posibil țara lor. Iar această mentalitate ”nu trebuie cedat Afganistanul Rusiei și Chinei” – face parte din aceeași categorie de judecăți cu ”sau-sau” – să lăsăm țările să aleagă: fie sunt cu Occidentul, fie cu Rusia și China. Este trist dacă tocmai astfel de oameni trasează linia de politică externă a Uniunii Europene”, a menționat Lavrov.
Vorbind săptămâna trecută la o ședință a comitetelor Parlamentului European pentru afaceri externe și dezvoltare, Boreell a declarat că UE nu trebuie să permită Rusiei și Chinei să preia controlul asupra situației din Afganistan și să devină principalii sponsori ai Kabulului.
1 Comment
După ce-au venit să stabilească „democrația”, „drepturile omului” și „libertățile publice” americanii și-au făcut bagajele și au părăsit Afganistanul, fără să se obosească să obțină o soluție politică sau vreun acord în țară. Mulți dintre analiști spun că atunci când Statele Unite au vorbit cu talibanii, aceștia au căzut de acord să le predea țara. Dacă acest punct de vedere este corect, înseamnă că administrația SUA și-a trădat aliații. Nu numai că i-a înșelat în mod perfid, dar a și complotat împotriva lor. Presupun că acesta-i motivul pentru care Borrell s-a exprimat astfel. Bruxellesul aliatul Washingtonului în aproape toate demersurile bolnave ale acestuia s-a simțit abandonat în ultimă instanță tocmai de către acei „parteneri” cărora le-a deschis punga și oportunitatea de a-i susține în intervențiile lor.
Întreaga gamă de angajamente luate de talibani la Moscova, inclusiv în ceea ce privește acțiunile jihadiste, dar și în alte chestiuni, câștigă credibilitate din nevoia acută de asistență economică a noului regim, ca urmare a înghețării de către americani a activelor Băncii Centrale, urmărind astfel să stranguleze nu numai financiar Afganistanul, dar și destabilizarea guvernului taliban. China și Rusia au promis ajutoare financiare, investiții și relații comerciale pentru a contracara strategia americană.
Instalând o conducere coruptă, incompetentă și slabă, care avea o legitimitate redusă în ochii majorității afganilor, la care se mai adaugă și ticăloșia yankeilor de stăpâni ai războiului și de stăpâni ai opiului, plus dezgustul adânc al autohtonilor pentru străinii care se amestecă în treburile lor, ca de altfel și utilizarea unor tactici agresive și crearea unor unități de comandă afgane precum și plasarea non-paștunilor din Alianța Nordului în majoritatea pozițiilor militare cheie, de informații și de poliție, toate acestea au condus la înstrăinarea și constituirea unei fracțiuni destul de numeroasă și potrivnică a populației afgane, în special din zonele rurale. Practic, planul pus la cale de SUA în Afganistan a fost o rețetă pentru recrudescența talibanilor, esența lui fiind blocarea implementării de către Federația Rusă a unei strategii geopolitice eficiente și de a perturba (sau cel puțin de a amâna) crearea unei lumi multipolare.
Pe de altă parte, Rusia se așteaptă ca talibanii să funcționeze ca avangarda antiteroristă a regiunii împotriva ISIS-K, în timp ce talibanii se așteaptă ca Rusia să faciliteze un compromis politic cu „Rezistența Panjshir”. De altfel, citeam mai zilele trecute, că diplomația rusă se ocupă deja de obținerea unui asemenea acord. Dacă schema rușilor ar reuși, atunci ar fi asigurată stabilitatea regională prin evitarea unui război civil afgan. Moscova este singura forță capabilă să convingă potențial „Rezistența Panjshir” să ajungă la o înțelegere cu talibanii, deoarece se crede că membrii ei sunt în majoritate tadjici – a doua cea mai mare pluralitate etnică din Afganistan – și, prin urmare, în „sfera de influență” indirectă a Rusiei, dacă luăm în considerare alianța sa încheiată la Dushanbe.
În schimb, nu pot să nu mă întreb, dacă nu cumva „Rezistența Panjshir” reprezintă un alt plan „clocit” de SUA?! Deși Ahmad Massoud – șeful „rezistenței Panjshir” al cărui tată cu același nume era legendarul lider al „rezistenței nordice” cunoscut sub numele de „leul lui Panjshir” – un apropiat al imperialistului liberal-globalist Bernard-Henri Levy, a publicat în mod absolut provocator un articol publicat în Washington Post, prin care solicita cât mai multă asistență militară americană în războiul libian. Este posibil ca Massoud să fi primit sprijin de la Washington, numai că fără ajutorul din Tadjikistan, mișcarea sa nu are nicio șansă de a reuși, ci ar funcționa doar ca un proxy al nemernicilor de americani pentru prelungirea războiului.
Prin urmare, pentru cine-i familiarizat cât de cât cu politica externă a UE și a Americii, ca și cu troglodiți precum Joseph Borrell ori Antony Blinken, credeți că există – în cadrul acestor două entități – diplomați capabili de asemenea planuri inteligente??? Sau toate aceste proiecte, care permit – atenție!!! – doar o vedere de ansamblu a situației din Afganistan, reprezintă doar privilegiul exclusiv al inegalabilului Lavrov și-al echipei sale?