Pagini de istorie: Ce legătură există între amiralul Kolciak, crearea Cehoslovaciei și Tezaurul Rusiei

Criza din relațiile dintre Rusia și Cehia a readus în memoria multor ruși evenimentele de acum 100 de ani, legate de acțiunile săvârșite pe teritoriul Rusiei de așa-numitul Corp Cehoslovac. Implicat direct, în special în soarta Rezervei de Aur a Imperiului Rus și în istoria construcţiei Cehoslovaciei – acest copil ciudat și cu viață scurtă al Versailles-ului, scrie publicația Vzgliad.

Începem povestea noastră cu istoria creării Corpului Cehoslovac, format din 50.000 de prizonieri de război cehi și înființat în februarie 1917, la Petrograd (adică după Revoluția din februarie și răsturnarea monarhiei), de către Guvernul Provizoriu și de liderul naționaliștilor cehi, primul președinte al Cehoslovaciei, Masaryk (Tomáš Garrigue Masaryk, filozof, sociolog și om politic, 1850-1937).

Ca idee, Corpul Cehoslovac urma să fie folosit ”pentru lupta împotriva nemților și a austro-ungarilor”. Curând, însă, evenimentele au luat altă întorsătură. Iar după ce între Rusia bolșevică și Germania a fost încheiat Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk (martie 1918), guvernul sovietic a fost de acord cu deplasarea cehilor în Europa Occidentală prin Siberia și Orientul Îndepărtat. Așa că eșaloanele cu legionarii cehi s-au scurs către granițele estice ale Rusiei…

Din vagoane, cehii priveau la nesfârșitele întinderi ale Siberiei, la orașelele rămase fără lideri și fără control, cu năzuințe tot mai mari. Când, la 20 mai 1918, Lev Troțki, comandantul Armatei Roșii, simțind că ceva nu este în regulă, a ordonat dezarmarea Corpului Cehoslovac, legionarii s-au răsculat și în mai puțin de trei luni au ocupat mai mult de zece orașe siberiene. Aceste evenimente sunt considerate a fi începutul Războiului Civil din Rusia.

Cehii, în mâinile cărora au ajuns zeci de orașe rusești și aproape o mie de kilometri din calea ferată Transiberian, au început să jefuiască totul în calea lor. Pentru a le fi mai ușor cu exproprierile, la Irkuțk a fost fondată, în 1918, Banca legionarilor cehi (Legiobanka), sub a cărui egidă eșaloanele, încărcate cu bunurile furate și venind de pe Volga, din Ural și Siberia, au fost descărcate în uriașele hangare vamale din Vladivostok.

”În acele hangare am văzut cu ochii mei mii de pianine și piane cu coadă aduse de cehi din Rusia și vândute chinezilor. Arme rusești, proprietăți ale intendenților, bunuri ale persoanelor jefuite, automobile, totul a fost vândut de cehi pe drumul eșaloanelor prin Manciuria…”, scria martorul ocular Flegont Klepikov, tovarăș cu Boris Savinkov (revoluționar rus, terorist, 1879-1925, n.r.). Iar reprezentantul guvernului lui Kolciak (Aleksandr Kolciak, amiral rus, explorator și, în timpul Războiului Civil, comandant al unei părți a Armatei Albe, 1874-1920, n.r.) , generalul Budberg (baronul Aleksei von Budberg, 1869-1945, n.r.) nota în jurnalul său:

”Cehii cară după ei 600 de vagoane încărcate, foarte atent păzite… Potrivit contrainformațiilor, aceste vagoane sunt pline cu mașini, strunguri, metale prețioase, tablouri, mobilier de valoare, ustensile și alte bunuri adunate în Ural și Siberia”.

În vara anului 1918, la Omsk se formează Guvernul Provizoriu Siberian al Rusiei. La 18 noiembrie 1918, puterea trece în mâinile amiralului Kolciak, care face, în sfârșit, ordine și pune capăt debandadei jafurilor.

Povestea cu Tezaurul

Între timp, însă, mizele au crescut incomensurabil. Iar luptătorii Corpului Cehoslovac, în frunte cu președintele lor, trec de la exproprierea pianelor la un scenariu mult mai promițător de îmbogățire.

La 7 august 1918, unul dintre detașamentele de legionari cehi ocupă, împreună cu detașamentul de ofițeri voluntari ruși albi, conduși de colonelul V.O. Kappel, orașul Kazan, unde descoperă Rezerva de Aur a Imperiului Rus, evacuat de bolșevici din băncile din Petrograd și Moscova la începutul anului 1918 (în contextul amenințării înaintării frontului german). În total, 505 tone de aur în valoare de 650 milioane de ruble, după calculele albilor. Se presupune că această Rezervă de Aur încludea și Tezaurul Românesc.

Din Kazan, Kappel duce rezerva de aur la Omsk, lăsând-o la dispoziția amiralului Kolciak. Acesta a considerat că este de datoria lui să protejeze Rezerva de Aur a Rusiei. Și, în pofida situației financiare dintre cele mai dificile, nu a permis guvernului său să cheltuiască aurul. Mai mult, nici cehii, nici comandantul-șef al trupelor Antantei, generalul Janin (Maurice Janin, general francez, a condus Misiunea Militară Franceză în Rusia în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil din Rusia, n.r.), nu au putut ajunge la aurul rusesc. Dar au aștepta,t cu răbdare, momentul potrivit.

Încă din 18 august, comandamentul Corpului Cehoslovac a primit ordin, din Washington, de la președintele Masaryk: ”Sub influența circumstanțelor, trebuie să rămâneți în Rusia”. Din acel moment, cehii și generalul Janin nu au mai scăpat din ochi aurul rusesc.

La sfârșitul lunii mai 1919, Armata Roșie trece în ofensivă. Pierzând și restul armatei, Kolciak se precipită spre est împreună cu soldații lui și cu trenul încărcat cu aur. La 27 decembrie 1919, ”garnitura de aur” se oprește la Nijneudinsk (acum se află în Regiunea Irkuțk, sudul Siberiei Centrale), unde este așteptat de generalul Janin.

Kolciak înțelegea foarte bine cu cine are de-a face. Numai o situație fără ieșire de pe front l-a făcut să se bazeze pe francezi și pe cehi. Care, la rândul lor, nu așteptau decât clipa potrivită. Care a și apărut.

Kolciak, în schimbul aurului

În timp ce trenul cu rezerva de aur se afla la Nijneudinsk, la Irkuțk, puterea trece în mâinile eserilor (de la ”sr” – socialiști-revoluționarii, care, până în iunie 1918, erau în alianță cu bolșevicii – n.r.). Garnizoana din Nijneudinsk ia partea rebelilor. Miniștrii și garda lui Kolciak se împrăștie, iar amiralul însuși ajunge în trenul aliaților, în arest, practic. Capcana pentru șoareci s-a închis. Aurul Rusiei intră, astfel, pe mâinile francezilor și a cehilor. Masaryk și Benes ordonă ca aurul să fie dus în Cehoslovacia. Armata Roșie continuă să avanseze rapid, tăind calea retragerii. Generalului Janin nu îi mai rămâne nimic altceva decât să trimită trenul cu aur la Irkuțk, sub escorta cehilor…

S-au păstrat numeroase relatări despre jefuirea trenului pe durata drumului lui spre Irkuțk. Potrivit estimărilor, din momentul în care a fost preluată de Kolciak și până când s-a întors la bolșevici, Rezerva de Aur s-a redus cu 182 de tone. O sută optzeci și două de tone. (Pentru comparație: peste o sută de ani, în ianuarie 2020, Rzerva de Aur a Federației Ruse se ridica, potrivit datelor Băncii Centrale a Rusiei, la 2270,56 tone).

În cele din urmă, însă, cehii au fost nevoiți să le predea bolșevicilor ceea ce a rămas din Rezerva de Aur în schimbul permisiunii de a părăsi Rusia, fără nici o opreliște. Împreună cu aurul, Janin și cehii l-au predat bolșevicilor și pe Conducătorul Suprem al Rusiei, amiralul Kolciak. În noaptea de 6 spre 7 februarie 1920, la ordinul direct al lui Lenin, amiralul Kolciak a fost executat prin împușcare.

Dar povestea aurului furat de cehi și de francezi încă nu atinsese punctul ei culminant.

Un vulcan de conflicte în loc de imperiu

La 2 septembrie 1920, ultimul transport cu unități cehoslovace a părăsit Vladivostokul. În același timp, seifurile Băncii de stat a Cehoslovaciei s-au umplut de aur… În mai puțin de un an, Rezerva de Aur a Cehoslovaciei s-a triplat. Iar în centrul Pragăi s-a ridicat clădirea luxoasă, decorată în interior cu aur și piatră, a ”Legionbank”. Plecați să lupte pe frontul rusesc, soldații cehi luați prizonieri s-au întors în patrie milionari.

Astfel, la granița unei Europe Centrale devastate de război, apare ca prin farmec un stat-oligarh strălucitor – tânara Cehoslovacie democratică, îndrăgita societății liberale.

Cum se spune, cehii au spart banca. Canalele masonice, prin care Benes și Masaryk erau legați de guvernul Franței și cel al Americii, au făcut ceea ce părea imposibil. Cehii nu au reușit doar să se instaleze în cele mai prestigioase zone ale fostului Imperiu Austro-Ungar (deținând 60-70% din industria acestuia, care, practic, nu a avut de suferit din cauza războiului), ci să-și asigure şi prosperitatea financiară prin jefuirea altui imperiu prăbușit – cel rusesc.

Curtată de primii oameni ai Americii, Franței și Angliei, Cehoslovacia lui Masaryk și Benes a fost introdusă în cele mai importante cluburi ale Europei. Fonta și oțelul topite la uzinele metalurgice din Vitkovice curgeau, râuri, în Europa. Uzinele ”Skoda” din Praga au fabricat o bună jumătate din armele europene. Iar coroana cehă a circulat, cu drepturi depline, în Europa, la egalitate cu francul și cu lira sterlină. Totul prefigura un viitor fericit și de lungă durată. Dar… în loc să devină vârful de lance al Europei Centrale și un exemplu viu al superiorității formei democratice de guvernare, Cehoslovacia a devenit un exemplu de veșnice scandaluri și haos.

Pentru tănărul stat, piatra de încercare a devenit problema națională. Pe teritoriul ocupat de Cehoslovacia trăiau 6,6 milioane de cehi, 3,5 miloane de nemți, 2 milioane de slovaci, 750.000 de unguri, 460.000 de rusini (ruteni). Republica era, practic, un fel de imperiu al cehilor. Dar singura modalitate de a rezolva problemele de natură națională a fost dispersarea, de către poliție, a demonstrațiilor pașnice, cu utilizarea armelor de foc.

Era clar că nimeni nu dorea să traiască sub conducerea cehilor. Nemții sudeți din Cehoslovacia visau la Austria și Germania, polonezii din Tesin – la Polonia, rusinii și ungurii din Transcarpatia – la Ucraina și Ungaria. În Slovacia, partidul naționalist al lui Andjei Hlinka obținea tot mai multe voturi. Într-un interval scurt de timp, cvasi-imperiul cehilor s-a transformat într-un adevărat ”vulcan de conflicte” (așa a fost definită Cehoslovacia de presa europeană). Zece ani mai târziu, acest ”vulcan” va conduce la criza sudetă, care va deveni una dintre primele prevestiri ale celui de-al Doilea Război Mondial…

Dar, asta este cu totul altă poveste. Morala fabulei spuse astăzi este, probabil, aceasta: fiecare poate sparge o bancă, dar nu poți construi o fericire de durată pe jafuri și trădare.

Și un ultim aspect. În 2014, Ministerul Apărării al Cehiei a adoptat programul ”Legiunea-100”, ce prevedea ca, în Rusia, să fie ridicate numeroase monumente memoriale închinate legionarilor, în locurile pe unde ei au trecut în drumul lor din regiunea Volgăi până la Vladivostok. În 22 de orașe, ele au fost, deja, ridicate.

O inițiativă extrem de dubioasă… Placa memorială a ultimului conducător legitim al Rusiei istorice, amiralul Kolciak, a fost demontată la Sankt-Petersburg, în anul 2017, în urma plângerilor unor cetățeni. În prezent, în urma înlăturării monumentului din Praga a mareșalului Ivan Konev, mulți cetățenii ruși, prin petițiile lor trimise chiar către președintelui Putin, cer demolarea monumetelor și memorialelor dedicate cehilor care au rămas în memorie doar cu jafuri, omoruri și trădare.