4 români în Siberia – regal de geografie și spiritualitate la Casa Rusă

Sergiu Bălan

Casa Rusă din București ne-a surprins plăcut cu ”Noptea de geografie”, un proiect în colaborare cu Societatea Geografică Rusă. Evenimentul s-a desfășurat vineri, 4 iunie și l-a avut ca invitat pe Iulian Ciobănașu, unul dintre participanții la Expediția ”4 români în Siberia” (alături de Tudor Poșa, Ștefan Amarandei și mașina de teren ARO 243, modificată pentru încercările pe care un  traseu off-road le presupune).

A fost prezentat un film al acestui demers plin de îndrăzneală, de fapt o sinteză a foarte multelor ore de filmare de pe tot parcursul aventurii.

Expediția s-a desfășurat în perioada 29 iunie – 30 noiembrie 2014, după o pregătire de circa un an și jumătate, cei trei – spirite neliniștite, mereu în căutare de provocări, dar și de istorie – fiind inspirați de nopțile sahariene și de magia deșertului din ultima lor aventură africană.

Prin intermediul imaginilor și al sunetului, dar și al intervențiilor lui Iulian, participanții la această seară memorabilă au început ei înșiși călătoria de aproape 40 000 de km, cu punctul de plecare în Iași.

Unul dintre scopurile acestui demers de excepție a fost și depistarea comunităților de români sau a urmelor de prezență a românilor din Rusia și din celelalte republici.

Au urmat:

# Traversarea Ucrainei, cu vizitarea capitalei Kiev, unde cei trei români au văzut, în viteză, frumusețea orașului vechi;

# Rusia – primul oraș mare de pe traseu a fost Tula, urmată de Moscova din care băieții au reușit să vadă Centrul și Turnul Ostankino. Trebuie precizat că expediția lor transsiberiană nu a fost axată pe vizitarea precisă a unor obiective turistice.

# Spre inima Siberiei, spre Est, au ajuns la Krasnoiarsk (situat la circa 6000 km de Iași), la Irkutsk și la Baikal, marele lac, un real simbol al Rusiei, cu intenția de a se angaja pe BAM (Magistrala Baikal-Amur) – de fapt, pe drumurile (dezafectate în prezent) aferente construcției cunoscutei căi ferate care străbate Siberia de Est și Extremul Orient Rus, devenite unul dintre cele mai căutate trasee off-road din lume.

Un accident (din care au scăpat nevătămați, dar cu mașina șifonată bine) i-a trimis 2000 km înapoi, la Krasnoiarsk, pentru reparații; apoi, s-au întors la BAM-ul sălbatic – drumuri foarte dificile, cu piatră, cu traversări de râuri și de poduri. Ajunși la Tînda, au mers spre Iakutsk, de unde se intră pe Kolîma (”drumul oaselor”, un drum vechi), spre  Oimiakon, localitatea cunoscută în toată lumea pentru temperaturile extreme -71,2 grade Celsius!

# Magadan, oraș rusesc la Marea Ohotsk, atins la după 59 de zile de la plecarea din Iași, la 1 septembrie, cu explorarea ruinelor radioactive ale fostului lagăr de muncă de la Butugychag; monumentul ”Masca durerii”, ridicat pentru cei care au sfârșit în Gulag;

# Trecerea în Mongolia, printr-o vamă aflată în mijlocul pustietății, la granița comună Rusia/China/Mongolia, unde au avut parte de cel mai riguros control din toată expediția. Apoi drumul prin stepă, Ulan Bator – capitala mongolă;

# Deșertul Gobi, fără drumuri, unde cei trei temerari și-au exersat abilitățile de ”cititori de urme”;

# Kazahstan, după încă 1500 de km, cu popas la Karaganda și Astana, noua capitală a țării; vizitarea fostului lagăr Karlag și a muzeului care surprinde viața celor deportați aici;

# Lacul Balhaș, cel mai mare lac cu apă dulce și sărată;

# Kîrgîzstan și capitala Bișkek, cu multele taxe de tot felul și alte picanterii ale organelor de ordine, Lacul Song-kul – la peste 3000 de m altitudine;

# Valea Fergana și drumul spre Pamir, la granița cu Tadjikistanul, undeva în vârful muntelui, la 4655 m (cel mai înalt punct al expediției, unde hipoxia le-a dat de furcă);

# Uzbekistan și orașele de poveste: Samarkand, Bukhara, Khiva – de pe fostul Drum al Mătăsii, apoi Aralul secat și epavele de pe ceea ce a fost, cândva, fundul mării;

# Astrahan, Daghestan, Cecenia și Groznîi, Ingușeția, Osetia de Sus, traversarea Caucazului, Batumi – stațiunea de pe malul Mării Negre;

# Din Turcia în Bulgaria și apoi, prin Giurgiu, în România – București și, în sfârșit, Iași.

Este o trecere în revistă extrem de succintă a locurilor pe unde cei patru au călătorit, a drumului care i-a pus la încercare pe toate palierele – fizic, mental, emoțional, spiritual. Filmul lor trebuie văzut și experimentat cu toate simțurile, întrucât furnizează imagini și emoții deosebite – de la peisajele care îți taie răsuflarea prin sălbăticie sau prin frumusețe, prin culorile toamnei, ale răsăriturilor și ale apusurilor, la trecerile prin râuri aprige și reci, cu curenți nebuni, pentru care mașina nu face mai mult decât o coajă de nucă și peste poduri, când adrenalina exploda fie de teama venirii unui tren, fie de groaza lipsei balustradelor laterale; de la imensitatea care te însoțește mii de km, la căldura și sufletul frumos al celor care te ajută necondiționat, refuzând plata și spunând: ”Aici suntem în Rusia! Aici suntem toți prieteni și ne ajutăm la nevoie!”, până la prietenia cu oameni deosebiți – Maxim, Dima, motocicliștii cu al lor club, Ibrahim, Valera, Nicolai și alții.

Deci, scopul inițial al acestui demers de excepție a fost atât aventura, cât și depistarea comunităților de români din Rusia și din celelalte republici și vizitarea fostelor lagăre de prizonieri de război în care s-au aflat românii, după 1943 (Spassk).

Se pare că exploratorii români au reușit să puncteze ceea ce și-au propus și nu numai. Dimensiunea lor spirituală s-a îmbogățit, prin ajutorul pe care l-au primit constant și pe care, la rândul lor, l-au acordat de câteva ori, prin infuzarea cu energiile sublimei Siberii, al cărei farmec trebuie căutat în inima pădurilor din nesfârșita taiga și prin înțelegerea unui adevăr fundamental și anume: existența unei falii energetice între lumea urbană egocentrică și materialistă și cea din comunitățile izolate, în care ești primit și găzduit fără prea multe întrebări – o lume fără orgolii și fără competiții deșarte, în care viața este bunul cel mai de preț.

Aceasta este lumea Rusiei, cel mai întins stat de pe glob (cu o suprafață de 17.130.000 km²), o țară mai mare decât un continent în sine, în care coexistă pașnic 180 de popoare – alături de rușii majoritari (81% din populație), o lume în care aceste popoare și tradițiile lor au fost conservate și nu distruse, de-a lungul secolelor.