Corneliu Vlad: NATO nu e un colac de salvare pentru Kiev

Corneliu VLAD

Kievul incearcă din răsputeri să implice NATO in conflictul din Ucraina, dar șansele sale de a primi un ajutor militar dacă situatia din sud-estul tării ar degenera în conflict deschis sunt, dupa părerea observatorilor occidentali, minime, asa cum o demonstrează si vizita făcută zilele trecute la sediul Aliantei de către ministrul de Externe ucrainean.

La 25 martie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski a aprobat noua strategie militară a țării, în care, într-o viziune belicoasă, se recunoaște că un război cu Rusia nu poate fi câștigat decât cu sprijinul NATO. Documentul menționează în cuprinsul său de 19 ori obiectivul aderării Ucrainei la NATO. Este așadar explicabil într-un fel că în toiul crizei ucrainene președintele ucrainean a cerut urgentarea admiterii țării sale in Alianță.

Ideea a fost însă primită cu reacții dintre cele mai diverse, de la reticență la stupoare. Se știe câte criterii, condiționări, exigențe, filtre, rezerve, garanții, angajamente etc. presupune admiterea unui stat în structurile interstatale euroatlantice și cât de lung și imprevizibil e drumul ce trebuie parcurs până la calitatea de membru al Alianței. Iată, de pildă, câteva din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a intra în NATO, așa cum le formulează ShareAmerica, o platformă electronică a Departamentului de Stat al SUA: “ un sistem politic democratic funcțional, bazat pe economia de piață; un tratament echitabil al minorităților; angajamentul rezolvării pașnice a conflictelor; capacitatea și voința de a contribui militar la operațiunile NATO; atașamentul față de relațiile democratice între instituțiile civile și militare”. Cu excepția penultimei exigențe, greu de spus dacă toate celelalte sunt conforme cerințelor. Și apoi, mai este cel puțin încă o condiție de îndeplinit, și ea obligatorie: lipsa disputelor și revendicărilor teritoriale cu statele vecine (condiție care a implicat la vremea respective și ca România să renunțe la nordul Bucovinei, Herta, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor… în favoarea Ucrainei!).

Și mai este un obstacol deloc de trecut cu vederea pe traseul Ucrainei către NATO. În rândul statelor din arealul euroatlantic, și nu numai, opțiunea bunelor relații cu Rusia are o pondere semnificativă în cercurile politice și în opinia publică, în ciuda virulentei campanii rusofobe întreținute pe fondul reizbucnirii războiului rece. “Multe țări din Alianță se tem că s-ar putea implica într-un conflict cu Rusia dacă tensiunile cu Ucraina se vor intensifica”, se subliniază într-un comentariu al Euronews/AFP.

Dar președintele Zelenski, artist ca formație profesională, trece cu dezinvoltură peste toate aceste criterii obligatorii, convins fiind că Ucraina poate fi absolvită de toate aceste exigențe și poate obține un tratament preferențial care până acum n-a fost acordat niciunei alte țări candidate. De altfel, și președintele Biden, și alți oficiali americani, și secretarul general al NATO, au dat un răspuns public evaziv solicitării Kievului de a i se admite intrarea de urgență cu toate dispensele necesare în Alianța atlantică.

Traseul euroatlantic al Ucrainei este sinuos și anevoios. Pe fondul euforiei generate de proclamarea independenței Ucrainei în urmă cu trei decenii, o serie de guverne de la Kiev au conceput dezvoltarea ulterioară a noului stat prin distanțare de marele său vecin, Rusia, de care este legat printr-o îndelungată tradiție istorică, dar și prin nenumărate legături dintre cele mai diverse, de la cele economice și culturale până la cele familiale și afective. Și totuși, s-a pornit de la premisa că apropierea de Occident și integrarea în structurile europene și euroatlantice ar asigura un viitor stabil și prosper Ucrainei. Din păcate pentru strategii și promotorii acestei orientări, calculele lor s-au dovedit eronate și au eșuat, cu un preț încă greu de evaluat în toate consecințele sale. Integritatea teritorială a țării este pusă la grea încercare, coeziunea și stabilitatea internă sunt tot mai precare, dificultățile economice și sociale ating proporții tot mai preocupante, iar izolarea internațională a țării se accentuează. Kievul face tot posibilul să se îndepărteze și să se disocieze de Moscova, dar fără a se putea apropia de conglomeratul interstatal euroatlantic.

Rusia își declară constant disponibilitatea de a construi noi relații cu Kievul, dar guvernările succesive ale Ucrainei nu răspund ofertelor Moscovei. Iar Occidentul manifestă și el o reticență la fel de constantă în ce privește integrarea Ucrainei în structurile sale. Criza ucraineană a avut ca element declanșator eșecul eforturilor de integrare în UE, iar noul episod critic, în plină desfășurare, este marcat de reticența puterilor occidentale și a NATO față de solicitările insistente ale Kievului de a fi cooptat în NATO.

Guvernanții de la Kiev nu înțeleg că NATO și UE au propriile lor probleme în ce privește coeziunea și solidaritatea lor de acțiune, propria lor politică externă și de apărare, care și așa generează  tendințe centrifuge în ambele constructuri. Dacă NATO și UE nu sunt pregătite să coopteze ca membru Ucraina, nici Ucraina nu îndeplinește, în accepția occidentală, exigențele admiterii în aceste instituții. “Ne străduim să reformăm armata și sectorul nostru de Apărare, dar reformele nu pot opri, doar ele, Rusia. NATO e singurul mijloc de a pune capăt războiului din Donbass”, a declarat, implorând cu un aer de neputință, șeful statului ucrainean. O situație de blocaj evident, stânjenitoare, paralizantă și care, după cum se vede, poate derapa oricând în criză acută. Solicitarea precipitată a președintelui Zelenski de admitere “cu dispensă” a țării sale în NATO ar putea fi calificată ca un demers penibil dacă n-am ști că în politică nimic nu e penibil și cam totul poate fi permis.

Capitalele occidentale au preferat să treacă peste solicitarea cel puțin inoportună a liderului ucrainean prin reacții ambigui sau amintind Kievului că mai are încă mult de făcut până la momentul formulării unei cereri de admitere în NATO, dar Moscova a răspuns cât se poate de energic că acceptarea acestei solicitări nu ar face decât să agraveze actuala situație încordată.

Un impact puternic asupra  evolutiilor din Ucraina are declarația făcută de către președintelui Putin cu câtva timp în urmă și reluată acum și de alți demnitari de la Moscova, că o nouă acțiune militară regimului de la Kiev va avea grave consecințe pentru însuși viitorul Ucrainei ca stat independent.